5,771 matches
-
Cimișlia, fiind mobila cea mai individualizatoare pentru localitatea dată. Importanța ei primordială a fost marcată prin colorarea în aur și plasarea în cantonul scutului - un loc de maximă onoare. Culoarea albastră este culoarea cadrului natural: albastrulazur este culoarea cerului, a infinitului, a visului, a vieții pașnice și libere. În heraldică, albastrul este un simbol al fidelității și perseverenței. Albastrul este, totodată, culoarea identitară a civilizației europene, culoarea Europei unite. Coroana murală de aur cu trei turnuri, care timbrează scutul stemei, arată
Cimișlia () [Corola-website/Science/304420_a_305749]
-
Pascal era, în cuvinte puține: Dumnezeu există pentru că este cel mai bun pariu, iar Pascal avea nevoie de existența lui Dumnezeu pentru a îndrepta din când în când dezordinea din Univers. Pascal a făcut speculații teologice și asupra noțiunii de infinit, în timp ce Isaac Newton, Leibniz (și chiar el însuși prin studiile sale asupra epicicloidei), puneau bazele calcului infinitezimal, din care apoi, scuturându-se de aura mistică, se va naște Analiza matematică.
Blaise Pascal () [Corola-website/Science/298029_a_299358]
-
poate spune că ceea ce redă proiectul relei-credințe în realitatea umană este ideea coincidenței om-dumnezeu. Astfel, plecat de la principiul "intenționalității" lui Husserl, constatând că omul este o lipsă, Sartre a trebuit să ajungă la concluzia că această carență e aceea a infinitului: ""Omul este o pasiune inutilă"". Între aspirație și dumnezeire este vidul absolut, "neantul". De aceea, soluția este ca omul să se construiască pe sine în fiece clipă. Libertatea umană este o evidență: acțiunea este prin esență intențională. Libertatea este neantizarea
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
pentru vindecarea unei lumi măcinate de rău. Sfânta Liturghie devine Poarta Raiului, la care poetul a bătut și, pentru ca această viață să nu fie irosită. Asistăm, în lirica sa, la o viziune a spațiilor largi, la un permanent urcuș spre infinit. Tot Sfânta Liturghie îi conferă viziune profetică asupra istoriei, viitorul se deslușește limpede, căci veacul va avea o finalitate hotărâtă. Caută să creeze o stare sufletească aptă să presimtă, să perceapă semnele timpului, așa cum au procedat și Sfinții Părinți. Are
Gabriel Iordan-Dorobanțu () [Corola-website/Science/312796_a_314125]
-
și τ cu proprietatea că Identitatea analoagă pentru CMMDC la stânga este aproape similară: Identitatea lui Bézout se poate utiliza pentru rezolvarea de ecuații diofantice. Algoritmul lui Euclid are trei trăsături generale care împreună asigură faptul că nu se execută la infinit. Prima este că poate fi scris ca șir de operațiuni recursive în care fiecare rest este strict mai mic decât predecesorul său, |"r"| < |"r"|. A doua, dimensiunea fiecărui rest are o limită inferioară strictă, cum ar fi |"r"| ≥ 0. A
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
Al-Kindi a considerat matematica o bază a tuturor științelor. A scris o carte în care a tratat optica geometrică. Lucrarea îl va influența pe Roger Bacon. În ceea ce privește spațiul și timpul, Al-Kindi le consideră finite, aducând ca argument un paradox al infinitului. S-a opus conceptelor alchimiste eronate arătând că nu este posibilă transformarea în aur a metalelor comune. A fost primul care a încercat să determine științific dozele în care trebuie administrate medicamentele. A studiat modul de realizare a armoniilor produse
Al-Kindi () [Corola-website/Science/312263_a_313592]
-
omul devine Dumnezeu. Despre aceasta, Tucker afirmă: „Hegelianismul . . . este o religie a cultului sinelui a cărui temă fundamentală este dată de imaginea dată de Hegel, a omului care aspiră să devină el însuși Dumnezeu, care cere 'ceva mai mult, anume infinitul'.” Imaginea pe care o prezintă Hegel este „o imagine a umanității autoglorificatoare ce luptă în mod compulsiv, - iar la sfârșit are succes, - să se ridice la divinitate.” Kierkegaard critică în niște lucrări de-ale sale, filozofia idealistă a lui Hegel
