6,132 matches
-
ce prețuri erau în ziua aia. Unii îl cunoșteau și strigau: - Ai ieșit la treabă, bă, păzea buzunarele! Glasurile se pierdeau în larma tocmelilor și codoșul ocolea pe departe. Sandu-Mînă-mică, Oacă și Nicu-Piele pipăiau locul. Stăpânul cu Florea trăseseră la hanul Oborului, să nu stea la vedere, că erau cunoscuți. Cel tânăr se uluise. Bani, gârlă. Numai hârtii de cinci sute și o mie, numărate de mâini lacome, fețe încordate și pânditoare, ochi cu priviri scormonitoare și mai ales o veselie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
numărate de mâini lacome, fețe încordate și pânditoare, ochi cu priviri scormonitoare și mai ales o veselie iute stârnită. După ce dădură un ocol, bătrânul spuse: - Hai mai într-o parte, să nu s-arate vreun păgubaș! S-au tras către hanul de șiță, unde se înghesuia toată mulțimea de negustori. In fața cârciumii cu ziduri vechi, mâncate de igrasie, era un acoperiș lung, de frunze uscate de plop, rămase de cu vară, sub care, la mese înalte și lustruite din lemn
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
răsti la ei starostele. Azi sîntem negustori! Oacă clipi la ceilalți. Ei se spurcaseră. Cum să nu pui muia când vezi atâta bănet?! Alți cirezari se îndreptau spre cârciumă, târând după ei vitele legate de coarne, niște boi cât streașină hanului, costelivi și murdari de balegă, viței roșcovani care mugeau ascuțit, neliniștiți, adulmecând, și câteva vaci leneșe însemnate cu fierarul roșu pe pântece. Ăștia rămaseră în soare posomoriți. De-abia dacă unu-ldoi vânduseră la prețul cerut și numai dacă găsiseră vreun
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Starostele vîrî legătura în nădragi și rîse: - O scoatem noi la capăt până-n primăvară? Ce zici, Gheorghe, că ești mai bătrîn? - Ce să zic? Numai să nu ni se urască... Ploaia izbucni deodată cu picături mari. Manglitorii dădură buzna în han. Erau rupți de foame. - Care pui, mă, masa Stăpînului? întrebă Oacă în gura mare. Odaia întunecată, cu pereții afumați era aproape goală. Într-un colț mai petreceau trei negustori cu lăutarii. Se hitrofoniseră și moțăiau cu ochii în gura guristului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
durere atât de continuă autorizează aceste excese. Revoltatul Își creează atunci câteva avantaje. Crima, desigur, nu e recomandată În sine. Dar ea se Înscrie În sfera valorii, supreme pentru romantic, a freneziei. Frenezia este reversul plictisului: Lorenzaccio visează să fie Hanul Islandei. Subtile sensibilități fac să apară furiile elementare ale brutei. Eroul byronian, incapabil de iubire sau capabil doar de o iubire imposibilă, suferă de spleen. El este singur, apatic, propria lui stare Îl epuizează. Dacă vrea să simtă că trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
le vei îndrăgi pe ale mele. Îți doresc chiar ca, la rândul tău, să rătăcești uneori drumul. Și îți mai doresc să iubești, la fel ca el, până la tiranie, și să rămâi multă vreme deschis nobilelor ispite ale vieții. ANUL HANURILOR 900 de la hegira (2 octombrie 1494 20 septembrie 1495) Înainte de Fès, nu mai pusesem niciodată piciorul într-un oraș, nu mai văzusem nicicând forfota grăbită a străzilor, nu mai simțisem vreodată pe obraz suflul acela puternic precum vântul dinspre larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și noi dacă am fi fost fără Warda. Dar, așa cum se înfățișau lucrurile, nu se mai punea problema de a petrece nici măcar o singură noapte în casa lui Khâli, unde tatăl meu socotise, pe bună dreptate, că fusese umilit. Rămâneau hanurile, numite fonduk. Există nu mai puțin de două sute de astfel de hanuri la Fès, majoritatea foarte curate, înzestrate fiecare cu fântână și cu latrine străbătute de o apă curgătoare cu debit puternic, astfel că murdăriile erau constant cărate spre râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lucrurile, nu se mai punea problema de a petrece nici măcar o singură noapte în casa lui Khâli, unde tatăl meu socotise, pe bună dreptate, că fusese umilit. Rămâneau hanurile, numite fonduk. Există nu mai puțin de două sute de astfel de hanuri la Fès, majoritatea foarte curate, înzestrate fiecare cu fântână și cu latrine străbătute de o apă curgătoare cu debit puternic, astfel că murdăriile erau constant cărate spre râu și împrăștiate prin mii de canale afluente. Unele hanuri au peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de astfel de hanuri la Fès, majoritatea foarte curate, înzestrate fiecare cu fântână și cu latrine străbătute de o apă curgătoare cu debit puternic, astfel că murdăriile erau constant cărate spre râu și împrăștiate prin mii de canale afluente. Unele hanuri au peste o sută douăzeci de camere, spațioase și dând toate spre coridoare. Încăperile sunt închiriate complet goale, fără un pat măcar, hangiul procurându-le clienților doar o pătură și o rogojină pentru a dormi, și lăsând în grija lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
