5,909 matches
-
că acuzatul e nevinovat, jurații ies din sala de deliberare și se despart: siluetele lor, gesturile, privirile, tăcerile vorbesc despre o agresivitate potolită. Nu e vorba de ușurare, cu atît mai puțin de seninătate. Sunt pur și simplu niște oameni goliți de sentimente, care se întorc acasă la ei. Expresia fețelor ascunde un vid, același pe care tocmai l-au descoperit. Ca toate marile filme, Twelve Angry Men (Doisprezece oameni furioși), realizat de Sidney Lumet în 1957, e un film complex
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Wittgenstein. Nevoia lui puternică de afecțiune lăsa loc retragerii ori de câte ori avea impresia că celălalt s-a apropiat prea mult. Nu mai erau nedespărțiți, ceea ce Skinner a resimțit drept o pierdere dureroasă. Când nu era alături de Wittgenstein, pentru el viața se golea în bună măsură de sens. Sfâșiat între fidelitatea lui față de recomandările prietenului și 80 GÂNDITORUL SINGURATIC dorința de a se întoarce la viața academică, Skinner s-a îmbolnăvit de poliomielită și a murit în octombrie 1941. Pentru Wittgenstein, evenimentul a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
camere de trecere cînd astronautul iese afară pe lună se face vid în camera respectivă, pentru a se putea deschide ușa. Această încăpere se găsește în cazul submarinelor. Lipsa acestei încăperi, a unei pompe de vid pentru a umple sau goli această încăpere duce la concluzia că nu au ieșit din modulul lunar. Această cameră se găsește pe toate navetele, fiind o componentă cheie pentru ieșirea astronautului în spațiul cosmic. În caz că nu este această componentă, la ieșirea sau intrarea în modulul
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
asumă rolul de antreprenori ai schimbării sociale prin intermediul concepțiilor teoretice vehiculate; de altfel, ei propun depășirea polarității metodologice pozitivism - antipozitivism În analiza organizațiilor. Ei argumentează că atât pozitivismul cât și antipozitivismul se bazează pe o pretinsă neutralitate etică care le golește de conținut. Autorii propun o metodologie pragmatică care să facă loc eticii În cercetare și care „să servească scopuri umane, să evidențieze simultan dimensiunea morală a organizațiilor și astfel cercetarea să aibă valoare practică” (1998:123), să constituie un instrument
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
cauză la efect. Nu trebuie să ne jenăm sau ne speriem de cuvinte, ne îndrumă înțeleptul regizor prin gura interpreților săi, trebuie să avem răbdare cu ele pentru că, în realitate, sunt, așa cum ne-au învățat structuraliștii, textualiștii sau maeștrii deconstructivismului, golite de sens, sunt altceva decât par. Când veți rosti, la finalul sufocantei și epuizantei experiențe de două ore de privit nimic, (c---t!), e bine să vă reamintiți că, în spiritul lui Foucault și Derrida, nu articulați o sudalmă, ci vă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
veți rosti, la finalul sufocantei și epuizantei experiențe de două ore de privit nimic, (c---t!), e bine să vă reamintiți că, în spiritul lui Foucault și Derrida, nu articulați o sudalmă, ci vă lăsați purtat de discurs, de o subiectivitate golită de sens și că, prin gura dumneavoastră, ia naștere un enunț critic în sensul social, și nu unul mic burghez, ridicol și rizibil, indus de corporații și consum, pur individual, pragmatic, deci obscen. Deși ar putea părea că infamul termen
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să afli și să pricepi. Apoi am să te pot ucide, În sfârșit. Odată spuse acestea, s-a oprit să-l privească, ca și cum era sigur că fusese cuviincios fiindcă Îl lămurise ori folosise o construcție sintactică adecvată. Faulques a răsuflat, golindu-și plămânii. - Ce vrei să pricep? - Poza ta. Sau, mai bine zis, poza mea. Priveau amândoi spatula pe care Faulques o ținea În mâna dreaptă. Brusc, acestuia i s-a părut ridicolă. A pus-o de unde o luase. Când a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vorbele ei și fotografiile lui mai târziu, cu ochiul drept lipit de vizorul camerei foto, În piața din Sarajevo, Încă fumegând În urma impactului unui obuz cu un mortier sârb. Cinci litri Înmulțiți cu cincizeci ori șaptezeci de trupuri care se goleau spuneau ceva: șiroaie, volute, linii Încrucișate, reflexe care Își pierdeau licărul, coagulate pe măsură ce minutele treceau și gemetele mureau. Copii privindu-și mamele și invers, trupuri piezișe, perpendiculare, paralele cu alte trupuri, iar pe dedesubt linii lichide de forme capricioase, prinzând
