6,255 matches
-
facem zgomot. Cu coada ochiului l-am zărit pe Vârlan în pragul camerei lor, acoperind cu toată mărimea trupului intrarea ca să nu ne poată vedea jandarmii. Ajunși în colțul casei, femeia a deschis șopronul și ne-am îngrămădit claie peste grămadă printre saci, fiare de plug, resturi de mobilă, roți rupte, și alte vechituri, pe care Tomici, ca orice gospodar prevăzător, le păstra pentru cine știe ce nevoie. Dar nici aici nu ne-a lăsat femeia. Pe o scară strâmtă, ne urcăm în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în joc liniștea lui și a familiei pentru a ne scăpa pe noi. Dacă o să afle sârbii cine suntem, n-o să-i meargă ușor. Ne-am resemnat să așteptăm noaptea pe pământul umed. Mai târziu am dscoperit pe câmp niște grămezi de coceni. Le-am strâns laolaltă și ne-am întocmit din ele un adăpost. Acolo, înghesuiți unul într-altul și uzi până la piele, am stat până noaptea târziu, când ne-a găsit Pera. Venise însoțit de un alt om, un
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
bolnav, foarte bolnav și îmbătrânit înainte de vreme. Ajuns acasă în strada Croitorilor nr. 8 Sibiu, împreună cu Mitu Banea, cumnatul lui, fiul Horia ne dă o imagine plastică dureroasă, de modul cum se prezentau acești doi bărbați falnici ai familiei: „două grămezi de gunoaie”. Slabi, îmbrăcați în zdrențe, cu fețele trase și ochii ascunși în fundul orbitelor, contrastând infinit cu descrierea oamenilor eliberați din injurioasa carte a gen. maior (r) Neagu Cosma citată mai sus. Din momentul eliberării viața lui Nicolae Petrașcu se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
au eliberat închisorile și că toți deținuții politici se eliberează, dar pentru că trecuseră mai mult de 16 ani, respectiv 8 ani, parcă nu ne venea să credem. Ajunși acasă, în bucătăria apartamentului era mama, poate și mătușa mea și „două grămezi de gunoaie” - aceasta a fost, pentru mine, imaginea celor doi bărbați din familie, pe care i-am așteptat cu atâta drag zeci de ani. Erau ca două fantome, slabi până la limită, tata era cu corpul micșorat, cu obrazul scofâlcit, dinții
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Când a dat cu ochii de mine, s-a speriat puțin și apoi s-a înroșit toată. — Scuză-mă, te rog. N-am știut că e cineva aici. Trebuia să bați la ușă. Am făcut curat în ultima încăpere. O grămadă de lucruri erau vraiște. Și mai sunt. O priveam în tăcere. Chipul ei îmi amintea de ceva. Asta era cel puțin senzația mea. Parcă se cufundase în adâncul conștiinței mele și făcea să tremure ușor ceea ce se sedimentase acolo. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
situația ca să mi se asigure protecție și craniul să fie pus la adăpost; a doua, s-o sun pe fata cea dolofană ca să-mi spună ce semnificație avea craniul. Prima alternativă nu-mi surâdea deloc. Ar fi însemnat probabil o grămadă de investigații și mie nu-mi prea plac cei din Sistem. Nu sunt câtuși de puțin flexibili, îți mănâncă timpul și mulți dintre ei sunt bătuți în cap. A doua variantă nu stătea deloc în picioare. În primul rând, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de zile, stătea cu spatele drept, bărbia înainte și capul sus, fără să fie însă câtuși de puțin agresiv. În lunga sa carieră de militar învățase ce înseamnă corectitudinea și se deprinsese cu regulamentele. Amintiri legate de ea avea o grămadă. Pentru mine era vecinul ideal. Amabil, liniștit și un foarte bun jucător de șah. — Paznicul avea dreptate, continuă Colonelul. N-ai cum să-ți mai recuperezi Umbra. În nici un caz. N-ai dreptul la Umbră atâta vreme cât locuiești în orașul acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
static, așa că nici după ele nu mă dau în vânt. După ce-am terminat de citit Rudin, am aruncat cartea pe raftul bibliotecii și m-am dus iar la bucătărie să mai scotocesc printre cioburile din chiuvetă. Chiar la fundul grămezii am găsit un pic de Jack Daniels cu etichetă neagră. Am turnat cu mare grijă în pahar și m-am întors în pat, de data asta cu Roșu și negru de Stendhal. Ce să zic? Aveam pur și simplu dispoziția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Parc-am pleca la iarbă verde, zise fata. — Chiar așa. Înainte de a ieși, am aruncat o ultimă privire camerei ce se afla într-o stare absolut jalnică. Maldăre de gunoaie. Am