măcar, hangiul procurându-le clienților doar o pătură și o rogojină pentru a dormi, și lăsând în grija lor să-și cumpere singuri de mâncare spre a o da la gătit la bucătărie. Mulți se mulțumesc cu acest aranjament, căci hanurile nu sunt doar locuri de petrecut nopțile pentru călători, ci și locuințe pentru unii văduvi din Fès, care n-au familie și nici bani ca să-și plătească o casă și slugi, persoane care se chivernisesc uneori câte două într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acelor nefericiți era lucrul care îl preocupa pe tata, ci faptul că ne aflam în preajma unor oameni de o calitate cu totul îndoielnică. Dat fiind că vizitase orașul Fès când era foarte tânăr, își aducea încă aminte de reputația anumitor hanuri, atât de detestabilă încât nici un târgoveț cinstit n-ar fi vrut să le treacă pragul și nici să adreseze un cuvânt vreunuia dintre patronii lor, locuite fiind de cei numiți al-hiwa. Așa cum am scris în Descrierea Africii, al cărei manuscris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
știut că fiecare dintre aceste ființe are un concubin și că se comportă față de el întocmai ca o soție cu soțul ei. Să ne călăuzească Cel-de-Sus pașii departe de căile piezișe! Mult mai primejdioși sunt tâlharii care mișună în asemenea hanuri. Ucigași, briganzi, contrabandiști, proxeneți, purtători ai tuturor viciilor se simt aici în siguranță, ca pe un tărâm din afara regatului, organizând nestingheriți negoțul cu vin, fumatul de cânepă și prostituția, înhăitându-se unii cu alții pentru a-și săvârși nelegiuirile. Multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
locuri pentru a-i înșfăca pe pungași, punând astfel capăt unor fapte care displac și lui Dumnezeu și oamenilor. N-am avut nevoie de prea mulți ani pentru a afla răspunsul: de fiecare dată când armata sultanului pleca la luptă, hanurile astea erau obligate să-i furnizeze gratis tot personalul trebuincios bucătăriei soldaților. În schimbul acestei participării la efortul militar, suveranul le dădea voie să facă ce voiau. E adevărat că, în orice război, ordinea și dezordinea sunt complice. Ca să fim siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
efortul militar, suveranul le dădea voie să facă ce voiau. E adevărat că, în orice război, ordinea și dezordinea sunt complice. Ca să fim siguri că nu ne vom pomeni într-unul dintre acele locuri rău famate, trebuia să căutăm un han în preajma moscheii Karauiyinilor. Acolo poposesc neguțătorii bogați aflați în trecere. Deși prețul camerelor este mai ridicat decât în alte părți, aceste locuri nu sunt niciodată goale; clienții le năpădesc cu caravane întregi. În seara sosirii noastre, am avut parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cumpere de la Piața Fumului peștișori prăjiți, colțunași cu carne, măsline și câțiva ciorchini de struguri. Iar pe pragul ușii ne-a pus și un vas cu apă proaspătă pentru noapte. În loc de câteva zile, am rămas aproape șase săptămâni în acel han, până când hangiul însuși ne-a găsit, nu departe de piața de flori, într-o fundătură, o casă îngustă, jumătate din ce aveam la Granada, a cărei ușă de intrare era joasă și oarecum sordidă, cu atât mai mult cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă lase să trec, explicând în limba berberă că nu eram nici iscoadă, nici sol din Fès, ci doar un simplu negustor andaluz care făcea afaceri cu genovezii. Am putut așadar să pătrund în oraș și să mă îndrept spre han. Totuși, înainte de a ajunge acolo, am văzut chiar în mijlocul drumului pe unde trebuia să trec doi bărbați în straie bogate care discutau cu glas tare, uitându-se la mine. Când am ajuns în dreptul lor, au început să vorbescă amândoi deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
casa lui, făgăduind să se ocupe atât de slujitorii mei, cât și de animale. Nevoind să-l jignesc nici pe unul, nici pe celălalt, am refuzat ambele invitații, mulțumindu-le celor doi pentru ospitalitatea lor, și m-am instalat la han, care era foarte puțin confortabil în comparație cu cele din Fès; nu mă plângeam însă, căci, de mai multe nopți, nu mai avusesem parte de alt acoperiș decât bolta înstelată. Abia mă așezasem că prin camera mea începură să se perinde cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cetatea n-ar fi acoperit nici măcar un cartier din Tlemcen, dar avea totuși înfățișare de oraș, cu cele patru mii de focuri, cu prăvăliile bine rânduite din suk, grupate pe meserii, cu străzile largi mărginite de case frumoase, cu etuvele, hanurile și mai cu seamă cu splendidele lui ziduri, clădite din pietre mari, care se întindeau spre plajă într-o vastă esplanadă. Barbă Roșie își stabilise acolo capitala, își luase un titlu regesc și înțelegea să fie recunoscut ca atare de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
