6,001 matches
-
de fructe și legume. Vânzătorii ce se rotesc tot timpul în jurul etalajelor, strigând gutural allez, allez! Marfa este expusă la vedere, poate fi atinsă de client, pipăită, mirosită, aleasă. Numeroase eșantioane gratuite sunt disponibile, imposibil să reziști tentației de a gusta. Multe soiuri de fructe și legume care la noi au ieșit de multă vreme din consumul curent: bob, linte, napi, sfeclă roșie și albă. Magazinele turcești propun sarmale și salată de vinete la conservă. Excelentă pâine și pită lunguiață pregătită
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vulgaritatea și reprezentanții ei, detest atotprezenta mârlănie, detest ignoranța care se erijează în atotcunoaștere, detest fățărnicia căreia știu că 85 nu mă pot sustrage nici eu, detest aroganța și desfigurarea pe care le aduce puterea. Sentimentele negative, din care am gustat și eu din plin, sunt gelozia, invidia, răutatea, disprețul față de cei mai puțin importanți, îngâm farea, supraevaluarea (vorbesc de supraevaluarea de sine), ancorarea în prejudecăți, lipsa de umor. De prac ticat, practic antipatia și sila. Lehamitea. N-am prea căzut
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
magistral ideile, pătrunse de un profund umanism, pe care le-au promovat cu strălucire marii noștri înaintași. Astfel, Avram Iancu, marele revoluționar de la 1848, scria: «Firea ne-a așezat într-o patrie ca împreună să asudăm cultivând-o, împreună să gustăm dulceața fructelor ei.» În anii glorioși ai socialismului aceste cuvinte au căpătat în România concretizarea cea mai elocventă, toți fiii patriei bucurându-se de drepturi egale, putând să-și afirme din plin personalitatea.“ („O politică științifică, umanistă“, Argeș, martie 1987
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și fără chimicale, la fel și cu fructe. Mai mult, părinții creșteau porci, dintre care unul era pentru noi. Din mere mama făcea oțet (rețetă pe care am preluat-o și eu), iar din prune se făcea o țuică mult gustată de musafiri. Din momentul în care ne-am mutat în casa proprie, am avut găini, care ne dădeau ouă și carne. Problema a fost mai gravă din momentul în care nu am mai avut la dispoziție grădina părinților și situația
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în timp ce cârâia amenințător „Eroi au fost, eroi sunt încă“... Gabriel a asigurat, la cererea Rodicăi, un fundal instrumental, împreună cu grupul lui muzical. Tovarășa Găinușă, o femeie mică și cu un coc foarte înalt, a trecut repede prin întreprindere și a gustat un vârf de aripă de curcan și o gură de Cico, plăcut impresionată mai ales de jocul de culori de pe scaune și ciorapii muncitoarelor de la Holdingul de curci. În urma lor, a ei și a tovarășei directoare Maria, care o urma
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
orice doream (e drept, spun și eu precum baba comunistă a lui Dan Lungu, că nici nu știam să ne dorim foarte multe; de pildă, când am mâncat prima dată banane le-am găsit grețoase și nu le-am mai gustat ani de-a rândul). Numai de patru lucruri mă temeam în copilărie: de câini (de toate rasele și mărimile), de inundații (visam recurent casa noastră luată de ape), de posibila moarte a părinților mei și de gândul că, la maturitate
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
povestea Cântărețul. În prezent este doctorand la University of Washington, unde lucrează la o teză despre poetica și politica imaginarului lingvistic la Cioran. A-ha Telejurnal. Ceaușescu și nevasta-sa în vizită, nu mai contează unde. Se taie panglica, se gustă pâinea cu sare, se iau copiii mici în brațe și ni se face semn nouă, publicului din toată țara. Mama din pat întoarce salutul și adaugă de la ea o bezea trimisă cu singura mână pe care o mai putea mișca
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