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cină lângă o sticlă cu vin, privind cum se Înnegrea marea, se aprindea felinarul verde de pe mol și licărea, alb și intermintent În depărtare, farul de la Capul Rău. Un chelner a adus berea, și Faulques a dus-o la buze, golind halba pe jumătate din prima dușcă. Punând-o jos, a observat că avea resturi de vopsea, roșu cadmiu, sub unghiile de la mâna dreaptă. Semăna foarte bine cu sângele. Și fresca, peretele circular al turnului, i-a revenit În gânduri. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
deși putea fi și Beirut, Pnom Penh, Saigon sau oricare altul), Faulques avusese sânge pe unghii și pe cămașă trei zile la rând. Sângele era al unui copil căruia grenada unui mortier Îi scosese mațele afară; murise În brațele lui, golindu-se În drum spre spital. N-avea apă ca să se spele, nici alte haine, așa că trăise trei zile În șir cu sângele copilului pe cămașă, pe aparatele de fotografiat și pe unghii. Copilul, ori ceea ce mai rămăsese din el În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
se ridicase În capul oaselor, Întinzându-și picioarele lungi băgate În blugii murdari de pământ (râdea Încetișor, și așa o auzise Faulques depărtându-se), Își potrivise geanta cu camerele foto și o luase la goană În spatele saharianului, pe când celălalt luptător golea o jumătate de Încărcător, trăgând În pozițiile marocane, iar Faulques o fotografia cu motorul la 3,4 fotograme pe secundă, Înaintând zveltă și rapidă pe nisip, aidoma gazelei cu ale cărei mișcări o asocia În fiece moment. Și când, În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Întrebat. Apoi s-a dus pe Îndelete spre ușă, ca din Întâmplare. Întâi, doar un pas. Privea cu coada ochiului țeava de pe jos. A pus mâna pe recipientul plin cu apă murdară de la peneluri și s-a pregătit să-l golească afară, ca să-și motiveze mișcarea. Mi-au povestit, spunea Markovic, oameni care o cunoșteau pe ea și te-au cunoscut și pe dumneata. Te asigur că am vorbit cu multă lume Înainte de a ajunge aici. Am muncit din greu În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și pensule, fără să-i pună Întrebări și fără să-i dea altceva decât ce-i trebuia lui Faulques. Asta-i bine, și-a zis. Se potrivește, fără Îndoială. E perfect. Și-a mai turnat coniac În pahar, l-a golit dintr-o suflare și, simțind cum Îi lua foc gâtlejul, a rostit cu glas tare numele lui Olvido. Ciudat nume, s-a gândit. Ce vorbă incertă. Buimac, a pus iar mâna pe sticlă, pe marginea râului morților, Întrezărind pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
S-a uitat iar În jur, atent la semnele de primejdie. Era aproape - chiar Markovic Îl avertizase cu o zi Înainte - de linia Întunecată. În turn mirosea a tutun. A chiștoace stinse. Era ciudat, fiindcă ferestrele erau deschise, iar Faulques golise, Înainte de plecare, borcanul de muștar pe care vizitatorul său Îl folosea drept scrumieră. De asta era sigur, a hotărât perplex, zărind În el resturile a trei țigări. A adulmecat și s-a Încruntat. Chiștoace recente. Alarma i s-a intensificat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
așa ceva nu luase parte la nici un război. Nu era cu putință să fotografiezi pericolul ori vinovăția. Sunetul unui glonț care făcea să explodeze un craniu. Râsul bărbatului care tocmai primise șapte țigări după ce câștigase pariul despre copilul femeii căreia Îi golise vintrele cu baioneta: ghicise dacă fătul era băiat sau fată. Cât despre hoitul sârbului desculț, poate că un scriitor ar fi putut găsi unele cuvinte. Pentru muște, de pildă. Zumzumzumzumzumzum. Duhoarea era Însă altceva. Ori neînzorzonata singurătate a cadavrului acoperit
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Cultura poporului”, 1956, 5; Dan Simonescu, Folcloristul C. Rădulescu-Codin, REF, 1958, 4; D. Udrescu, Învățători de altădată, ARG, 1968, 1; Bârlea, Ist. folc., 383-387; Silvestru Voinescu, Argeșeni în spiritualitatea românească, Pitești, 1980, 94-99; Ion M. Dinu, Figuri de dascăli argeșeni, Golești, 1991, 79-83; Gh. Pârnuță, Ovidiu Isbășescu, Flaminiu Mârțu, Oameni din cetatea de scaun. Personalități și figuri muscelene, Câmpulung, 1995, 237-238; Datcu, Dicț. etnolog., II, 179-181; Dicț. scriit. rom., IV, 37-39; Spiridon I. Cristocea, Argeș. Dicționar de istorici, Pitești, 2003, 244-245
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289107_a_290436]
-
nivel național care influențează mutația spre valori postmaterialiste, sunt nivelul de inflație și șomajul (Castels, 2000). Pe scurt, caracterul controversat al conceptelor postmodernism / postmodernitate se referă la multitudinea de sensuri pe care le incumbă, astfel că paradoxal a devenit aproape golit de sens. El trimite la o sumă de "concepte contestate, de idei disparate, sensuri obtuze și chiar interese politice" (Jarvis, 1998). Alți autori îl consideră o non-idee (Newman C.), afirmând că e din ce în ce mai dificil să înțelegem la ce anume se
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
