6,831 matches
-
aceste observații sunt aplicabile și În cazul personajelor „Enigmei Otiliei” a lui G. Călinescu. Procedeul antitezei funcționează, chiar dacă el vine din starea opusă viziunii estetice clasice. Dar G. Călinescu nu este un clasic pur. Peste tot domină starea de plusminus infinit. Corecțiile nu pot fi efectuate, liniile merg paralel până se anulează reciproc. Starea conflictuală iscată, În multe cazuri exacerbată, nu are nici Învingători, nici Învinși, de aici starea de meditație asupra lumii În lumina unei filosofii escatologice. Nici moș Costache
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Prea târziu.” Astfel se pregătește trecerea spre spațiul irealului. Episodul al doilea, cel mai lung dintre toate, dezvoltă planul secund și sporește ambiguitatea textului. Grădina „țigăncilor” se constituie În contrast cu lumea din care vine Gavrilescu, „neașteptată, nefirească răcoare”, provocându-i un „infinit sentiment de tristețe”. Eroul este Întâmpinat de o fată care Îl aștepta „parcă ascunsă de mult pândindu-l”, iar baba, ca miticul Cerber, trăiește În afara timpului. Toate acestea nu sunt semne ale unei schimbări existențiale pentru Gavrilescu. El nu sesizează
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ale mele, mai ales feminine și, de obicei, hobbiți, dar hobbiți ce-ar fi trecut prin cartea lui Jan Kott!) Ieșeam să cumpăr ziare și ceva de mâncare: fructe și pâine. Și pe trotuare, înaintând leneș, admiram cu o nostalgie infinită femeile, puștoaicele... mă rodea un soi de disperare dulce... Veneau zilele de toamnă, cu ploi nesfârșite, cu vânt, cu frig și amintiri din adolescență... Îmi părea rău că fusesem atât de pur, de răvășit, de speriat de întâmplările „amoroase“. Acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
îți va fi mai ușor să-l tragi pe următorul. Adu-ți aminte: oamenii se apucă de fumat din cauza unei singure țigări. Combinațiile de factori care decid cât de ușor îi este fiecărui fumător în parte să se lase sunt infinite. în primul rând, fiecare dintre noi are propriul său caracter, tip de slujbă, program, propriile circumstanțe personale și așa mai departe. Unele profesii fac ca procesul să fie mai dificil, dar, odată ce spălarea creierului e înlăturată, dificultățile ar trebui să
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
nu știe de ce fumează. Dacă fumătorii ar ști adevăratul motiv, n-ar mai fuma. Am pus această întrebare la mii de fumători în cursul consultațiilor. Adevăratul răspuns este valabil pentru toți, însă varietatea răspunsurilor pe care le-am primit e infinită. Acest moment al consultației mi se pare cel mai amuzant și totodată cel mai trist. Toți fumătorii știu în străfundul sufletului lor că sunt niște proști. Știu că n-aveau nevoie să fumeze înainte să devină dependenți. Cei mai mulți își amintesc
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
nu sunt, până la un moment dat, decât poteci (grădina potecilor bifurcate? - ca să revin la Borges) spre marile cărți, spre marea carte. Și nu visa Papini, în adolescență, să compileze toate cărțile într-o singură carte? Omul era finito, și cartea infinită. „Refacerea traseului“ sau căutarea „obiectului pierdut“ începe din „ultimul loc în care putem fi siguri că l-am avut“. În acest sens, satul „curcubeielor duble“ este un spațiu al regăsirii sau doar un punct de plecare? Și una și alta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
în 2007, alcătuită de Phillipe Lechermeier și Rébbeca Dauteremer, e „tradusă“, de fapt reinventată savuros, de Șerban Foarță. Sunt o mie și una de bijuterii ce merită, pentru a-și păstra farmecul, doar transcrise. Ceea ce și fac cu o plăcere infinită! Normal ar fi să citez întreg volumul; mă voi mulțumi doar să spicuiesc. *** NAȘ| DE BOTEZ: „Persoană desemnată de părinți întru vegherea educației prințeselor până ajung nubile. Tendință generală: să le râzgâie pe micile copile. Să le facă daruri, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
cabinete-limbi străine, geografie, biologie, fizică, chimie, matematică, etc. -măcar cu un singur computer și un video-proiector, reprezintă ocazia de a Învăța și a comunica la nivel Înalt. Elevii știu că internetul permite accesarea cu ușurință a informațiilor dintr-un număr infinit de domenii. Potențialul de Învățare este imens. Astfel, implicațiile psihopedagogice ale utilizării mijloacelor informatice În procesul didactic vor fi uriașe. Prioritatea Învățământului o constituie informatizarea, softul educațional, reprezentat de programele informatice special dimensionate În perspectiva predării unor teme specifice, ceea ce
Caleidoscop by Mariana Dulgheru () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93347]
-
