5,875 matches
-
și-o pusese anterior și G. Călinescu. Centrele culturale actuale nu mai sunt nici pe departe în mod exclusiv francofone. Niciunul nu domină, de fapt, pe altele. și toate se echilibrează într-un moment sau altul. Iar noi putem împrumuta, imita, emula mai ales, ceea ce ne convine. De oriunde. Fără nici o inhibiție. policentrismul poate deci stimula mult mai bine jocul și creativitatea afinităților elective. Ne integrăm, cultural vorbind, acolo unde surprindem o posibilitate de valorificare creatoare mai bună, mai fecundă, a
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
integrări, a cărei primă formă cea mai facilă și mai răspândită este imitația: Acestei puternice și luminate Europe, din care facem parte geografic așa cum scria un membru al Eforiei școalelor, din 1832, C. șuțu și pe care dorim s o imităm în instituții, în fericire, în științe. Tinerimea plecată la studii pentru a aminti o imagine a timpului este în situația albinei care culege din sânul străinătății... miere... învățătura cea mult prețioasă și de toți dorită. La înapoiere, multe lucruri folositoare
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
noi facem legi, ca să nu se ție, facem școli ca să nu se poată învăța într-însele, facem tot ce nu voim să fie. Să ne reamintim și de Maiorescu: Am deprețiat și falsificat toate aceste forme de cultură, s-au imitat și s-au falsificat toate formele civilizațiunii moderne etc. Identitatea de gândire și de limbaj este deci izbitoare. Ni se pare dovedit că Maiorescu este exponentul unei stări de spirit anterioare, generalizate, bine consolidate în cercurile de mentalitate conservatoare și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Rău (publicate În Almanahul literar, I, 1950, nr. 2-3). Poeții amintiți mai sus au mers pe linia minimei rezistențe În materie de creație, exprimându-și prin versuri generale atitudinea lor față de moștenirea pe care ne-a lăsat-o Eminescu și imitând doar anumite particularități ale expresiei și tehnicii sale de creație. Acest fapt trădează o mentalitate superficială față de moștenirea clasicilor poeziei noastre. O atitudine creatoare față de această moștenire le-ar fi impus exprimarea atașamentului față de Eminescu prin ceea ce ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
depind în mod strict funcțional de relațiile cauză-efect. Modelul este apoi codat ca program de calculator ce poate fi rulat de câte ori este nevoie cu fiecare din condițiile de interes din model modificată. Dacă modelul este construit cu acuratețe, pentru a imita problema studiată, atunci rezultatele simulării pot fi considerate ca reprezentative pentru modul cum procesul studiat se va comporta în realitate. Metodele de simulare pe calculator au fost aplicate la multe probleme de măsurare efectivă ce au dorit să testeze validitatea
APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
care îi administrau pămînturile, percepeau veniturile și se ocupau în numele său de chestiuni judiciare și militare. Recrutați după sistemul *arendei, ei aveau tendința de a-i stoarce pe cei din administrația lor. La sfîrșitul secolului al XII-lea, Filip August imită din administrația anglo-normandă instituția așa-numiților *baillis [judecători], comisari itineranți de felul acelor *missi dominici de pe vremea lui Carol cel Mare și însărcinați să verifice gestiunea prevoților. Puțin cîte puțin, în decursul secolului al XIII-lea, ei se fixează în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Callot, catapetesme de biserici, decor pentru viața cotidiană, construcții efemere ca pompele funebre sau arcul de triumf pentru intrările regale. În literatură, poemele lui Saint-Amant sau ale lui Théophile de Viau țin de aceeași estetică, la fel ca și tragi-comediile imitate după spanioli, operele à l'italienne, baletele de curte. Dar, mai mult decît arta sau literatura, ceea ce poate fi calificat drept baroc este un întreg plan al civilizației înseși a acestei prime părți a secolului al XVII-lea. Într-o
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
literaturii și a artei franceze este în această perioadă considerabilă. Limba franceză este utilizată de clasele superioare din toate țările europene, ceea ce facilitează difuzarea "luminilor" și a scrierilor venite de la Paris. Prestigiul artei franceze este atît de mare încît este imitată aproape pretutindeni: reședințe regale sau princiare inspirate de Versailles, piețe regale à la française. Reacțiile naționale. Dar începînd aproximativ din 1750, în timp ce se continuă difuzarea ideilor filosofilor, se conturează, în numele exigențelor sentimentului, o reacție împotriva raționalismului lor considerat prea plin
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
