5,667 matches
-
al-Ḫalīl bin ’Aḥmad al-Farăhīdī (718-786) și Yūnus bin Ḥabīb (708-798), la rândul său un proeminent gramatician și filolog arab. În acest mediu Sībawayhi a dobândit o excelentă formație în domeniul lingvistic care îi va permite mai târziu să elaboreze prima gramatică a limbii arabe. Se spune că Sībawayhi a trecut de la studiul disciplinelor juridice la cercetarea gramaticii arabe după ce a făcut în public o greșeală de limbă, araba fiind a doua limbă pentru el care era etnic persan. Se pare de
Sibawayh () [Corola-website/Science/330948_a_332277]
-
și filolog arab. În acest mediu Sībawayhi a dobândit o excelentă formație în domeniul lingvistic care îi va permite mai târziu să elaboreze prima gramatică a limbii arabe. Se spune că Sībawayhi a trecut de la studiul disciplinelor juridice la cercetarea gramaticii arabe după ce a făcut în public o greșeală de limbă, araba fiind a doua limbă pentru el care era etnic persan. Se pare de asemenea că Sībawayhi a murit de tânăr, în jurul vârstei de 32-40 de ani, probabil în Fărs
Sibawayh () [Corola-website/Science/330948_a_332277]
-
fonologiei. Lui Sībawayhi ca și mentorului său al-Farăhīdī li se atribuie o multitudine de concepte, termeni tehnici și structura intelectuală specifice disciplinei lingvisticii arabe. "Kităb Sībawayhi" continuă să influențeze până în zilele noastre gândirea lingvistică arabă. Importanța lui Sībawayhi pentru istoria gramaticii și lingvisticii arabe este atât de mare încât S.I. Sara a afirmat că el "este pentru gramatica arabă ceea ce Panini (c. 400 î.Hr.) este pentru gramatica sanscrită." Mai mult, se spune că ’Abū Ḥayyăn al-Ġarnățī (1256-1344), cel mai de seamă
Sibawayh () [Corola-website/Science/330948_a_332277]
-
și structura intelectuală specifice disciplinei lingvisticii arabe. "Kităb Sībawayhi" continuă să influențeze până în zilele noastre gândirea lingvistică arabă. Importanța lui Sībawayhi pentru istoria gramaticii și lingvisticii arabe este atât de mare încât S.I. Sara a afirmat că el "este pentru gramatica arabă ceea ce Panini (c. 400 î.Hr.) este pentru gramatica sanscrită." Mai mult, se spune că ’Abū Ḥayyăn al-Ġarnățī (1256-1344), cel mai de seamă gramatician arab din prima jumătate a secolului al XIV-lea, a învățat pe de rost lucrarea lui
Sibawayh () [Corola-website/Science/330948_a_332277]
-
continuă să influențeze până în zilele noastre gândirea lingvistică arabă. Importanța lui Sībawayhi pentru istoria gramaticii și lingvisticii arabe este atât de mare încât S.I. Sara a afirmat că el "este pentru gramatica arabă ceea ce Panini (c. 400 î.Hr.) este pentru gramatica sanscrită." Mai mult, se spune că ’Abū Ḥayyăn al-Ġarnățī (1256-1344), cel mai de seamă gramatician arab din prima jumătate a secolului al XIV-lea, a învățat pe de rost lucrarea lui Sībawayhi considerând că aceasta are în domeniul gramaticii arabe
Sibawayh () [Corola-website/Science/330948_a_332277]
-
pentru gramatica sanscrită." Mai mult, se spune că ’Abū Ḥayyăn al-Ġarnățī (1256-1344), cel mai de seamă gramatician arab din prima jumătate a secolului al XIV-lea, a învățat pe de rost lucrarea lui Sībawayhi considerând că aceasta are în domeniul gramaticii arabe autoritatea pe care o are ḥadīṯ-ul în religia islamică. În anul 1997, profesorul Michael G. Carter de la Departamentul de Studii Est-Europene și Orientale al Universității din Oslo, Norvegia, a inițiat "Proiectul Sībawayhi". Acesta se derulează și în prezent și
Sibawayh () [Corola-website/Science/330948_a_332277]
-