și imaginarul se confundă în aceeași totalitate operațională, supusă fascinației estetice. La rândul ei, opera de artă s-ar dedubla în ea însăși prin manipularea semnelor artei, respectiv prin supra- semnificarea artei, făcând astfel să intre în faza "reproducerii sale infinite" și a imposibilității de a mai apela la o origine reală. În aceeași notă a criticii originalității, Craig Owens oferă o analiză teoretică a alegoriei, surprinzând ruptura dintre interesul modernist asupra autonomiei, independenței și transcendenței și dezvoltarea postmodernistă a noilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
din text ca și cum ar fi fost reale... Asta mi-a creat în minte un univers nou, o viziune care nu avea nimic de-a face cu Israelul și cu plecarea mereu amânată, asta era... S.A.: ...asta era Lumea! Lumea, parcă infinită, chemătoare, promițătoare, fascinantă, care te face să visezi. Vreo zece ani mai târziu - diferența noastră de vârstă -, tot lecturile m-au făcut și pe mine să descopăr lumea largă, spre care am tânjit zeci de ani fără să pot ajunge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
fost transcontinentală, chiar transatlantică), ce era cu turbinca lui Ivan Turbincă, acest remarcabil obiect fantasmatic. Suprafața exterioară a turbincii definește un spațiu ne-spațial, intensiv; avem de-a face cu un bagaj de mici dimensiuni vizibile, dar de o cuprindere infinită, în care implodează un univers întreg, pentru a fi deșertat înapoi în spațiul discret, extensiv, al ontologiei noastre. Cred că toți călătorii au momente în care și-ar dori să posede o asemenea turbincă... M.I.: Așa este. Deci știam de ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Și așa, încă o dată, ai simțit limitele micii tale lumi. Pe lângă claustrofobia propriu-zisă, să-i zicem existențială, ai trecut și prin claustrofobia cititorului, care apare probabil în momentul în care pipăi limitele fizice ale bibliotecii tale. Tu tinzi spre biblioteca infinită, borgesiană, iar în realitate ajungi rapid la capătul raftului, și apoi în toate direcțiile nu mai urmează decât peretele. M.I.: Da, am epuizat cărțile din târg. Din fericire, chiar și în România stalinistă se tipărea mult. Necazul era că la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
specializate au și enormul avantaj pentru unii - nu neapărat leneși, dar care se simt mai bine în sisteme închise, pe cât posibil de mici dimensiuni - de a-i asigura că munca lor are un capăt. Mulți se tem teribil de caracterul infinit al cunoașterii, un proces în care fiecare dintre noi avem însă un rol finit. M.I.: Sigur, și mai trebuie să fii mereu atent, să descoperi lucruri interesante peste tot. Am un alt exemplu cvasi-românesc. Am cumpărat în traducere română minunata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
El veșnic prezent în șirul indivizilor. De aceea, în cunoscuta (ca romanță !) Pe lângă plopii fără soț nu trebuie să vedem un amorez 45 zgribulit plimbându-se pe la poarta Cleopatrei Poenaru, cum fabulau biografii, ci doar o verigă dintr-un lanț infinit, prin care, la un moment oarecare, se cristalizează potențialul de fericire sau durere ce aparține întregului șir de indivizi: „Căci te iubeam cu ochi păgâni/ Și plini de suferinți/ Ce mi-i lăsară din bătrâni/ Părinții din părinți”. De aceea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Arheul, cu principiul, cu universalul. „Martirul, eroul și înțeleptul sunt numai trei forme ale unei și aceleiași substanțe: adevărul” (Opere XV, p. 373). Martirul cel dintîi al creștinătății, Iisus, acela care a luat asupră i toate păcatele omenirii dintr-o infinită iubire, este Adevăr desăvîrșit („Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”). De la jertfa sa, scrie Eminescu, iubirea „a rămas cea mai înaltă formă a existenței umane, acel sâmbure de adevăr (subl. mea) care dizolvă adânca dizarmonie și asprime a luptei pentru
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
care el însuși le-a trăit, le a judecat și a încercat să le depășească, vizând acea stare de grație, de ieșire din propriul eu, când înțelegi la modul profund, total, că tu ești celălalt, că poți parcurge o succesiune infinită de vieți prin identificarea cu substanța eternă: Arheul. Sfâșierea tragică a unui suflet conștient de căderea în corporal, de scufundarea „în toate relele ce sânt / Într-un mod fatal legate de o mână de pământ” atrage după sine, în mod
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
El veșnic prezent în șirul indivizilor. De aceea, în cunoscuta (ca romanță !) Pe lângă plopii fără soț nu trebuie să vedem un amorez 45 zgribulit plimbându-se pe la poarta Cleopatrei Poenaru, cum fabulau biografii, ci doar o verigă dintr-un lanț infinit, prin care, la un moment oarecare, se cristalizează potențialul de fericire sau durere ce aparține întregului șir de indivizi: „Căci te iubeam cu ochi păgâni/ Și plini de suferinți/ Ce mi-i lăsară din bătrâni/ Părinții din părinți”. De aceea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Arheul, cu principiul, cu universalul. „Martirul, eroul și înțeleptul sunt numai trei forme ale unei și aceleiași substanțe: adevărul” (Opere XV, p. 373). Martirul cel dintîi al creștinătății, Iisus, acela care a luat asupră i toate păcatele omenirii dintr-o infinită iubire, este Adevăr desăvîrșit („Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”). De la jertfa sa, scrie Eminescu, iubirea „a rămas cea mai înaltă formă a existenței umane, acel sâmbure de adevăr (subl. mea) care dizolvă adânca dizarmonie și asprime a luptei pentru