rezultă din opoziția neîncetată a parlamentelor. El încearcă totuși să dea satisfacție parlamentarilor, janseniștilor și galicanilor, ca și filosofilor, sacrificînd acestora pe iezuiți. Un membru al ordinului Compania lui Isus fiind compromis într-un faliment comercial, parlamentul de la Paris, imediat imitat de parlamentele provinciale, folosește aceasta ca pretext pentru a suprima Compania (1762). În 1764-1766, așa-numitele "affaires de Bretagne" degenerează într-o veritabilă revoltă a parlamentelor împotriva autorității regale: în 1765, parlamentarii din Rennes demisionează și procurorul general, La Chalotais
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ele? Cît despre balena gravată de legătorii de cărți pe scoarțele aurite și pe frontispiciul multor tomuri, vechi și noi - o balenă ce se răsucește ca un vrej în jurul unui lujer de ancoră - această creatură pitorească, dar pur fictivă, este imitată, cred, după figurile asemănătoare pictate pe amforele antice. Cu toate că e denumit îndeobște delfin, eu consider că acest pește al legătorilor de cărți este o schiță de balenă, deoarece așa a fost imaginat inițial. Această inovație a fost introdusă de către un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
adică în principate! Dar acest om vechi în politică a fost unul din cei mai de seamă reprezentanți ai introducerii culturii apusene la noi, prin ziare, calendare (calendarele pe acea vreme erau un fel de reviste anuale), prin reviste, traducând, imitând, compilând din scriitori străini de toate felurile; prin școa-la sa de inginerie; prin rolul său oficial în organizarea școlilor în vremea lui Mihail Sturdza; prin cărți didactice etc., etc. G. Asachi a fost un om foarte învățat. Trecuse prin școli
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
două puncte de vedere: al caracterului specific românesc - originalitatea; și al calităților artistice - valoarea estetică. Din primul punct de vedere, școala veche critică, iarăși, a luptat mai mult, aducând argumente mai numeroase și mai complete. La începutul influenței franceze, românii imitează servil pe străini; A. Russo zice că, într-o bucată românească vezi imediat că cutare pasaj e luat din Hugo, cutare din Lamartine, cutare din Byron etc. Ca și în privin-ța limbii, cu care din acest punct de vedere are
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a lui Farfuride: "Să se revizuiască ă conștiința î, dar să nu se schimbe" etc.), "sufragiul universal", "libertatea absolută", "egalitatea perfectă", "împărțirea moșiilor proprietarilor", "libertatea cea mai nemărginită a presei", "republica democratică și socială", în sfârșit zice Clevetici: "Vreu să imitez în țara mea toate frazele Revoluțiunii Franceze ă...î Sunt novator, am idei mari, idei revoluționare, vreu să răstorn" etc., dar, dealtmintrelea, e fricos (ca și Conu Leonida). El se sperie când, în mijlocul discursului său incendiar, aude afară tobe: "Aoleo
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ă...î, nu numai să placă, ci să și folosească, ba, înainte de toate, să folosească", și, din această cauză, se declară împotriva imitării autorilor de limbi oculte: " Ca un postscript voi adauge un consiliu esențial, ace-la adică de a nu imita autori de limbi oculte, care n-au făcut calea în jurul lumii, d.e. ruși, maghiari, sârbi - din cauza simplă cum că aceștia au în adevăr câte ceva original, care place, însă elementul etic din ei e infectat"1 . Eminescu, cum se vede, în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
vie a vieții - "act de creațiune constantă, mișcare, dislocare și improvizație de fiecare clipă" -, numai acela care are destulă putere de inițiativă într-însul ca să nu se mulțumească a fi un simplu urmaș, ci și un creator, numai acela care imită pe strămoși creând mai departe, cum au făcut și ei, în loc de a-i copia - numai acela se poate folosi cu adevărat de istorie, transformînd-o în substanță vie, în factor de progres, căci "trecutul nu poate fi interpretat decât prin cea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dau atât de puțin - mai nimic - din viața epocii de atunci și tot atât de puțin din sentimentul ori atitudinea specific românească față de acea viață. Pentru probă, vom observa că Alecsandri (care nu strălucea doar printr-o deosebită putere de a crea imitând viața), chiar când localizează o comedie ori o farsă franceză, pune în ea atât de mult din relațiile noastre, o atitudine atât de națională și o limbă atât de românească și caracteristică personajelor, încît comediile lui localizate sunt documente indispensabile
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