cu scoaterea în evidență a temei sau a remei, ori a unei părți din acestea. În limbile în care, în propoziția canonică tema (reprezentată de subiect) este plasată pe primul loc în propoziție, tematizarea altor părți de propoziție în sensul gramaticii tradiționale, eventual cu toată sintagma lor, se face prin același procedeu. Exemple: Tematizarea se poate realiza și prin transformarea de la diateza activă la cea pasivă: "Pierre accuse Paul" „Pierre îl acuză pe Paul” → "Paul est accusé par Pierre" „Paul este
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
evidență a complementului, acesta se plasează la începutul propoziției printr-o construcție specifică: "C’est demain que je vais à la poste" „Mâine merg la poștă”. Astfel se poate rematiza și scoate în evidență orice parte de propoziție în sensul gramaticii tradiționale, eventual împreună cu sintagma ei, în afară de predicat. Răspunsul la o întrebare care vizează subiectul unui predicat verbal nici nu se poate construi decât scoțându-l în evidență prin acest procedeu sau prin altă construcție. Astfel, la o întrebare precum "Qui
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
trei părți componente: "Universitas Theologorum" („Universitatea teologilor”), recunoscută oficial în 1373 de papa Urban al V-lea, "Universitas Iuristarum" („Universitatea juriștilor”), în care se învăța dreptul civil și cel canonic și "Universitas Artistarum" („Universitatea artelor”), în care se studia astronomia, gramatica, medicina, filosofia, dialectica și retorica. Studenții se organizau în grupuri cunoscute sub numele de „națiuni”, care reflectau originea lor geografică și etnică. La rândul lor, „națiunile” formau două mari grupări: "Natio Citramontana" (studenții din peninsula italică) și "Natio Ultramontana" (studenții
Universitatea din Padova () [Corola-website/Science/335530_a_336859]
-
demnitari. În seminariile superioare studenții se perfecționau în domenii precum: drept, teologie și literatură. La seminariile înființate în timpul domniei sultanului Mehmet al II-lea se predau limba arabă, persană, interpretarea Coranului, viața și învățăturile profetului, dreptul coranic musulman, sintaxa, logica, gramatica, matematica, cosmografia, geometria. În timpul sultanului Soliman Magnificul s-au înființat seminarii superioare ( facultăți ) de matematică, științe ale naturii din cauza nevoii acute de formare de cadre în domeniile amintite mai sus. Construcția clădirilor necesare a început în anul 1550 și s-
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
an, i-au permis să intre în contact cu o multitudine de dialecte arabe. Lui îi sunt atribuite următoarele cuvinte: “Dacă învățații nu sunt sfinți ai lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu are sfinți.” Al-Farăhīdī a avut contribuții majore în domeniul gramaticii și lexicografiei arabe și în cel al metricii. Se consideră că el este adevăratul întemeietor al filologiei arabe. Cercetătorii au stabilit că în mod clar el a avut o contribuție însemnată la celebra lucrare "al-Kităb" a discipolului său Sībawayhi - cunoscută
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
arabe și în cel al metricii. Se consideră că el este adevăratul întemeietor al filologiei arabe. Cercetătorii au stabilit că în mod clar el a avut o contribuție însemnată la celebra lucrare "al-Kităb" a discipolului său Sībawayhi - cunoscută ca prima gramatică sistematică a limbii arabe - nu doar în ceea ce privește materialul în sine, ci și sistematizarea operei. În cartea sa Sībawayhi citează numeroși lingviști anteriori și contemporani, cel mai frecvent fiind menționat maestrul său al-Farăhīdī care este citat de peste 600 de ori în legătură cu
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
