7,948 matches
-
filmează. Locul e liniștit, chiar dacă în perimetrul pieței sunt și două hoteluri vechi, cu fațade impozante, foarte căutate de turiști: Hôtel du comte de Roly și Hôtel Bonnafé. În drum spre Piața Bursei, unde vreau să văd Havuzul Celor Trei Grații, ridicat în locul monumentului lui Ludovic al XV-lea, demolat la Revoluția franceză, urmăresc un spectacol dat de o maimuță, foarte mică, cocoțată pe umărul unui individ cu turban, care merge pe stradă în fața mea. Animalul face bezele și se strâmbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care, „aflată la băi la Călimănești, unde, pe bolovanii încinși de soare își despletea bogatul, grandiosul ei păr” și, fin-perfidă și amabilă cum sunt curtezanele mai bătrâne cu cele tinere, îl ajută pe tânărul berbecuț Grobei să se apropie de grațiile Leliei. Ba, mi se pare chiar că, într-un moment când frumoasa demimondenă se vântura cu alții pe corsoul din Sinaia, nu-l lasă să plece cu buza umflată pe timidul bănățean care-o căuta pe viitoarea sa logodnică și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pare chiar că, într-un moment când frumoasa demimondenă se vântura cu alții pe corsoul din Sinaia, nu-l lasă să plece cu buza umflată pe timidul bănățean care-o căuta pe viitoarea sa logodnică și îi oferă propriile ei grații! O scenă „erotică” care îi plăcea mult amicului meu Ion Groșan, nuvelist român de prima mână!Ă Astfel, în vreo trei luni, romanul a fost gata. Programul meu de lucru, în vremea aceea, era cam următorul: mă trezeam în jur
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de la Răsărit au venit în Ierusalim [...]. (Matei, II, 1) Esteți din Occident, nu încercați să ajungeți până la ei! Aurul și smirna au dispărut, iar Cel Veșnic nu se mai arată pentru "a întâmpina, a seduce și a veseli". Farmecul și grația nu-s partea lui cea mai tare. "Frumos", iată un cuvânt de negăsit în Noul Testament. Nimic care să semene cu Cântarea Cântărilor. Cananeeana o fi fost oare plăcută la vedere, muntele, mândru, malurile lacului Tiberiada bucolice? Aceste epitete relative la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
spre deosebire de noi, imensa virtute de a rămâne acolo unde sunt. Victor Hugo delira mai puțin în legătură cu acest subiect. "Doamne, asta nu este, atâta vreme cât nu este de piatră. Îți trebuie o casă, pentru a zice o rugăciune." Pentru că bipedul atins de grația divină nu e și transportat în ceruri ipso facto. Și pentru că un nume va traversa mai bine timpul dacă se va putea raporta la un loc anume. Doar un spirit pur poate trece peste aceasta, dar la noi aștia, grosolanii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
În vara aceea chiar că nu mai puteau rezista. Treizeci și trei de zile fără aprovizionare și câte un obuz pe minut căzut în fiecare sat. De fapt, și eu mă săturasem dar, în fine, la preoți asta e starea lor de grație, n-avem încotro. Dar s-a terminat, puteți respira acum. Da, e din nou pace, dar acum marea problemă e absența oricărei perspective, lipsa de resurse și de investiții. Creștinii au pământ, e adevărat, dar nu și bani peșin. Nimeni
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
eternitatea lui Așa cum era el în Ur și în Genesareth. De l-am putea contempla pe omul sărăciei De l-am putea revedea pe omul caselor nevoiașe. De l-am putea revedea în întinsele lui regate, Care-s cele ale grației și ale milosârdiei lui. De l-am putea revedea în cetatea lui înveselită Pe omul pădurii de cedri și al pădurii de mesteceni. Și pe pescarul Kephas cum stă pe malul apei Uitându-se cum sporește pescuitul miraculos. De l-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
șansă de a scăpa orbirii "celor care privesc fără să vadă, care aud fără să audă și fără să înțeleagă", trebuie să atingi cvorumul, minya, pragul dincolo de care kaddish-ul sau eucharistia nu-s încă legitime, dar, odată trecut, starea de grație turistică, acea febră plăcută și comunicativă, devine deja imaginabilă. Eu însă eram departe de așa ceva. Și iată pentru ce m-am plictisit strașnic în cursul acelor zile. Lacul Kinnereth (cuvântul înseamnă "liră mică"), mare interioară pe malurile căruia i-a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sufletului și țipăt al fugarilor? Și ce poate fi mai dezolant, mai frust ca Ierihonul de azi? La capătul unei câmpii sumbre, presărată cu mărăcini, descoperi o aglomerație de o modernitate nelalocul ei, informă, cu clădiri joase și lipsite de grație, nu departe de care ruinele însele sunt acum în ruine. Vestigiile de culoarea prafului ale celei mai vechi cetăți din lume, cărămizi așezate fără mortar pe un pat de pietre se dezintegrează lent nevăzute de turiști și fără glorie. În jurul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
