56,083 matches
-
eu o vagă autocritică, neapărat constructivă. "Cum se numește filmul?" "The Secret. L-ai văzut deja?" "Nu cred. E un film artistic?" Nu, nu-i artistic, deși mai apar un soi de puneri în scenă mai dramatice..." "A! E în genul vulgarizărilor științifice, de felul reconstituirilor istorice marca Discovery?" "Nu!", face ea lejer sâcâită de eforturile mele de tatonare. "Nu e nici științific. Uită-te la el și vezi ce concluzii tragi ulterior. Sunt curioasă să aud și părerile tale." "Bine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
desigur. M-am dus pe balcon să savurez în liniște și în răcoarea revigorantă a zorilor cafeaua, acompaniat de alte două țigări. Mă uitam de sus, vizavi, în piață, la țăranii și precupeții care-și descărcau legumele, fructele sau alte genuri de produse din mașinile hârbuite. Începusem să-mi mai revin. Puține lucruri sunt atât de plăcute cum e privitul la unii care asudă și se spetesc muncind în timp ce tu stai și lenevești, degustând tacticos ceva bunuț. Mă simțeam din ce în ce mai bine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ce să zic? Cum de-mi încăpea toată mintea omenească în gămălia aia de creier, n-aș putea să spun. Și nici n-aș vrea să aud comentarii răutăcioase pe chestia asta. Dar, dincolo de tot soiul de întrebări de asemenea gen, cu iz intelectualist, situația era clară. Eram pur și simplu un gândăcel, cam scârboșel poate, după gustul unora. Năzuința ce avusesem, iată, se împlinise. Pohta ce-am pohtit m-a pocnit! Stăteam și mă holbam în mijlocul patului. Cutele cearșafului erau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și enunță, parcă surprins: Deși ești la fel, ești altcumva..." "Normal", am zis cu aplomb. "Sunt cel mai deștept gândac din lume!" Aș putea spune că clipit de câteva ori cu mulțimea aia de oceli și a scos ceva de genul unui "hâc". ( Sigur că n-a clipit, domnilor entomologi, dar fac această afirmație pentru a descrie cât mai sugestiv atitudinea lui, iar de acum înainte vă rog să nu mai luați ad litteram expresiile mele!) Și-a prins cu lăbuțele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu chiar mândru: Da' asta chiar că-i mișto!" De sub niște foi din apropiere se iți un alt gândac. Spuse cu o voce mai subțiratică și oarecum miorlăită: "Șefu', Șefu', da' vreau și eu să mă numesc." Părea ceva în genul domnișoarei secretare de la decanat. Nu era chiar gândac. Hm! Aș fi zis, dincolo de teoria aia cu hermafroditismul libărcilor, că era mai degrabă o gândăciță. M-am întors spre ea cu curiozitate: "Și cum vrei să te numești?" S-a blocat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
umbră de îndoială, cel mai inteligent dintre "concetățenii" mei. Oricum, eu n-aveam nici cea mai mică problemă de ordin electoral. Practic, depășisem încă de la început aburelile astea cu primul dintre egali, alegeri democratice și alte cioace de acest nefericit gen. Nu, nene! Eram un autocrat cum nu cred să fi fost vreun altul pe Pământ. Bine, nu aveam de gând să omor pe nimeni din rațiuni de stat ori de altă natură, sau să pun la punct un sistem penal
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mă cam aprinsesem și în minte aveam imaginea flăcării prometeice și alte chestii d-astea idealiste. Cum-necum, calitățile mele oratorice și-au făcut efectul, iar gândacii au izbucnit sincer în urale, poate nu tocmai variate, ci de o simplitate de genul: "Bravo, Șefu'! Mișto, Șefu'! Ești super-OK, Șefu'!" și cam atât. Însă Dorinel s-a întrecut pe sine și a exclamat: "Să trăiască Șefu', care e el Șefu', da!". M-a emoționat această afirmație de o mare profunzime ontologică. Sigur, nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ascunde, da' pe mafioții ăia mari îi scapă una-două!" "Ei, eu zic să nu ne gândim totuși la cine știe ce nenorocire", încearcă Băși să alunge discuția de pe panta tragismului pe care o îndrumase cucoana. "Din experiența mea, cam toate problemele de genul ăsta au, de cele mai multe ori, o explicație simplă și adesea de-a dreptul banală..." "Banală? Da, posibil. La cum e Dan, nu-i greu să apară acu' pe ușă cu vreo poveste ridicolă. Cu toate astea, nu i s-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de evenimente care mai de care mai neobișnuite, și acum eram într-o situație absolut imposibilă. Ce să fac? Cum să-i explic situația în care mă aflu? Că doar nu puteam să-i scriu pe un bilet ceva de genul ăsta: "Tată, află despre mine că m-am transformat într-un gândac, ceea ce, desigur, nu-ți doresc și ție. Dar să știi că nu-i deloc rău, iar eu o duc chiar foarte bine, ajungând un fel de "el lidero
