5,794 matches
-
din interiorul prăjitorului nostru de pâine conține mai multă energie decât există în toate minele de cărbuni, câmpurile de petrol și armele nucleare. Când o ecuație conține infinitul în interiorul ei, fizicienii presupun de obicei că ceva nu este în regulă; infinitul nu are înțeles fizic. Energia în punctul zero absolut se află în aceeași situație; majoritatea oamenilor de știință o ignoră complet. Pur și simplu, susțin că energia în punctul zero absolut este zero, deși știu că este infinită. Este un
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Ocupă un spațiu nul, astfel încât nu există nici margine exterioară, nici loc în care spațiul să reînceapă să se aplatizeze. Curbura spațiului devine tot mai mare pe măsură ce te apropii de gaura neagră, și nu se reduce niciodată. Ea ajunge la infinit, deoarece spațiul ocupat de gaura neagră este nul; steaua a străpuns spațiul-timp, creând un orificiu (Figura 52). Zeroul unei găuri negre reprezintă un punct singular, o rană deschisă în țesătura universului. Acesta este un concept foarte problematic. țesătura netedă și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Ierusalim, au demonstrat că până și găurile negre rotative sau cele ionizate - având câte o frumoasă singularitate în formă de inel - ar putea omorî un astronaut, din cauza inflației maselor. Pe măsură ce cazi spre singularitate, masa găurii negre pare să crească la infinit. Atracția gravitațională este atât de puternică, încât ai fi descompus într-o fracțiune de secundă. Găurile de vierme sunt primejdioase pentru sănătatea ta. Chiar dacă zerourile din miezurile găurilor negre nu oferă o cale ușoară de a călători prin spațiu, zeroul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
o teorie a nimicului. Renunțarea la zero: Teoria stringurilor Problema este că, atunci când încercăm să calculăm absolut tot ce întâlnim în cale până la nivelul unei distanțe nule, ecuația ne explodează în față și ne dă răspunsuri fără sens - de genul infinitului. Chestia asta a dat multe bătăi de cap atunci când a fost formulată teoria electrodinamicii cuantice. Infinitul era rezultatul tuturor problemelor pe care oamenii încercau să le calculeze! RICHARD FEYNMAN Teoria relativității generalizate și mecanica cuantică au fost condamnate la incompatibilitate
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
absolut tot ce întâlnim în cale până la nivelul unei distanțe nule, ecuația ne explodează în față și ne dă răspunsuri fără sens - de genul infinitului. Chestia asta a dat multe bătăi de cap atunci când a fost formulată teoria electrodinamicii cuantice. Infinitul era rezultatul tuturor problemelor pe care oamenii încercau să le calculeze! RICHARD FEYNMAN Teoria relativității generalizate și mecanica cuantică au fost condamnate la incompatibilitate. Universul relativității generalizate este o foaie netedă de cauciuc. Este continuu și lin, niciodată abrupt, niciodată
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
parte, descrie un univers spasmodic și discontinuu. Singurul punct comun al celor două teorii - și cel din cauza căruia intră în conflict - este zero. Zeroul infinit al unei găuri negre - masa înghesuită într-un spațiu nul, ce curbează acel spațiu până la infinit, perforează foaia netedă de cauciuc. Ecuațiile relativității generalizate nu pot face față ascuțimii lui zero. Într-o gaură neagră, noțiunile de spațiu și timp își pierd sensul. Mecanica cuantică se confruntă cu o problemă asemănătoare, una legată de energia din
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
tot mai mult de electron, ea trece de tot mai multe particule, astfel încât masa și sarcina observate cresc din ce în ce mai mult. Când sonda ajunge la o distanță aproape egală cu zero față de electron, numărul de particule depășite de ea tinde la infinit - astfel încât rezultatele măsurătorilor făcute de sondă, pentru determinarea masei și sarcinii electronului, tind și ele la infinit. Conform regulilor mecanicii cuantice, electronul zerodimensional are masă și sarcină infinite. La fel ca în cazul energiei din punctul de zero absolut, oamenii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cresc din ce în ce mai mult. Când sonda ajunge la o distanță aproape egală cu zero față de electron, numărul de particule depășite de ea tinde la infinit - astfel încât rezultatele măsurătorilor făcute de sondă, pentru determinarea masei și sarcinii electronului, tind și ele la infinit. Conform regulilor mecanicii cuantice, electronul zerodimensional are masă și sarcină infinite. La fel ca în cazul energiei din punctul de zero absolut, oamenii de știință au învățat să ignore mărimea infinită a masei și sarcinii electronului. Nu parcurg întreaga distanță
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