interfactions cu vaga speranță de a-l interesa. Pacea în Orientul Apropiat e o cauză nobilă, îi zic. Așa ceva te-ar putea interesa și pe tine. Terenul e minat, nu mă ating de el, îmi răspunde. Vrei să reintri în grațiile publicului? Ar fi și timpul, crede-mă, dar atunci îndeaptă-ți privirile înspre Deux-Sèvres mai degrabă. Brânza de capră sau o fermă de vaci în Marais Poitevin ar reprezenta o cauză mai mobilizatoare pentru francezi. Subiectele ecologice atrag atenția publicului larg
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
printre zei, Zeus hotărăște atunci să ia ca arbitru al situației un flăcău chipeș care păzea turmele pe o colină lângă Troia. El trebuie să decidă care dintre cele trei e mai îndreptățită să păstreze mărul: Afrodita, cea plină de grație, artista, nestatornica ispitită să aprindă focul iubirii în toate inimile; Hera, frumusețea rece și severă care impune tuturor, prima dintre soțiile regelui zeilor și cea mai legitimă (a avut această calitate înaintea tuturor celorlalte) și Atena, înarmată cu lancea ei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
oamenii în vârstă și înțelepciune. Mai mult în vârstă decât cu înțelepciune nu se sfii el să adauge către sine însuși. Je vous donne avec plaisir l'autorisation de publier aux "Oeuvres libres" la version française de "Haia Sanis". prin grația degetelor 1935 1457 478 6 1935 Mircea 3 1469 Costache 1 = 466 Teodora 2 466 Lucia 2* D. 10 L. 11 M. 12 52 M. 13 23 58 1 156 23 2 104 174 1196 116 1234 Vara anului 1469
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la tronul lui Dumnezeu împotriva doctorilor, învinovățindu-i de asasinat prin imprudență. *1 Ești om de samă pentru că umbli în automobil, pe când eu umblu pe jos. La 1668, Cazimir Leskinski a fost condamnat să fie ars pe rug și, prin grație, să fie întâi decapitat și pe urmă ars, pentru că scrisese pe un petec de hârtie vorbele acestea: "Nu Dumnezeu a creat pe om, ci omul a creat pe Dumnezeu." Chilon: Să trăiești cu prietenii tăi astfel, ca și cum într-o zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Amilcar, părintele lui Anibal, ca și acesta scump patriei și temut de dușmani." Un oarecare cărturar sârb, care a studiat dialectele semite, susține însă că inscripția ar avea altă tălmăcire și anume: "Preoteasa zânei Isis a ridicat acest monument primăverii, grațiilor și trandafirilor care încântă această lume." Față de această neînțelegere atât literară cât și științifică, Academia de Inscripții din Paris s-a socotit datoare să delege pe cel mai autorizat expert al ei ca să descurce treaba; și iată versiunea acestuia: "Acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
populat de nații diverse; gruzinii sunt tipul perfect al rasei albe, pe care l-au păstrat. Îmbrăcămintea bărbaților e neagră (portul național ostășesc); tot în negru se afla învesmântată o gruzină tânără, elegantă, subțire, care înainta și se retrăgea cu grație când anunța numele programului. Asemenea tipuri estetice și curate ale rasei mai m-au tămăduit de obsesia nasurilor din sală. Valeriei 6 îi plac însă năsoșii, găsindu-i importanți și prestigioși. De asemenea găseam și eu o înfățișare epică unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ideal, el n-a rezistat să-și sacrifice mândria personală și să satisfacă vanitatea medievală a aceluia, pe care l-a săgetat la Baia”. De fapt, Ștefan cel Mare a făcut o singură concesie: nu se mai intitulează „domn prin grația lui Dumnezeu”, ci numai voievod și „dominus terre Moldaviensis”, adică stăpânul țării, a cărui autoritate nu-i este conferită de un rege (principe) față de care se află în relație de suzeran - voievod. În ochii lui, documentul din iulie avea sensul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se spune „îndoindu-și genunchi” și nu „îngenunchind”. Discuțiile, tratativele, au continuat între cele două părți în zilele de 15 și 16 septembrie. În documentele elaborate cu această ocazie, Ștefan era numit palatin, voievod, dar și domn al Moldovei prin grația lui Dumnezeu (Dei gracia dominus terre Moldavie). Regele se obliga să-l apere pe Ștefan, pe fiii săi și pe boierii săi, de toți dușmanii săi și să apere vechile hotare ale Moldovei din toate părțile, cu toată puterea sa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai dăruit un panaghiar de argint, în care este inscripționat același titlu, așa cum va apărea și pe o piatră funerară. În documente și în tablouri votive zidite între 1487-1496, Alexandru nu poartă titlul de voievod și vocabula IO, de la Ioan „grație lui Dumnezeu”. Alexandru a avut o curte separată de dregători și slujitori proprii. Dar nu și o cancelarie proprie. La 7 martie 1490, murea la Moscova Ivan cel Tânăr, soțul domniței Elena, fiica lui Ștefan cel Mare. O dispariție ce
