7,174 matches
-
îi amintea de altfel foaia albă tocmai abandonată pe tamburul mașinii de scris. exista o similitudine între ocean și foaia albă. ambele erau o expresie a neprevăzutului, ambele erau niște deschideri gigantice. „Două forme de absorbție a energiilor, două guri, găuri, hăuri, spații gata să înghită cuvinte, situații, viață...” Cel mai mult îl impresiona însă pe Bernard refluxul. acel moment cînd apele oceanului, sub influența misterioasă a lunii, începeau să se retragă lăsînd în urma lor un peisaj nou, devastat, locuit de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și serate pentru lumea mondenă a Bucureștiului. acele spații îmi erau însă necunoscute, nu intrasem niciodată în ele și de altfel nici nu erau vreodată accesibile scriitorilor de rînd, poate doar celor din conducere. Guy păru extrem de interesat de acea gaură care ducea spre necunoscut, cu atît mai mult cu cît la capătul treptelor se agita cineva la lumina unui bec. — Poate că aici a fost pivnița de vinuri, i-am răspuns lui Guy și am coborît după el în acea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și cînd luau masa. Deși imobilul era bine sonorizat, domnul Busbib era capabil să perceapă enorm de multe sunete și zgomote, voci și fîșîituri, șoapte și suspine, icnete și bufnituri... Probabil că și urechile sale se dezvoltaseră, deveniseră absorbante, două găuri negre colectoare de sunete. Domnul Busbib ar fi putut să spună, între ora 19 și ora unu dimineața, cu o marjă de eroare minimă, cam ce urmărea fiecare locatar la televizor. Cunoștea perfect programul de repetiții al domnului Kuntz, saxofonistul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
oblige: ignorarea afrodisiacilor nuri ai doamnei baronne m-ar fi acoperit de ridicol; chiar În noaptea aceea m-am strecurat În vârful picioarelor În cușeta ei și, ciucit pe vine, sprijinindu-mi țeasta visătoare de ușă și punând ochiul la gaura cheii, am Început să fredonez confidențial Mon ami Pierrot. Din pașnicul răgaz pe care luptătorul Îl câștigă În toiul unei bătălii cum este viața m-a deșteptat puritanismul demodat al colonelului Harrap. Într-adevăr, ghiujul bărbos, relicvă a piraterescului război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
n-are de unde-i da la un argentinean nici baremi o lovea și niște firfirici. Gașca să veselește al naibii, panarama ie În toi și ei dăcât să rânjesc la morții care Își văd nainte dă treabă. D-acilea, dân gaura unde ne țineți, cum s-ar zice, sub faruri crucișe, o să-mi mersiți când v-oi arăta panarama: chestiile dă la Noul Imparțial ie dă interes pentru savanți. Una d-adevăratelea, că-ți vine să te râzi. Că io Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
venit În mahalaua Unșpe. Ca să-și piardă urma În gloată, mă-nțelegeți. Mandezu, În schimb, n-am avutără nevoie d-un Lacroze ca să fac pă omu invizibil; stau dân zori până la mezu nopții decât la mine În debara, care ie gaură dă șarpe, și mă râd dă gașca lu Pește, ăl de-și dă talente În Abator și nici că mă zărește În obraz. Da, nu-mi fie niciodată oarecum, Îmi trec vremea prin otobuze, schimonosindu-mă, ca să mă ia drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aflase nici casa, nici chipul. Dar el Își urmărea fără răgaz țelul neostoit. — Înveteratul client de la Salon Doré nu se dă bătut și chiar stăruie, a exclamat pe nepusă masă Montenegro, care Îi spionase stând cocârjat, cu ochiul pus la gaura cheii și bastonul din os de balenă Între dinți, iar acum - costum de haine alb și canotier moale - dăduse buzna Înăuntru. De la mesure avant toute chose. Eu chiar că nu Întrec măsura: nu am dat Încă de sălașul asasinului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ieri m-au trimis la Burzaco, ca p-un coltuc dă bulcă uscat și adunat În hârtie dă ambalaj. Lipit ca brânzica dă lucarna unde soarile mic dă la douășpe și opșpe Îmi dunstuia untura pă frunte, mi-am mutat gaura capului dă la asfalt la lata, dă la lata la quinta și dă la quinta la măidan, unde crește Ghiță-n burdihan. Carvazică, să nu mă rătăcesc În ififleli, am ajuns la Burzaco și-am coborât fix În gară. Pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