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
care el însuși le-a trăit, le a judecat și a încercat să le depășească, vizând acea stare de grație, de ieșire din propriul eu, când înțelegi la modul profund, total, că tu ești celălalt, că poți parcurge o succesiune infinită de vieți prin identificarea cu substanța eternă: Arheul. Sfâșierea tragică a unui suflet conștient de căderea în corporal, de scufundarea „în toate relele ce sânt / Într-un mod fatal legate de o mână de pământ” atrage după sine, în mod
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
patru enunțuri în care cuvintele un și a să aibă valori morfologice diferite. 2. Precizați valoarea morfologică și cazul cuvintelor subliniate: În sfârșit o constatare precisă / Pe piatră sau în suflet cioplită / Zâmbetul e o rană deschisă / În infinit infinit infinită." (Marin Postu, Zâmbetul) 3. Alcătuiți enunțuri în care: (a) substantivul carte să îndeplinească funcția sintactică de atribut substantival prepozițional; (b) adjectivul înțelept să fie la gradul comparativ de superioritate; (c) subiectul să fie inclus (persoana a doua singular); d) predicatul
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
originar „produc” noi mesaje, în cadrul unui „discurs de după discurs”. Astfel, la un moment dat, mesajul primar devine greu de identificat și de precizat, apelul la memoria discursivă fiind obligatoriu în cazul unei investigații semantice. În aceste condiții de metamorfozare practic infinită a mesajului discursului electoral din campania prezidențială, aproape că nu mai este nevoie de mesaj. Simpla apariție a numelui este generatoare de valoare simbolică favorabilă, legitimându-i politicianului statutul instituțional și ameliorându-i statutul tehnic al discursului electoral. Paradoxal, nici
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
dacă tot fac reclamă gratuită, că afilierea asta nu face atâta rău altora ca prima și nu e nici așa de greu accesibilă a ca doua și oferă destule satisfacții sociale: congrese internaționale, convenții, întruniri de lucru, și un număr infinit de confrați. Paradoxul nevoii de a-ți afirma unicitatea alăturându-te unui număr uriaș de inși asemenea ție este paradoxul oricărei religii, de data asta nu doar a uneia laice. Faptul că în caseta de prezentare, Costi ne promite pe
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
că numai noi, româncele, Îl aveam. Până seara au aflat cum să-l completeze... Am clasificat colegii: româncelesuper informate, unguroaicele - relativ reținute, bieloruselenesigure, grecii și spaniolii - expansivi și prietenoși. Când m-am Întors În România, zâmbeam și priveam cu Îngăduință infinită bagajul meu proaspăt distrus În timpul tranzitului, Gara de Nord, controlorul mitocan. Am plâns când mi-am revăzut copilul. Dar starea de bine, de purificare, de progres erau eterne. Mă simțeam după acest curs precum calul răpciugos din poveste care s-a scuturat
Caleidoscop by Anca Aparaschivei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93364]
-
doi termeni, vădind corespondența axiologică fundamentală care caracterizează constelațiile atotcuprinzătoare de concepte cheie ale unei viziuni antropologice globaliste. Inconștiența este starea mecanică, deci neliberă prin excelență, pe când conștiința de sine te înarmează cu instrumentul indispensabil al opțiunii (al deschiderii unui infinit orizont de potențialitate). Subita deplasare de accent de pe câmpul actualității pe sectorul potențialităților (mai mult sau mai puțin legate de caracteristica stării prezente) este o operație logico-spirituală cu caracter eliberator, care slăbește tensiunea constrângătoare a prezentului în beneficiul defrișării unui
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de o identitate persistentă a esenței în condițiile unei diversități a întruchipărilor ei manifeste. Discuția metafizică a posibilității însăși a unei schimbări substanțiale este tranșată în contextul oricărei viziuni filosofice asupra interiorității de definirea unei eflorescențe atributive originate în mișcarea infinit variată pe care o esență unică o efectuează în spațiul său vital. Neputându-se vorbi, în manieră pur tehnică, de o cauză a schimbării sufletești, în traiectoria unui destin determinarea devine pluri-cauzală și cel mai potrivit cuvânt este cel de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]