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un timp. Indiferent cine ce-o să-ți spună, nu-l lua-n seamă! Din când în când, o să-ți mai dau eu de veste, așa că fii liniștit și nu-ți face nici cea mai mică grijă în privința mea!". Ceva de genul ăsta i-ar spune și tata și-ar vedea calm de ale lui, indiferent la frăsuiala altora din jur, inclusiv a autorităților. Numai că mesajul ăsta ar veni din partea realistului, eficientului, capabilului, consecventului (și încă vreo șapte epitete de același
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
șapte epitete de același fel) Adrian, nu din partea zăbăucului (că alte "calități" de aceeași teapă n-am chef să mai dau) Dan, frățiorul cel mic și aiurit. Ei și ce? Eu n-aș putea să am cumva resurse ascunse de genul celor care îl caracterizează pe frate-miu? Ba aș putea, dar nu știu cât de convingător ar suna o asemenea supoziție în fața lui taică-miu. Ca de obicei, cu cât stăteam mai mult să analizez problema pe toate părțile, cu atât se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ceva cumplit. Cei din zona magaziei au confirmat agitați spusele mele. La aflarea veștii, toată lumea se arătă extrem de speriată și începu să se văicărească, majoritatea dând dovadă de un tipic fatalism mioritic. De peste tot prinseră să se audă smiorcăieli de genul: "Vai de capu' nostru, șefu'!", " Suntem termenați, Șefu'!", " Așa a fost să fie...", " Ce putem să facem noi, Șefu'? Unii om muri, alții om scăpa, după soarta lu' fiecare..." și câte altele din aceeași gamă. Spre mulțumirea mea secretă, Dorinel
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
decid asupra modului concret în care vom acționa. Ar fi vrut să vină toți. Era o acțiune de voluntariat neașteptat de entuziastă, în spatele căreia nu se ascundea totuși dorința irepresibilă de a practica datul cu părerea. Nu aveau veleitarisme de genul ăsta. Le-am spus răspicat că doar cei aleși de mine vor merge în locul cu pricina, iar ceilalți au datoria să se ducă și să-i anunțe pe cei din locurile lor de baștină, pregătindu-i pentru ce avea să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ajunge până la lacrimi și dor de mama ori de cățelul din copilărie, dar și aceea a veseliei debordante însoțită de o limbariță pe măsură. La ultimele două se mai adaugă interpretarea plină de sensibilitate a unor cântece de jale de genul "De ce oare eu te-am cunoscut" sau, dimpotrivă, de melodii săltărețe, cu versificări ad hoc, care mai de care mai porcoase. Cea mai rară este aceea plată în care omul bea în cea mai deplină tăcere, fără nicio manifestare exterioară
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și io". * * * Petrică era bântuit de o adevărată neliniște metafizică. Era ceva de rău, simțea el. Dar în rest, nu se dumirea despre ce ar fi vorba în mod concret. Nu că ar fi avut vreo presimțire sau ceva de genul ăsta, ci mai mult un fel de apăsare nelămurită. Noroc că se apucă de muncă și fu distras de la această stare de spirit, ca să o numim așa. Muncea cu multă atenție și aplicație, iar mintea lui, astfel eliberată, hălăduia pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ei bine, după cum au observat cei un picuț mai atenți, nici vorbă de așa ceva. Poate par oarecum obositor, dar mă văd nevoit să accentuez că, grație spiritului meu științific, am consemnat cu scrupulozitate faptele concrete în desfășurarea lor. Nu sunt genul acela de fantazor siropos și lucrând după cine știe ce tipar romanțios și moralizator, da? Nu m-am apucat să creez un scenariu holiwoodian subțirel, dar în care, spre satisfacția spectatorilor, binele învinge, iar băiatul rămâne cu fata și cu banii. Ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cel puțin două femei și doi bărbați cuibăriți acolo extrem de greu și care vorbeau pe rând. Simțeam că se petrece acolo, în acea cutie, ceva ce eu nu trebuia să știu, pentru că eram prea mic. Ceva urât. Sau ceva în genul iepurașului care la Paște, e în stare să se ouă și în locul găinilor, direct ouă colorate gata, prin te miri ce colțișor. Și totuși, mi se părea că de pe după lămpile alea bine aranjate, urmau să apară în orice clipă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