vorbea astfel de toate, ne plimba prin toate domeniile, cu deosebire prin acel al filologiei, lăsându-ne întotdeauna încântați de tot ce aflam și învățam de la el. Nici azi nu știu grecește. O, cât n-aș fi dat să pot gusta pe Platon în limba vechilor atenieni! N-aș îndrăzni să pretind însă că tot ce am învățat în felul acesta dincolo de program și dincolo de posibilitățile și resursele mele de atunci nu mi-a fost de folos în viață și n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în anume părți ale sale, în anume locuri, în anume puncte... Străinul care ar stărui să pătrundă prea adânc în intimitatea vieții lui, ar rămâne uimit de câtă mizerie și abjecțiune poate cineva întâlni acolo. * Deși copil, am înțeles și gustat de îndată frumusețile vechei capitale a Moldovei. Cu unele rezerve totuși. Ca de pildă cea pe care o evocă împrejurarea următoare. În primii mei ani de școală, duminicile și zilele de sărbătoare le petreceam pe la cunoștințele intime și rudele familiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pitorescul. Căci, asociate la tot felul de legende și amintiri, intrate în deprinderi, în limbă, în viața locală, numele acestea intră în rândul elementelor care asigură continuitatea și permanența acesteia. Noi n-avem, se vede, simțul acestei permanențe, nu-i gustăm necesitatea. Suntem, dimpotrivă, chinuiți de o așa furie a schimbărilor, încât nimic nu ne rezistă. Printre cele dintâi acte de autoritate cu care orice consiliu comunal nou intrat în funcțiune își afirmă puterea, trebuie să figureze întotdeauna schimbarea numelor unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cea mai îndepărtată epocă a copilăriei mele, treceam adesea, la Piatra, pe o stradă ce se chema strada Bunilor copii. Numele acesta era, pentru mintea mea, plin de mistere și frumusețe. E poate numele de stradă pe care l-am gustat și l-am iubit mai mult. De câte ori îl citeam pe tăblița oficială, mă întrebam: "sunt eu oare un copil bun sau nu?" Incapabil de a deslega această enigmă, îmi luam, în forul interior, rezoluțiuni solemne. Și când treceam în apropiere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai departe; și cu ajutorul disciplinei școlare am ajuns să avem în fine revelația miracolului antic, să prețuim tezaurele sale neîntrecute, s-avem din când în când iluzia că ne găsim în fața sufletului divinului Platon, a geniului lui Aristot și să gustăm armonia, de esență superioară și unică, a operei lui Homer, de a căror existență, vai!, atâți muritori pe pământul acesta n-au nici o cunoștință. De bună seamă noi nu ne-am mărginit la atât. Nici n-ar fi fost cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dintre cele mai frumoase orașe ale Europei. Căci chiar în starea în care se găsește astăzi, prăvălit peste colinele sale, el oferă priveliști cum nu se găsesc oriunde și de o varietate pe care n-au putut-o înțelege și gusta decât cei ce l-au privit, în diverse ore și în diferite anotimpuri, de la Copou, din Tătărași, din Păcurari, din Toma-Cozma, sau de la Galata, de la Șorogari, de la Repedea. Așa că dacă, în sărăcia și în izolarea lui de acum, el e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
importanța formei și în necesitatea ei, dar mai cred în ceva care s-ar putea numi funcțiunea ei morală. Căci eu consider forma care împodobește gândirea, ca un semn de cuviință și de omenie. De aceea nu apreciez violența, nu gust vulgaritatea și, pe cât pot, cultiv moderațiunea și toleranța. Mânuind de atâta vreme cuvântul ca pe un instrument de comunicație spirituală și ca element esențial al creațiunei intelectuale, am ajuns să știu nu numai ce-i face puterea, prestigiul și farmecul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
e puțin cam în urmă cu politica scrisului. Apoi, eu am un mod de a vorbi, adică a scrie, prea familiar. Justificarea mea îmi pare destul de logică. Oricine scrie are în vedere pe cetitorii săi, adică pe cei care-l gustă, care-l apreciază, care-l înțeleg, cu care se simte legat de o comunitate spirituală și care-l fac să vadă în fiecare lector un prieten. Dar explicația mea e posterioară faptului pe care ea tinde să-l lămurească. Întâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
așeza o ramură la cununa de lauri, un succes pe care nu credeam că am să-l realizez cu prima mea expoziție personală. Privind în urmă la zilele ce au trecut, timp pe care mi lam petrecut numai cioplind și gustând din cupa succesului, oboseala pe care o acumulasem în orele nopților petrecute în bucătărie cu dalta în mână se evaporase odată cu primul zâmbet apărut la citirea rândurilor ce îmi erau destinate. Vernisajul primei expoziții personale alături de Președintele A.A.P. Iași