reușește să și netezească, să împrăștie spre exterior ascuțișul sarcinii electrice a electronului, învăluindu-l într-un nor de ceață. În orice caz, precum electronul, pur teoretic vorbind, în această disciplină toate interacțiunile de tip particulă-particulă implică utilizarea noțiunii de infinit: sunt puncte singulare. Când două particule fuzionează, de exemplu, ele se întâlnesc într-un punct, iar acela este un punct singular zerodimensional. Acest gen de punct singular nu are logică în mecanica cuantică sau în teoria relativității generalizate. Zero reprezintă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
dispărea în mod miraculos. De exemplu, problema renormării - creată de mărimea infinită a masei și sarcinii electronului - dispare. Un electron zerodimensional are masă și sarcină infinite deoarece este un punct singular; pe măsură ce vă apropiați de el, rezultatele măsurătorilor tind spre infinit. Dar dacă electronul are forma unei bucle făcute dintr-o coardă vibrantă, el nu mai reprezintă un punct singular. Asta înseamnă că masa și sarcina nu se mai îndreaptă spre infinit, fiindcă nu mai treci pe lângă un nor infinit de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
pe măsură ce vă apropiați de el, rezultatele măsurătorilor tind spre infinit. Dar dacă electronul are forma unei bucle făcute dintr-o coardă vibrantă, el nu mai reprezintă un punct singular. Asta înseamnă că masa și sarcina nu se mai îndreaptă spre infinit, fiindcă nu mai treci pe lângă un nor infinit de particule când te apropii de electron. Mai mult, când două particule fuzionează, ele nu se mai întâlnesc într-o singularitate punctiformă, ci formează o suprafață frumoasă, netedă, continuă în dimensiunea spațiu-timp
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
sunt foarte mici. Distanțele (și timpii) mai mici decât dimensiunile stringurilor nu mai contează; nu au nici o logică fizică. În teoria stringurilor, zero a fost alungat din univers; nu există nici distanță zero, nici timp zero. Asta rezolvă toate problemele infinitului din mecanica cuantică. Renunțarea la zero rezolvă și problemele infinitului din teoria relativității generalizate. Dacă vă imaginați o gaură neagră sub formă de string, obiectele nu mai cad printr-o crăpătură a țesăturii reprezentate de dimensiunea spațiu-timp. Fenomenul va fi
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
stringurilor nu mai contează; nu au nici o logică fizică. În teoria stringurilor, zero a fost alungat din univers; nu există nici distanță zero, nici timp zero. Asta rezolvă toate problemele infinitului din mecanica cuantică. Renunțarea la zero rezolvă și problemele infinitului din teoria relativității generalizate. Dacă vă imaginați o gaură neagră sub formă de string, obiectele nu mai cad printr-o crăpătură a țesăturii reprezentate de dimensiunea spațiu-timp. Fenomenul va fi altul: o coardă corpusculară ce se apropie de coarda unei
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a cosmosului depinde de zero. Ecuațiile gravitaționale ale lui Einstein nu admiteau un univers static, neschimbabil. Îi hărăzeau, în schimb, alte destine, în funcție de cantitatea de substanță din cosmos. În cazul unui univers ușor, balonul dimensiunii spațiu-timp se poate extinde la infinit, devenind tot mai mare. Stelele și galaxiile ar sclipi din ce în ce mai slab, pierzându-se una câte una în depărtare. Universul ar deveni tot mai rece și ar suferi o moarte termică. În schimb, în cazul în care există destulă substanță - galaxii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
comprimare. Pe de altă parte, dacă viteza de expansiune a universului nu descrește prea repede, este posibil ca energia rezultată din Big Bang să fi dat dimensiunii spațiu-timp un avânt destul de puternic pentru a-l determina să se extindă la infinit. Astronomii au început să măsoare schimbările survenite în expansiunea universului. Un anumit tip de supernovă (stea care explodează), numită de tip Ia, reprezintă, la fel ca și cefeidele lui Hubble, un etalon al candelei. Supernovele Ia explodează cam în același
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
vizual dat, vin în sprijinul acestor rezultate, arătând, de asemenea, că întregul cosmos se află într-un veșnic proces de expansiune. Universul va muri prin îngheț, nu prin supraîncălzire. Răspunsul este deci gheața, nu focul, grație puterii lui zero. Către infinit și dincolo de el Oricum, chiar dacă descoperim o teorie completă, ea ar trebui, cu timpul, să fie înțeleasă măcar în mare de toată lumea, nu doar de câțiva oameni de știință. Atunci am putea participa cu toții - filozofi, cercetători și oameni de rând
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