tipul de proprietate suferă transformări de-a lungul timpului, trecându-se de la obștea alcătuită dintr-o singură ceată de neam, cu drepturi depline asupra satului și care coordona întreaga viață a acestuia și până la forme sociale actuale, care aproape se golesc de conținut, ele nemaipăstrând aproape nimic din drepturile și îndatoririle de odinioară. Obștea nu este un fenomen specific românesc, ea existând începând cu secolele XI-XII, în principalele țări ale Europei occidentale și centrale, cu mici diferențe legate de modul de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Capitolul 6 CIRCULAȚIA EXTRACORPOREALĂ (BY-PASS CARDIOPULMONAR) Tehnicile chirurgicale corective utilizate în chirurgia cardiacă modernă pot fi aplicate în condițiile în care inima este oprită din activitate, deschisă și golită de conținutul sanguin („cord oprit, deschis și uscat”). Aceste condiții sunt asigurate prin utilizarea circulației extracorporeale (by-pass cardiopulmonar, perfuzie extracorporeală, CEC sau BCP) realizată cu ajutorul aparatului inimă-plămân artificial (CPA) care colectează - drenează sângele venos al bolnavului din venele cave prin intermediul
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92068_a_92563]
-
în urma unei comenzi de stat; poziție radicală, rară, să recunoaștem, care cunoaște și diferite metode de refuz, eludare, sustragere (cei ce au publicat sau nu, sub vechiul regim, cunosc foarte bine aceste procedee); 2. a accepta comanda, dar a o goli cât mai mult posibil de conținutul său real, prin introducerea de rezerve mentale, nuanțe derogatorii, aluzii, eventual șopârle etc.; 3. a accepta, în sfârșit, comanda, dar a o negocia, ca să ne exprimăm astfel, cât mai strâns și profitabil posibil. Evident
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fără să-și dea seama de dimensiunile exagerate ale crinolinei încărcate de accesorii ornamentale. Această scenă comică maschează și dezvăluie în același timp nesiguranța și anxietatea unei lumi masculine îngrijorate de tentația consumului extravagant și risipitor al soțiilor hotărâte să golească buzunarele soților. Dress and the Lady ilustrează statutul contradictoriu al femeilor care poartă acest articol vestimentar, în aceeași măsură spectaculos și ascuns. Ilustrația este secționată în două părți care exprimă dubla identitate feminină, publică și personală. Partea ei stângă prezintă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
fiind consemnate întâmplări diverse sau amintiri, câteva în nota falsă a moralei „omului nou”, altele în nota mai autentică a onirismului melancolic, definitoriu pentru această etapă. Tentația epicizării, vizibilă de la început la M., este puternică; limbajul cade adesea în prozaic, golindu-se de emoție. Lira meditativă (1998) este o culegere net superioară, în care poetul, depășind impasul, dă la iveală versuri în care îmbină fericit imagismul, notația descriptivă impresionistă și un simbolism al bogatelor sinestezii sunet-imagine-miros, cu deschideri către un expresionism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
finețe lingvistică aparte, în care fiecare cuvînt e cîntărit, dorit, parfumat cu iz de lume pierdută. Căci ne aflăm într-un univers pe ducă, unde un mod de viață, cel a țără nimii autentice, se stinge, distrus de exodul rural, golit de substanță vitală, chircit în nostalgii păguboase. Un ținut în care nimeni nu vorbește pentru a glumi sau a înflori realitatea, căci totul e sobru, rugos, utiliar în "această lume primitivă, antică, antediluviană și destinată, prin urmare, unei morți lente
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
față de scriitură, față de stil, față de limba franceză e paradoxală și adesea năucitoare. A afirmat în repetate rînduri că detestă termenul de "stil", recunoscînd în același timp că și-a scris și rescris de nenumărate ori frazele, epurîndu-le tot mai mult, golindu-le de orice descriere inutilă, căutînd cu înverșurare cuvintele cele mai potrivite și nimic altceva. A fost adesea numită soră a lui Beckett și a lui Cioran, de primul apropiind-o ariditatea aparentă, esențializarea dialogurilor umane, sub care clocotește o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
apreciat din cauza tradiției noastre juridice "continentale". În zilele noastre, când ne plângem de instabilitatea legislativă, când lista drepturilor pozitive se lungește pe zi ce trece, lectura lui Bastiat ar arăta că el era conștient de riscul ca drepturile pozitive să golească de conținut drepturile negative. Spre exemplu, Consiliul Constituțional din Franța (instanța juridică supremă) a decis în 2009 că accesul la internet este un "drept fundamental", iar un raport ONU a reiterat această idee în iunie 2011. Dacă fiecare are "dreptul
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]