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Își făcuse cu greu loc pentru a ajunge în mijlocul camerei și cu vocea lui impunătoare anunțase că dacă vinul de Pitești e pe terminate e timpul să servim „Vinul de Iași”. Imediat paharele au fost umplute toți fiind dornici să guste vinul din capitala Moldovei. După primul pahar au și început remarcile să apară la adresa vinului, fiecare întinzând paharul pentru a fi din nou umplut, care la fel ca și primul a fost gustat cu o mare plăcere de toți, admirându
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
au fost umplute toți fiind dornici să guste vinul din capitala Moldovei. După primul pahar au și început remarcile să apară la adresa vinului, fiecare întinzând paharul pentru a fi din nou umplut, care la fel ca și primul a fost gustat cu o mare plăcere de toți, admirându-i totodată și culoarea deosebită pe care o avea nefiind nici alb nici roșu. Imediat au început să apară diferite întrebări la adresa vinului legate de proveniență, anul recoltei, dacă e tratat sau nu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
iasă așa un vin gustos”. La mulțimea de întrebări adresate lui Gheorghe Durac de toți cei din cameră care nu mai încetau să tot ceară diferite informații și bineînțeles câte un pahar de fiecare dată, dorind din ce în ce mai des să-l guste, răspunsul a venit scurt și direct: „Nu știu precis toate informațiile, dacă e tratat sau nu mi l-a adus cineva, o cunoștință care stă pe Bucium, la noi la Iași e o zonă care e foarte cunoscută pentru calitatea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
se bate cu pumnul în piept și zice „Tarzan“, apoi o lovește pe ea în piept și zice „Jane“, apoi iar pe el, apoi pe ea și tot așa - era numai bună să fie încercată cu fetele. Acestea însă nu gustau niciodată poanta și ne pârau tovarășei învățătoare că le loviserăm cu pumnul în piept. Ce știau ele cum se comportă un bărbat adevărat? Strigătul lui Tarzan era bun în pauze, în curtea școlii, când vreunul dintre noi se trezea fațăn
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ceea ce Îi urmează. Dacă nu s-ar fi sinucis, Narcis ar fi sfîrșit prin a se uita cu ură la el Însuși. Așa, luînd hotărîrea să moară, În ochii săi triști strălucește din nou, obosit, un licăr de dragoste. A gustat din nefericirea de a descoperi neantul În propria-i ființă. Aplecat deasupra imaginii sale din apă, s-a trezit deodată aplecat deasupra unui abis care este el Însuși. După aceasta nici un compromis nu mai e posibil. Și totuși de ce aș
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pot suspecta timpul. Zeul bifrons e și el circumspect; bizuindu-se pe o anomalie, evită un contact deschis și simplu cu lumea. Ne-am fi așteptat ca el să plîngă și să rîdă simultan. Avînd două fețe, de ce n-ar gusta fericirea măcar cu una din ele? Obrazul dublu e Însă o formă de piramidă, iar lîngă o piramidă n-are sens să vorbim despre fericire, ci despre ceea ce am putea opune curgerii timpului. Zeul se scufundă Într-o ezitare pentru
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vagabond cu rănile deschise care strigă orgolios, sînt liber pentru că nu mi-e teamă să-mi aduc aminte ce i-am răspuns sfinxului, el așază În centrul universului o statuie care se Însuflețește, ale cărei buze palpitînd se pregătesc să guste fericirea trecătoare dar reală a lumii. SÎnt liber, ar putea să replice Pygmalion, pentru că nu mă tem să iubesc ceea ce va muri... (...La ce mi-ar folosi o statuie care ar rămîne piatră nesimțitoare, cînd buzele mele cer dragoste și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai are alt ideal În afară de acela de a-i dărui dragostea lui Pygmalion, un trup viu, frumos și perisabil. Ea a plecat de la viață convinsă că trebuie sa Învingă timpul, să scape de sub sancțiunea lui și, iată, se Întoarce să guste fericirea În lumea căreia inițial a crezut că-i poate Întoarce spatele. Dar nu e aceasta cea mai Înaltă dovadă că singura valoare reală a piramidelor este aceea de a ne atrage atenția asupra felului cum ne vom trăi viața
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
această ultimă seară la mare ca un Ulise bătrîn care știe cît de apropiate sînt ironia și tristețea; un Ulise care mai mult Își amintește sentimentele decît le trăiește; cîndva, În insula nimfei Calypso a ezitat, apoi a vrut să guste din planta lotofagilor, Însă toate acestea sînt acum foarte departe, el se află pe țărmul pe care și l-a dorit, la care a visat, unde memoria se confundă cu el Însuși; n-a crezut niciodată În zei, cu excepția Mnemosynei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]