arabe - nu doar în ceea ce privește materialul în sine, ci și sistematizarea operei. În cartea sa Sībawayhi citează numeroși lingviști anteriori și contemporani, cel mai frecvent fiind menționat maestrul său al-Farăhīdī care este citat de peste 600 de ori în legătură cu diverse fapte de gramatică. Al-Farăhīdī a fost cel care a avansat ideea că termenii limbii arabe sunt structurați pe rădăcini formate din trei până la cinci consoane radicale și că rădăcinile ce depășesc aceste limite reprezintă împrumuturi lexicale. Lui al-Farăhīdī i se atribuie o lucrare
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
Jinnī a deținut funcția de "kătib al-’inšă’" la curtea lui ‘Aḍud ad-Dawla și a lui Șamșăm ad-Dawla (983-987), în ambele locuri aflându-se în relații de prietenie cu poetul al-Mutanabbī (915-965) cu care purta discuții privitoare la chestiuni de gramatică. Conform istoricului libanez Philip Khuri Hitti (1886-1978), Ibn Jinnī a ajuns mândria curții hamdanide de la Alep. El i-a succedat profesorului sau al-Fărisī la Bagdad și a murit în anul 1002. Ibn Jinnī s-a dedicat în special studierii gramaticii
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]
-
gramatică. Conform istoricului libanez Philip Khuri Hitti (1886-1978), Ibn Jinnī a ajuns mândria curții hamdanide de la Alep. El i-a succedat profesorului sau al-Fărisī la Bagdad și a murit în anul 1002. Ibn Jinnī s-a dedicat în special studierii gramaticii, dovedind un interes major pentru lexic și morfologie. Este văzut ca cea mai mare autoritate în domeniul disciplinei lingvistice "tașrīf" (derivarea); de asemenea, este socotit întemeietorul științei etimologiei ("al-ištiqăq al-’akbar"). Că filolog se considera că a ocupat o poziție
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]
-
Morfologia regală”) este un tratat ce descrie în detaliu procesele de derivare ale limbii, fiind analizate forme morfologice simple și complexe deopotrivă. De asemenea, Ibn Jinnī a elaborat lucrarea "Kităb al- ḫașă’is fī ‘ilm ’ușūl al-‘arabiyya" despre principiile gramaticii după ce cercetase limba vorbită de beduinii din Mosul. Aceasta este cea mai vastă dintre operele sale, oferindu-ne într-un număr de 162 de capitole un summum al cunoașterii și gândirii lingvistice a autorului. Lui Ibn Jinnī i se datorează
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]
-
cărui jihad să nu fie armat, ci verbal. Născut pe 13 februarie 1835, s-a născut în Qadian, fiind copilul supraviețuitor dintr-o pereche de gemeni ai unei influente familii mogule. A învățat să citească textul în arabă al Coranului, gramatica de bază a acestei limbi dar și limba persană, iar mai târziu a studiat câteva lucrări de medicină de la tatăl său, Mirza Ghulam Murtaza, care era doctor. Din 1864 până în 1868, Ghulam Ahmad a lucrat ca funcționar în Sialkot, apoi
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
este și național și liberal, va renunța la candidatura ta. Neobolșevicii au scris o scrisoare agramata, injurioasa și calomnioasa. Misiva e scrisă de un alogen și cer să iasă în public și să-și ceară scuze poporului român pentru batjocorirea gramaticii limbii lui Radu Gyr. Oare Liviu Antonesei, Carmen Mușat, Daniel Cristea Enache au consimțit la scriitura agramata și ofensatoarea adresată nu numai Oanei, ci și limbii române sau au fost duși în eroare? Eu cred că cineva din Internațională a
Cazul Oana Stănciulescu. Ce spun Dan Puric, Radu Tudor și Cozmin Gușă by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101312_a_102604]
-
graiul arab al evreilor din Egiptul și Irakul medieval. s-a remarcat prin cunoașterea adâncă a textelor sacre ale iudaismului și a gândirii filozofice și a științelor din vremea sa, El este autorul unor cărți în probleme de filologie și gramatică ebraică, al unor poezii liturgice - piyutim, lucrări filozofice. Saadia Gaon a fost cel dintâi cărturar care s-a ocupat în mod sistematic de gramatica limbii ebraice, fiind influențat de cercetătorii gramaticii arabe care au activat în vremea sa. De aceea