eram prea sfârșiți de puteri pentru a trece dincolo de zona portului. Traversarea se făcuse iarna, căci trebuia să ajungem la Constantinopol înainte ca sultanul să plece din oraș în campania de primăvară. Ne-am petrecut așadar prima noapte într-un han ținut de un grec din Candia, un văr îndepărtat de-al lui Barbă Roșie. Și chiar de-a doua zi, ne înfățișam la serai, locuința sultanului. Nur a rămas în afara grilajului porții, sporovăind încetișor la urechea lui Bayazid, nesinchisindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sezonul anual al pelerinajelor se apropia de sfârșit; șase zile mai târziu, eram la Djeddah. În portul acela ocolit de belșug, puține lucruri meritau să fie văzute. Majoritatea locuințelor sunt căsuțe din lemn, în afară de două moschei vechi și de câteva hanuri. Se cuvine să mai semnalăm o cupolă modestă unde se pretinde că Maica Noastră Eva, mama muritorilor, și-ar fi petrecut câteva nopți. În anul acela, orașul era sub administrația provizorie a unui amiral otoman, care se descotorosise de fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în care fusesem condus pe o scară în formă de melc. Am fost instalat într-o încăpere mică, mobilată doar cu un pat, un scaun și un cufăr din lemn, ca și cum ar fi fost vorba mai curând de un modest han decât de o temniță, dacă nu mai punem la socoteală ușa grea, încuiată pe dinafară cu lacăt. Zece zile mai târziu, am primit un oaspete. Văzând zelul politicos cu care-l întâmpinau gărzile, am priceput că era vorba de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pierduse cumpătul. Se pare că nu stătusem prea multă vreme îngropat în omăt, ceea ce m-a cruțat de amputare. Dar nu puteam merge, iar pieptul îmi ardea. Ne-am întors așadar spre Bologna, unde Guicciardini m-a instalat într-un han micuț, din imediata vecinătate a colegiului spaniolilor. El a plecat a doua zi, prezicându-mi că voi fi iarăși pe picioare peste zece zile și că voi putea să-l ajung atunci din urmă la curtea papală. Dar spunea toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Loc din urmă unde nimeni nu e un străin în fața Ziditorului. TABLA DE MATERII I. Cartea de la Granada Anul Salmei la Horra..................................................................... Anul amuletelor........................................................................... Anul lui Astaghfirullah................................................................... Anul căderii................................................................................ Anul sărbătorii Mihrajan.................................................................. Anul trecerii mării......................................................................... II. Cartea de la Fès Anul hanurilor.............................................................................. Anul prezicătorilor......................................................................... Anul bocitoarelor........................................................................... Anul lui Harun Iscoditorul................................................................. Anul inchizitorilor........................................................................... Anul băii turcești............................................................................. Anul leilor furioși............................................................................. Anul Marii Recitări........................................................................... Anul stratagemei.............................................................................. Anul firului de iarbă înnodat................................................................. Anul caravanei................................................................................ Anul petrecut la Tombuctu.................................................................. Anul testamentului........................................................................... Anul petrecut la maristan.................................................................... Anul miresei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tocmai se aflau la fața locului și au văzut cu ochii lor personali cum se petrecuseră lucrurile - Încep Încet-Încet să-și arate roadele. Își aduc obolul și câțiva gazetari de provincie, care dau publicității, in extenso, relatările generoase ale proprietarului hanului, și astfel, legenda abatelui Saunière și a inestimabilei sale comori se află deja la startul unei cariere incredibile. Rennes-le-Château este asaltat de grupuri tot mai numeroase de curioși, iar peste puțin timp, vizitele lor se transformă Într-un veritabil pelerinaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
resuscitau mașinăria suferindă? O opțiune era de a închiria un autoturism și a ne continua drumul spre Burlington; puteam petrece restul săptămânii împreună cu Pamela și ridica Oldsmobilul când ne întorceam la New York. Sau, mai simplu, puteam închiria camere la un han din localitate și ne puteam preface că suntem în vacanță până era gata mașina. Eu m-am săturat de condus pe ziua de azi, a spus Tom. Votez să rămânem pe loc. Măcar până mâine. Eram înclinat să fiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]