oricui că un lucru imitat e o imitație și că în artă imitația e tot o imitație. Și dacă s-ar pune scriitorii români pe două coloane - într-o coloană după talent și în alta după gradul în care au imitat sau nu -, credem că cei mai talentați ar coincide de cele mai multe ori cu cei mai naționali. ("De cele mai multe ori", și nu întotdeauna, pentru că lipsa de imitație, singură, nu poate ține loc de talent.) Această "lege" se verifică chiar prin cei
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
modernism" deșănțat s-ar fi produs atunci, dacă niște scriitori, în disperare de cauză (așa cum ne-a zugrăvit dl Davidescu îmbrățișarea simbolismului de către Macedonski), și spre a fi "originali", adică cu orice preț altfel decât ceilalți, ar fi început să imite pe Musset și pe Vigny! * Dar, în deosebire de epoca precedentă pseudoclasică, modelele franceze au fost acum mai asimilate de sufletul național, pentru că acum scriitorii, din cauza extracției lor sociale - în Moldova boierinași, în Muntenia burghezi mai ales -, sunt, pe de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
reclamă numaidecât stilul figurat.) Romantismului de imaginație și fantezie, mai împrumutabil, i-a luat locul subiectivismul romantic, mai personal. * S-a înțeles că, în dezvoltările de mai sus, vorbim de scriitori, nu de operele lor singuratice. Căci dacă Alecsandri a imitat în Teatru și în Legende, n-a imitat în toate scrierile sale. Originalizarea, care la Eminescu e pe toată linia, la scriitorii anteriori e numai parțială. Așadar, ca să fim mai clari, e vorba de atitudinea scriitorului față de literaturile străine, de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fantezie, mai împrumutabil, i-a luat locul subiectivismul romantic, mai personal. * S-a înțeles că, în dezvoltările de mai sus, vorbim de scriitori, nu de operele lor singuratice. Căci dacă Alecsandri a imitat în Teatru și în Legende, n-a imitat în toate scrierile sale. Originalizarea, care la Eminescu e pe toată linia, la scriitorii anteriori e numai parțială. Așadar, ca să fim mai clari, e vorba de atitudinea scriitorului față de literaturile străine, de concepția lui asupra originalității literare, de gradul în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
aderare, și un țăran nu poate adera la țărănime. Dealtfel, nimeni nu l-a trecut vreodată printre țărăniști. Și, firește, nici poezia populară nu e țărănistă, pentru același motiv pentru care Creangă nu e țărănist. Țărănist literar e acela care imită pe țăran. Și dacă un tîrgovăț ar reuși să imite pe țăran cum trebuie, acel tîrgovăț ar face minunea să fie un Creangă - căci ar reuși să se transpună în sufletul țăranului, să gândească, să simtă și să se exprime
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nimeni nu l-a trecut vreodată printre țărăniști. Și, firește, nici poezia populară nu e țărănistă, pentru același motiv pentru care Creangă nu e țărănist. Țărănist literar e acela care imită pe țăran. Și dacă un tîrgovăț ar reuși să imite pe țăran cum trebuie, acel tîrgovăț ar face minunea să fie un Creangă - căci ar reuși să se transpună în sufletul țăranului, să gândească, să simtă și să se exprime ca el. Atunci literatura lui ar fi valabilă, gradul ei
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
i-ar fi interzise orice excursii în lumea și în sufletul orășenesc. Țărăniștii literari însă au fost altceva. Ei au fost niște târgoveți care parodiau, caricaturizau literatura țărănească, întocmai cum decadenții parodiau și caricaturizau literatura baudelairiană. Țăranul pe care-l imitau ei era un țăran convențional, imaginat de ei - și de obicei nu unul idilic, ca al lui Alecsandri, ci unul bădăran, un fel de rândaș ori de vizitiu (atît de deosebit de țăranul care a creat doinele și Miorița). Aceasta se
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
o cauză (toate lucrurile au o cauză!) o legitimează filozofic, dar nu și estetic. Putem, firește, admira orice, dar nu orice ne este posibil. Admirăm Iliada, Divina Comedie, dar nu se va găsi, sperăm, nimeni, care să creadă că putem imita cu succes aceste două opere. Și dacă în privința aceasta suntem toți înțeleși, pentru că am învățat cu toții că epopeea este un produs al popoarelor primitive și că "nu mai este posibilă în timpurile moderne"; că apariția lui Dante nu se poate
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
este posibilă în timpurile moderne"; că apariția lui Dante nu se poate concepe fără tot ceea ce e veacul de mijloc - apoi, când e vorba de scriitori moderni, ni se pare că, odată ce-i pricepem și-i admirăm, îi putem și imita cu succes. Dar condițiile lui France, Proust și Baudelaire ne sunt absente, ca și cele ale lui Homer și Dante. Că sunt stări sufletești în Baudelaire ("l'ennui") care pot fi și ale noastre? Dar sunt și în Iliada, și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]