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Arta provocării și a paradoxului cu el, scriitorul care a hăituit carte după carte pe lectorii săi, se transformă în contextul conversației, într-un joc al seducției, se diluează în zeflemea și autoironie. Cioran pare că a absorbit câte ceva din grația mondenă a memoraliștilor secolului al XVIII-lea, pe care îi admiră atât de mult... Exercițiile de admirație sunt un fel de galerie de tablouri ale scriitorilor pe care Cioran i-a iubit și cunoscut bine, așa cum au fost Eliade, Michaux
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Cu cel mai profund respect, Sire, Al Maiestății Voastre, Prea supus și prea plecat servitor, Președintele Consiliului de Miniștri, A. Marghiloman 9 aprilie 1918 nr. 68 Decretul Regal de Promulgare a actului unirii Basarabiei cu România B. Ferdinand I, Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României: La toți de față și viitorii, sănătate ! Sfatul Țării din Basarabia, în ședința lui de la 27 martie (9 aprilie) 1918, votând, prin 86 voturi pentru, contra 3, fiind și 36 abțineri, următoarea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
I. Nistor. Dl. dr. I. Nistor, membru al Congresului, arată că statele sunt plăsmuiri vremelnice, create prin forță de mâna omenească, în vreme ce națiunile sunt organisme vii, care se nasc, se dezvoltă și-și împlinesc rostul istoric prin voința lor și grația lui Dumnezeu. Contrastul acesta între stat și națiune s-a remarcat în mod drastic și în istoria poporului român. Națiunea română este una și nedespărțită de la Nistru până la Tisa. Aceeași obârșie, același grai, aceeași doină, aceleași datini și obiceiuri pretutindeni
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
în pace și fericire întregul neam românesc. Sunt cu cel mai profund respect, Sire, al Maiestății Voastre Prea plecat și supus servitor, Președintele Consiliului de Miniștri și ministru de Externe, Ion I. C. Brătianu 1918, decembrie, 11 B. Ferdinand I, Prin grația lui Dumnezeu și voința naționlă, Rege al României, La toți de față și viitori, sănătate: Asupra raportului Președintelui Consiliului nostru de Miniștri Sub nr. 2.171 din 1918, Luând act de hotărârea unanimă a Adunării Naționale din Alba Iulia, Am
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Dat la București, la 11 decembrie 1918 Ferdinand I No.3631 Președintele Consiliului de Miniștri și ministru de Externe Ion I. C. Brătianu 78 1918 decembrie 18, București. Decretele-legi cu privire la unirea Bucovinei cu România Președinția Consiliului de Miniștri Ferdinand I Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, rege al României, La toți de față și viitori, sănătate: Asupra raportului președintelui Consiliului nostru de Miniștri sub nr. 2.211 din 1918, luând act de hotărârea unanimă a Congresului General al Bucovinei din Cernăuți
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
modul D-voastră de a vedea, și vă declar că mă duc să telegrafiez la București că am sfârșit misiunea cu care eram însărcinat". —„Vă rog, Domnule Filality, să nu faceți aceasta, să nu rupem, să întrerupem numai. Faceți-mi grația de a telegrafia ce v-am propus, după cum voi telegrafia și eu la Moscova și să așteptăm răspunsurile guvernelor noastre". Cum știam neapărat că nu pot să rup definitiv fără încuviințarea guvernului, am avut aerul că-i fac o mare
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
în paroxismul furiei. Dezonorați rasa slavă și vă scuip în față !” Când mă ridicam să mă duc să-l calmez pe dl. Spalaïkovitch, Lenin îl fixa cu ochii săi oblici, cu același surâs stereotip, iar Zalkind mi-a spus cu grație: „Lăsați, lăsați, domnule ambasador, nouă ne place mai mult această exprimare brutală decât limbajul diplomatic !” Întrevederea a luat sfârșit după ce ni s-a promis că a doua zi dimineță ni se va comunica răspunsul Comisarilor Poporului. Aveam cu toții sentimentul că
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]