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
și a științelor din vremea sa, El este autorul unor cărți în probleme de filologie și gramatică ebraică, al unor poezii liturgice - piyutim, lucrări filozofice. Saadia Gaon a fost cel dintâi cărturar care s-a ocupat în mod sistematic de gramatica limbii ebraice, fiind influențat de cercetătorii gramaticii arabe care au activat în vremea sa. De aceea este considerat primul dintre gramaticienii evrei din evul mediu. Între elevii sau în acest domeniu se pot menționa gramaticienii Dunash Ben Lavrat și Menahem
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
este autorul unor cărți în probleme de filologie și gramatică ebraică, al unor poezii liturgice - piyutim, lucrări filozofice. Saadia Gaon a fost cel dintâi cărturar care s-a ocupat în mod sistematic de gramatica limbii ebraice, fiind influențat de cercetătorii gramaticii arabe care au activat în vremea sa. De aceea este considerat primul dintre gramaticienii evrei din evul mediu. Între elevii sau în acest domeniu se pot menționa gramaticienii Dunash Ben Lavrat și Menahem Ben Saruk. Porecla Al Fayumi demostrează că
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
Alții presupun că a învățat Tora cu un rabin karait pe nume Yehuda Ben A'lan (sau Eli Ben Yehuda Hanazir, după Abraham Geiger și Yehuda Leib Dukes) De mic a prins multă învățătură în domeniul limbii ebraice, inclusiv a gramaticii, de asemenea în domeniul Bibliei ebraice Tanah, al Legii divine orale - Mișna și Ghemara, și al jurisprudenței iudaice - Halaha. A aprofundat și „științele și înțelepciunea neamurilor” (madaim vehohmot hagoyim), cu alte cuvinte științe și filozofie generale. În vremea să ajunsese
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
Pentateuhul în limba arabă, a fost primul comentator al Mișnei și al Talmudului, și al doilea autor al unei Cărți de rugăciuni iudaice (Sidur Tefila), fiind precedat în aceasta doar de Amram Gaon. El a fost și primul autor de gramatici ale limbii ebraice, a scris cărți juridice și culegeri de poezii liturgice. I se datorează și un comentariu la cartea „Sefer Yetzira” (una din cărțile fundamentale ale Cabalei și una din primele cărți care aparțin domeniului filozofiei iudaice - „Minyan Hamitzvot
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
stăpâneau bine citirea, așa că atunci când ajungeau în clasa a cincea (clasa a V-a de la noi), erau împărțiți în două secțiuni: prima secțiune de matematică pentru elevii care au vrut să învețe o meserie, iar cea de-a doua de gramatică pentru cei care au vrut să-și continue studiile filologice. Elevii de la ambele secțiuni urmau încă lecții în comun în orele de scriere, cu accent pe caligrafie. În prezent, școlile numite mai târziu piariste, fondate de Calasanz, sunt răspândite în
José de Calasanz () [Corola-website/Science/336453_a_337782]
-
cunoscută ca Istoria Cevdet "Tarih−i Cevdet." Între anii 1855-1865 a fost cronicarul oficial al statului. În acestă funcție Ahmet Cevdet a scris "Tezakir-i Cevdet" în care sunt prezentate evenimentele politice ale vremii. Ahmet Cevdet este autorul primei cărți de gramatică a limbii turce, în . Cea mai cunoscută lucrare a sa este "Kısas-i Enbiya" (Pildele profeților), în care istoria Islamului și istoria tuturor profeților este scrisă într-un limbaj plăcut și pe înțelesul cititorului. Ahmet Cevdet s−a născut în Loveci
Ahmet Cevdet Pașa () [Corola-website/Science/331073_a_332402]