lui Pitagora, înainte de epoca lui zero, domnea logica pură. Universul era previzibil și ordonat. Întreaga construcție ideologică a sa se baza pe numerele raționale și implica existența lui Dumnezeu. Problematicul paradox al lui Zenon fusese eliminat din discuție prin surghiunirea infinitului și a lui zero de pe tărâmul numerelor. Odată cu revoluția științifică, lumea logicii pure a făcut loc celei empirice, care se baza mai mult pe observație decât pe filozofie. Pentru ca să poată explica legile universului, Newton a fost nevoit să ignore ilogica
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
au reușit să excludă din analiza matematică problema împărțirii la zero și s-o reformuleze într-un alt cadru logic, zero a reapărut, de data aceasta în ecuațiile mecanicii cuantice și ale teoriei relativității generalizate, infectând iarăși știința cu microbul infinitului. Când se confruntă cu zerourile din univers, logica nu mai are nici o putere. Iar teoriile cuantică și a relativității se dezbină. Pentru a rezolva problema, oamenii de știință și au propus să renunțe din nou la zero și să unifice
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
pe zero în origine și să asociem fiecare punct de pe axe cu câte un număr rațional x/y, unde x este coordonata x a punctului, iar y este coordonata y a punctului. Din moment ce șirurile numerice de pe axe se îndreaptă spre infinit, orice combinație pozitivă dintre x și y reprezintă un punct din planul definit de acest sistem numeric (Figura 58). Acum haideți să creăm un tablou al poziționării numerelor raționale pozitive. Pe locul unu, vom pune punctul 0 al sistemului de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
passé, care prezintă, într-o acțiune inexistentă, personaje simbol: Amantă, Amantul, Curtezana, Bunica, Cerșetoarea, Virgina, Paris, Regii Magi. Eroii și antieroii trăiesc într-un Paris care este o anti-epopee: agresiv și deschis întâmplărilor. Pariziana romanesca este o istorie variată la infinit pe o temă care ține de spiritul fracez "aussi futile, aussi ingénieux, aussi désintéressé qu'il se présentera toujours à l'admiration des autres peuples, comme cet esprit d'enfant terrible qui désarme alors même qu'il inquiète" [Sanchez y
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
detaliu, semnificativ, își găsește funcția în obținerea unui anumit efect. La Pariziana totul este în detaliu, în accesorii; de aici perfecțiunea detaliului. Baudelaire scria: "la femme est naturelle, c'est à dire abominable". Însă bijuteriile, parfumurile, toaletă o metamorfozează la infinit. Bijuteriile răspund unei triple funcții legate mai mult sau mai putin de categoria socială: ele permit identificarea cocotelor (caracterul lor exagerat le face deseori să fie bănuite de prost gust); pentru aristocrate, bijuteriile par a fi articole în plus pe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
fugitive beauté", se prezintă că o alegorie a frumuseții moderne, teoretizata tot de Baudelaire în Peintre de la vie moderne. Trecătoarea fără nume, sugerează Cl.Leroy, nu este altcineva decât "la muse Modernité" [ibidem, p.37]. Femeia reprezintă pentru Baudelaire atracția infinitului. Vom rezumă, ca sonetul se pretează mitului, deoarece propune o fabula exemplara și o povestire a originilor (cel al dragostei urbane care se naște din întâmplare și rămâne fără urmare, un mit al dorinței rămasă dorința); scenariul baudelarian permite rezolvarea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
autohtone îi este propriu și un accent personalist. Mai mult: "adevărata filosofie începe, nu după ce s-au adunat multe cunoștințe asupra naturii externe, căci atunci ea n-ar mai începe niciodată: cunoștințele asupra naturii sunt sortite să se înmulțească la infinit; adevarata filosofie începe de îndată ce experiența intimă a vieții personale și-a găsit un rost care este în armonie cu cât mai multe cunoștințe asupra naturii"4. Ipoteza personalistă va deveni una dintre coordonatele sistemului. Persoana este unitate microcosmică, univers în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o transferă tuturor făpturilor lumii: "există un scop final, care nu este un mijloc pentru nici un alt lucru, ci pentru care toate celelalte sunt mijloace. Atunci, dacă există un astfel de scop ultim, este exclus un proces de devenire la infinit, iar dacă nu există un asemenea scop, nu va mai exista cauză finală. Aceia care admit existența unui proces la infinit elimină, fără să-și dea seama, ideea Binelui"88. Finalitatea în concept aristotelic fie că este vorba de ipostaza
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
toate celelalte sunt mijloace. Atunci, dacă există un astfel de scop ultim, este exclus un proces de devenire la infinit, iar dacă nu există un asemenea scop, nu va mai exista cauză finală. Aceia care admit existența unui proces la infinit elimină, fără să-și dea seama, ideea Binelui"88. Finalitatea în concept aristotelic fie că este vorba de ipostaza "internă" fie de cea "externă" nu are ca sursă omul, ci Binele; tocmai acesta din urmă este scopul absolut (nu omul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]