distrugător al liniștei și echilibrului unei mari majorități. De aici, lanțul lung al dramele sociale și al celor de ordin psihic. Clacările și depresiile sunt elemente des întâlnite în modernitatea lumii noastre. Îngrijorător este procentul mare al cazurilor de acest gen. Pentru rezolvarea multitudinei de traume ale psihicului omenesc este chemată o șriință privită cu oarece neîncredere până mai ieri, Psihologia, dar care își demonstrează eficiența și eficacitatea pe zi ce trece și al cărui rol va crește până la dimensiuni greu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
toate aspectele sale laice și religioase ale acestei sintagme, ea binecuvântează pe cei năpăstuiți și ... cuvântă bine și pe înțelesul tuturor! VAL ANDREESCU, sept. 2012 III CUVÂNTUL AUTORULUI Am scris această carte pentru persoanele, care își pun multe întrebări de genul: DE CE?, CUM?, PENTRU CE? ... persoane care caută răspunsuri și mai ales pentru acele persoane interesate să se descopere pe ele însele și să-și recapete sănătatea și vitalitatea. Am scris această carte, punctând asupra necunoscutului, făcând cunoscute anumite aspecte interioare
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mărturisesc, că un moment de eliberare de sub dominația minții, este destul de fragil și dacă nu îl întreții cu ambiție și voință, poate dispărea în orice secundă, pentru că influențele exterioare și sistemul vechi de credințe pot anihila un moment de acest gen. Așa că, atunci când am văzut că soțul meu nu participă împreună cu mine la această bucurie imensă, am început să dau telefoane pe la cunoștințe și prieteni, și primul telefon l-am dat, cum era și firesc, nepoatei mele care s-a bucurat
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să o facem, trebuie să începem din interior spre exterior. Așa sunt eu acum, percep și simt lucrurile altfel și mărturisesc, că mă simt excelent, am ales să fiu sănătoasă, liberă și curajoasă. Când am început să citesc, cărți de genul cărții mele, mi se părea absurd și imposibil de conceput aceste aspecte, dar acum mi se par normale și ușor de folosit în viața de zi cu zi. Viața mea se desfășoară exact în spiritul celor scrise în această carte
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Jung. Ideea este, interveni Freud, că unii dintre prietenii noștri yankei și-au anulat ședințele de terapie, iar pe vreo doi i-am văzut azi la sală lovind În sacul de box. — Asta nu ne place, capisci? Întrebă Jung. — În genul nostru de afaceri, asta se cheamă a te băga În ciorba altuia, sublinie Freud. Am vrea să cădem cumva la pace. Ce părere ai? — Domnilor, o să vă dau răspunsul imediat ce... spuse Napoleon - căruia, după ce dăduse pe gât stacana de ceai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
le organizează francezii. Pe foștii șefi Îi veți regăsi aici ca membri ai DHRA, adică Dead Human Rights Association, o organizație compusă din oameni aleși pe sprânceană, care În timpul vieții au avut toate acele funcții cu denumiri lungi și caraghioase, gen „asistent secund al adjunctului locțiitorului de vicepreședinte al diviziei de calibrare a mouse-urilor din cadrul serviciului IT de pe lângă departamentul de HR“, exercitându-și după Marea Trecere aceleași competențe și altele În plus , doar nu vreți să se ducă pe apa sâmbetei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pivotând În jurul unor balamale neunse, ca În filmele de groază, ci Într-un stil modern, despărțindu-se ca la intrarea unui mall. Înăuntru nu se vedea nimic; un Întuneric dens veghea intrarea. Dindărătul beznei venea Însă o muzică liniștită, de genul celei care se aude În receptor când dai telefon la o companie pentru reclamarea unei defecțiuni, iar operatoarea așteaptă să fii preluat de vocea robotului, care te Îndrumă să apeși de 118 ori tastele Înainte de-a vorbi cu ea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
câteva mici diferențe. De pildă, pereții erau din ghips-carton, iar pe tavan, În loc ca aproape să-și atingă degetele, Ăl Bătrân și Adam dădeau noroc, Într-o reclamă aparținând unei societăți de asigurări. Din loc În loc existau diferite anunțuri de genul „Vă rugăm, nu atingeți Îngerii“ sau afișe promoționale: „Excursii În Eden la cele mai mici prețuri“ sau „White Bull Îți dă aripi de heruvim“. Unul dintre ei renunță și se Întoarse, iar Întunecimea Îl Înghiți, fără Însă a-l Înapoia
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]