au Închis, ciao, ușa și m-au lăsat unic În vestibul, da d-acu Îi marcasem. Nici borfași, nici paznic! Mai izact junile Cárdenas și doamna Mariana, da io sunt domn și nu umblu cu bârfologii. Am pus ochiometru la gaura dă la cheie: negru, negrini, negrotto. Nu-ți face vise, Ustáriz, că l-am Închis ca să nu văz nimic. Pă șoptite, am ușchit-o pă scări ca pă drumu drept, ca să n-auză liftu. Ușa dân stradă să putea dăschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
șiru dă oameni dă știință și turiști care sosea În otocare dăscoperite. Nu s-a atătat nici un suflender. Ca om dă muzeu, m-am deziluzionat corespunzător, da ca fugar, m-am ușurat. Voi n-o să-mi credeți, da pitit În gaura aia mă plictiseam dă mai mare dragu ș-ajunsesem să buchisesc operele lu Bonavena. Cred că poștașu mă jefuia; trecuse puhoi dă vreme și nici o misivă, nici o broșurică dă propagandă. Aia da, Împuternicitu lu doctoru Îmi aducea la sfârșitu lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu apă clocotită și puțin zahăr, În mod obișnuit Într-o tărtăcuță specială ce servește drept cană, și apoi se bea cu o bombilla, un pai sau tub subțire de metal ce are la capătul de jos o linguriță cu găuri ale căror dimensiuni Îngăduie să treacă lichidul, dar nu și frunzele. Prin extensie, mate desemnează orice altă infuzie. Se bea În Argentina, Bolivia, Chile, Paraguay, Perú, Uruguay și Brazilia, la orice oră, În multe ocazii, În loc de alt ceai sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că n-ar avea, ăștia au de toate și, dacă n-au comandă, se duc la prima circiumă și comandă tot ce le trebuie. "Vezi că în două-trei zile venim și dacă n-ai de toate îți mai facem o gaură pe lîngă alea șapte pe care le ai de la mă-ta !" Și crezi că are cineva chef de o gaură în plus? N-are nimeni, dom'le. Ei, ce să-ți mai spun, e lucru mare să te duci pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tot ce le trebuie. "Vezi că în două-trei zile venim și dacă n-ai de toate îți mai facem o gaură pe lîngă alea șapte pe care le ai de la mă-ta !" Și crezi că are cineva chef de o gaură în plus? N-are nimeni, dom'le. Ei, ce să-ți mai spun, e lucru mare să te duci pînă la Sarichiojd să dai ochii cu alde Cocoș. Da' ce, crezi că m-aș fi dus dacă nu eram asigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spate, atingînd liniștitor centironul de care nu se despărțea niciodată, chiar și cînd umbla în cămașă, vara, tot îl purta. Îi dădea o senzație strașnică de putere, de bărbăție, era nemaipomenit de înviorător dimineața cînd îl strîngea cu încă o gaură, chiar dacă peste zi trebuia să-i dea drumul. Domnișoara K.F. nu s-a grăbit cu răspunsul. Auzea cum soarbe încet din ceașcă, un țăcănit aproape metalic, a pus ceașca la loc în farfurie, un foșnet, și-a aranjat rochia albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nedepinzînd de capriciile unui ministru ori ale nu știu cărui deputat sau senator. Dar asta era altceva. George Stan îi povestea la cîte o bere ori la o cafea rece că "nu știu cum se face, dom'le, dar cam peste tot unde dăm gaura (nu era bandit dar îi plăcea să vorbească șmecherește) lucrurile stau nici că se poate mai prost. Toți sînt datori, dom'le, au ghiftuit depozitele cu marfă și n-are cin' s-o cumpere. Apoplexie, ascultă la mine Leonard băiatule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sociolog, profesor de sociologie la Universitate, face și cercetări pe teren, e la început, dar face". O umbră de nedumerire ușor disprețuitoare a trecut peste obrazul lui Cantacuzino, puteai să o urmărești cum îi traversează chipul cu pori mari, aproape găuri în pielea grasă, cenușie, așa cum poți vedea umbra unui nor care trece prin fața soarelui. "Pe teren? Pentru ce-ți spun eu, domnule dragă, nu-i nevoie să mergi pe teren. Trebuie doar să ai cap, să ai minte cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
câteva săptămâni fusesem dat la trioare, care erau foarte ingenios construite. Aveam alături casete pline cu cartoane, care erau perforate diferit, după semne de statistică secrete pentru mine și mașina le arunca în interiorul ei și le împrăștia ghidîndu-se după acele găuri, pentru ca diagrama, sus, să înscrie niște cifre. Se putea greși în această muncă? N-aveai cum, totuși domnul Bosch întîrzia prea mult lângă mine. Era un semn? Desigur, mi-a explicat un coleg, un fost student cu care mă împrietenisem