mai luat o lecție de la viață: îți trebuie o grămadă de timp să o clădești și totul se poate distruge în câteva clipe. E adevărat că mă cam săturasem de coșmelia mea, dar fusese totuși un adăpost. Se evaporase ca ceața dimineții într-un interval de timp în care ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că sunt la curent cu asta doar proprietarul clădirii și arhitectul. Constructorilor li s-a spus că era doar un canal de scurgere mai aparte. Sper că a reușit să-i păcălească pe toți. — Îmi imaginez că a costat o grămadă de bani. Da, dar banii nu constituie o problemă pentru bunicul meu. Are din belșug. Și eu la fel. Să știi că sunt foarte bogată. Mi-am sporit prin acțiuni banii moșteniți și cei din asigurarea pe viață. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de tot, dar nu-mi scot cerceii. Nu ți se pare mai interesant așa? Dacă zici tu... — Tu cum te culci cu o femeie? Stai deasupra? — În general, da. — Le mai iei și pe la spate? — Uneori. — Cred că sunt o grămadă de poziții: dedesubt, deasupra, pe scaun... — Fiecare cu preferințele lui. — Eu nu prea știu mare lucru despre sex. Nici n-am văzut, nici n-am făcut. Nu m-a învățat nimeni nimic în legătură cu sexul. Nici nu trebuie să te învețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
părea că nu se mai oprește. Eu și nepoata lui așteptam să termine. Eu sunt un individ cu o gândire mai pragmatică. Îmi place să dau cezarului ce e al cezarului. Metafizica nu înseamnă altceva decât bârfă codificată. Sunt o grămadă - dar o grămadă mare - de lucruri de rezolvat înainte de a te apuca să extragi realitatea din orice. Cum ar fi, de exemplu, problema cutiei negre. O poți lăsa foarte bine așa cum e, fără să o atingi sau să te folosești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se mai oprește. Eu și nepoata lui așteptam să termine. Eu sunt un individ cu o gândire mai pragmatică. Îmi place să dau cezarului ce e al cezarului. Metafizica nu înseamnă altceva decât bârfă codificată. Sunt o grămadă - dar o grămadă mare - de lucruri de rezolvat înainte de a te apuca să extragi realitatea din orice. Cum ar fi, de exemplu, problema cutiei negre. O poți lăsa foarte bine așa cum e, fără să o atingi sau să te folosești de proprietățile ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ți-aș putea lua locul, aș face-o cu plăcere. Am avut parte de multe bucurii în viață și n-am ce regreta. Pentru tine momentul a sosit puțin cam prea devreme. Nici nu ești pregătit sufletește, și lași o grămadă de lucruri pe lumea asta... Am încuviințat fără să scot un cuvânt. — Să nu-ți fie frică. Nu ai nici un motiv. Nu e vorba de moarte, ci de viață eternă. E lumea ta, lumea în care o să te simți bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întors capul și-am zărit peste Zid coloana de fum negru înălțându-se spre cer - ca un turn de rău augur al cărui vârf era înghițit de nori. Judecând după grosimea dârei de fum, am apreciat că Paznicul incinera o grămadă de animale. Zăpada și gerul de azi noapte uciseseră mai multe ca oricând. Asta însemna că Paznicul mai avea de lucru și nu putea să plece după noi prea curând. Le eram recunoscător animalelor pentru conspirația tacită. Înaintam greu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sub semnătura lui Mircea Eliade, intitulat Maica Domnului (1980). Uneori revista reia lucrări sau fragmente din texte clasice și contemporane românești: M. Eminescu, C. Rădulescu-Motru, Nae Ionescu, Dan Botta, V. Voiculescu ș.a. Comentariile la cărți și recenziile semnate de Aron Grămadă, Octavian Buhociu, V. Posteucă, Titus Bărbulescu se opresc mai ales la literatura exilului, dar au în vedere și edițiile și studiile istorico-literare apărute în România (Aron Grămadă, Lucian Blaga și cultura oficială, 1978). Cea mai prestigioasă semnătură este, la acest
DRUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286881_a_288210]
-
Dan Botta, V. Voiculescu ș.a. Comentariile la cărți și recenziile semnate de Aron Grămadă, Octavian Buhociu, V. Posteucă, Titus Bărbulescu se opresc mai ales la literatura exilului, dar au în vedere și edițiile și studiile istorico-literare apărute în România (Aron Grămadă, Lucian Blaga și cultura oficială, 1978). Cea mai prestigioasă semnătură este, la acest capitol, cea a lui Vintilă Horia, comentând câteva „exegeze politico-literare”, ieșite „nu din realitate, ci din întâlnirea acesteia cu ideologia” („Gândirea” și gândirismul, 1976). Lucrare a acelui
DRUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286881_a_288210]
-
GRĂMADĂ, Ion (3.I.1886, Zaharești, j. Suceava-27.VIII.1917, Cireșoaia, j. Bacău), prozator. Este fiul lui Costan al lui Nițurcă Grămadă, țăran. Va absolvi liceul la Suceava, urmând, între 1906 și 1910, cursurile Universității din Cernăuți, secția istorie-geografie. În 1908
GRAMADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287337_a_288666]
-
GRĂMADĂ, Ion (3.I.1886, Zaharești, j. Suceava-27.VIII.1917, Cireșoaia, j. Bacău), prozator. Este fiul lui Costan al lui Nițurcă Grămadă, țăran. Va absolvi liceul la Suceava, urmând, între 1906 și 1910, cursurile Universității din Cernăuți, secția istorie-geografie. În 1908 are prilejul să cutreiere Italia, consemnându-și impresiile în câteva pagini de literatură. Schița Grota din Adelsberg aparține acestei perioade. La
GRAMADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287337_a_288666]
-
sa fîșii imense de realitate socială, psihologică, etc., astăzi oglinda aceasta, micșorată și tulbure, abia mai Înregistrează cîteva, disparate, “mișcări ale ființei interioare”. Problema este că, dacă Înainte asistam așadar la suprafețe mari de realitate oglindită, astăzi sîntem martorii unor grămezi de “cioburi” care reflectă același lucru (dar există un „același lucru”?). Dar nu aici locul acestei discuții. Funcția de identificare a romanului a scăzut, povestea, dacă despre ea este vorba, nu mai reprezintă pe foarte mulți. Limbajul Însă, da, Își
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
între 18 noiembrie 1918 și 1 martie 1920. Editor și redactor responsabil: Traian Brăileanu. Se publică o seamă de traduceri din Montesquieu (Considerațiuni asupra cauzelor măreției romanilor și căderii lor) și multe comentarii politice de Traian Brăileanu, C. Berariu, Nicolae Grămadă, Vasile Gherasim, E. Botezat ș.a. M.Pp.
CUGETARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286558_a_287887]
-
ele în ultimii ani de viață) reunesc versurile unei poete pe care „căutarea permanentă o salvează de solemnitate și retorică și o ajută să-și distribuie sentimentele, emoțiile, într-o gamă largă de forme, în care își păstrează autenticitatea” (Aron Grămadă). SCRIERI: Cataclismul anului 2000, București, 1933; Aripi de lumină, Madrid, 1963; Versuri, Paris, 1972; Poezii, Paris, 1976. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, VI, 328-329, XII, 418; C. Gerota, „Cataclismul anului 2000”, CL, 1934, 5; Aron Grămadă, „Poezii” de Dorina Ienciu, „Drum
IENCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
care își păstrează autenticitatea” (Aron Grămadă). SCRIERI: Cataclismul anului 2000, București, 1933; Aripi de lumină, Madrid, 1963; Versuri, Paris, 1972; Poezii, Paris, 1976. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, VI, 328-329, XII, 418; C. Gerota, „Cataclismul anului 2000”, CL, 1934, 5; Aron Grămadă, „Poezii” de Dorina Ienciu, „Drum” (Pittsburg), 1977, 2-4; Popa, Ist. lit., I, 1205; Opriță, Anticipația, 53-55. M.P.-C.
IENCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
garantează competitivitatea firmei. La aceasta trebuie adăugate inovația și calitatea, care depind de comportamentul, inițiativa și imaginația fiecărui salariat. Ca o consecință a crizei economice, se abandonează strategiile de expansiune și planificare strategică În beneficiul managementului de criză sau „la grămadă” și a pilotării „la vedere”. Situația de impas concurențial al firmelor românești se concretizează prin rare surse de diferențiere și un slab potențial al avantajelor, ceea ce face ca firmele să se Înfrunte numai prin prețuri. Strategia calității totale este principala
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
vale. (6) Viața trece, faptele rămân. (7) Omul, bun sau rău, e așa din naștere. (7) Omul se naște într-un fel și lumea-l schimbă. (8) Cu un lucru mic, tot nimic. (8) Adună cu firul ca să ai cu grămada. (9) Ce ți-e scris în frunte ți-e pus. (9) Soarta și-o face omul cu mâna și cu capul lui. (10) Năravul din timp luat e ușor de vindecat. (10) Năravul din fire n-are lecuire. (11) Ruda
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]