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
rigidă, despre neputința de a trăi, dar are un farmec al lui care vine din acel lucru la care vroiam să ajung la sfârșitul primului paragraf și la care n-am ajuns pentru că m-am luat cu vorba. Și anume, gaura din zidul unei camere de la demisolul unei clădiri. De acolo Andreas aude muzică și miroase parfumul lumii de dincolo. Care lume nu știu exact a ce miroase, nici Andreas nu cred că știe, nici trecătorii care se opresc să adulmece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
piercinguri peste tot. În urechi, în nas, în buză, chiar și în buric. — Doamne, clătină Simon din cap abătut, îți rupi de la gură ca să strângi bani pentru educația lor și cu ce se aleg? Zece pe linie? Nu. Mai multe găuri decât un afurisit de pliculeț de ceai! — Dar unde o fi oaspetele de onoare? Fran era surprinsă că Laurence Westcott nu sosise încă. Simon se uită la ceas. Era nouă fără un sfert, mult peste intervalul de întârziere acceptat. — Henrietta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
căutarea câinelui. — Rover! strigă el, scuturând lesa îmbietor. Rover se băgă sub canapea și încercă s-o facă pe jucăria de pluș. — Cursuri de bună purtare! Wild Rover se năpusti spre ușa din spate și se strecură cu greu prin gaura pentru pisici, rămasă de la proprietarul dinainte. — Face progrese, nu-i așa? întrebă Jack. Ben, cu Wild Rover în brațe, se întoarse în sfârșit în bucătărie. — O, apropo, tată, a sunat fata aia, Miriam, de la ziar. A zis că vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pare rău, Francesca, țin la tine, iar eu și Ralph am colaborat mult timp, dar afacerile sunt afaceri. Trustul Express mi-a făcut o ofertă pe care n-am putut s-o refuz. Imensitatea trădării îi apăru dinainte ca o gaură neagră. Jack trebuie să fi știut despre asta. De fapt, pe când i-o trăgea în pat, i-o trăgea totodată și pe plan profesional. Fran se întrebă pentru o clipă dacă faptul că știa acest lucru îi provocase plăcere. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și el. Să bagi de samă dumneata, nană Floare, mâni dimineață. Când ajunge ornicul la opt, badea Culi stă cu luare-aminte și așteaptă să bată gheunoaia. Dar ea bate de opt ori câte opt, și mai mult. A făcut o gaură în molid, căutând viermele cel mare, de poți vârî de două ori pumnul. Au și brazii viermii lor, care-i rod la inimă, suspină nană Floarea. Trăiane dragă, are să ne trebuiască și nouă o gheunoaie. Pentru vorba asta Traian s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și carnea, dăm gust de sare, piper, delicat, verdeață, amestecăm bine și umplem ardeii. În cratița în care fierbem ardeii punem puțin ulei, o ceapă tocată mărunt, două roșii rase pe răzătoare și o crenguță de cimbru. Punem ardeii cu gaura în sus, peste umplutură punem câte o felie de roșie ca să acoperim. Dăm cratița pe foc, lăsăm la călit cu capac deasupra, scuturăm cratița din când în când ca să nu se prindă, apoi adăugăm două căni de apă și lăsăm
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
mă gândesc cu tandrețe la el. Dar atunci vorbea în mine numai înverșunarea. Tocmai găsisem într-o revistă și prinsesem pe perete, deasupra patului, alte două fotografii. Una înfățișa un pământ roșcat, cu fire de iarbă rară, uscată și o gaură în care se strecurase și înainta un om căruia nu i se mai vedeau decât picioarele; un vânător de pitoni; astupase celelalte ieșiri și cobora să tragă reptila din bârlogul ei, dacă scăpa cu viață, fiindcă îmbrățișarea pitonului e mortală
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fustele uneia din multele sale mame adoptive. Celelalte râdeau atunci de se prăpădeau: "Vai, ce drăgălaș e!". Apoi Dominic trecuse la fapte și mai îndrăznețe. Se furișa pe urma prostituatelor care își conduceau clienții în camere și se uita prin gaura cheii. Când a fost prins, s-a trezit mutat la poartă. Din ziua aceea, singura profesie pe care a practicat-o a fost aceea de portar. Mulți ani păzise cu statura lui impozantă ușa unui bar de noapte. Dansatoarele bete
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]