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
de porumb, mayașii ajungând chiar să-l venereze (considerau că omul este născut din porumb). Preocupările astronomice ale mayașilor, care le depășeau pe cele necesare pentru întocmirea unui calendar agrar, dezvăluie teama acestora față de scurgerea timpului, precum și obsesia lor față de infinit - spațial sau temporal. Pe lângă astronomie, un alt domeniu în care civilizația maya a excelat este arhitectura: arhitecții mayași sunt considerați astăzi ca cei mai mari decoratori și cei mai prolifici constructori de pe planeta noastră. Mayașii au ridicat mii de construcții
Civilizații precolumbiene () [Corola-website/Science/311710_a_313039]
-
de energie, descompun moleculele de oxigen în câte doi atomi. Ozonul se formează prin unirea a câte trei astfel de atomi, dar este instabil, astfel că din nou atomii se unesc în molecule de oxigen și ciclul se repetă la infinit. Stratul de ozon din jurul Pământului protejează biosferă de efectele dăunătoare ale radiațiilor ultraviolete solare (cum ar fi cancerul de piele) și ale radiațiilor electromagnetice potențial periculoase. Ozonul format în apropierea pământului este toxic, putând duce la dificultăți sau afecțiuni respiratorii
Ozon () [Corola-website/Science/311021_a_312350]
-
cazul unor artiști considerați mari, cunoscându-le câteva lucrări, le cunoști întreaga creație de o viață. Nu mai au nimic de spus, de adăugat. Și-au dat întreaga măsură în câteva lucrări, urmând ca toată viața să se repete la infinit. Nu este cazul lui Alexandru Țipoia, care s-a înnoit încontinuu pe parcursul vieții sale, derutând uneori critica de specialitate, derutând publicul și pe toți cei care nu l-au putut urma. Vedem că ceea ce se vehiculează în publicul larg nu
Alexandru Țipoia () [Corola-website/Science/311144_a_312473]
-
extrem de șocați. Concepția pitagoreică despre lume se baza pe o extremă față de arithmos - adică proprietățile intrinseci ale numerelor întregi și ale fracțiilor lor - și presupusul lor rol în cosmos. Înțelegerea faptului că există numere care precum Φ se repetă la infinit fără a prezenta nici o repetiție sau regularitate a pricinuit o adevărată criză filozofică. Unele surse susțin chiar că pitagoreicii au sacrificat 100 de boi din cauza numărului. Totuși acest lucru pare extrem de improbabil deoarece ei erau vegetarieni stricți. Pitagoreicii erau neîndoielnic
Secțiunea de aur () [Corola-website/Science/311883_a_313212]
-
neavenita, sub incidența unor asemenea postulate. Parcă spre a le pipai întinderea, ce desfide măsurile pusilamine, penelul pictorului se exersează uneori rotunjind variabil scriitura, amplificând necanonic semnele de 'o micron, trecute în omega. Subjacent, acționează că o incitație semnul de infinit, nodul lui aruncat între extremele totalizate, între alpha și omega. Literele prinzând în acolada lor universalitatea timpului - marcând începutul și sfârșitul a toate - stau firesc în simbolică acestei picturi; unde se regăsesc deseori, structurate, crucea și monograma christica, precum altădată
Paul Gherasim () [Corola-website/Science/311937_a_313266]
-
un pact artistic a cărui menire este chiar reinventarea lumii ca proiect.” Dorin Tudoran, prezentare la volumul Crinul regal, 1999. Ioan Vieru e un poet care se cuvine căutat pe fragment, urmărit în curburile neașteptate ale verbului său ispitit de infinit și apăsat de tristețea finitului, pentru a realiza momentele de revelație scriptică, pe care le definește el însuși, cu aceste între-zăriri ce presupunem că i-ar fi plăcut lui Rene Char: "abia cerneala întîlnește marele rîu/ spre-a ridica la
Ioan Vieru (poet) () [Corola-website/Science/311458_a_312787]
-
iar valoarea acesteia este dată de Se poate vorbi despre "singularitățile" unei integrale improprii, ceea ce înseamnă punctele de pe axa reală extinsă în care se folosesc limitele. Astfel de integrală este adesea scrisă simbolic ca o integrală definită standard, eventual cu "infinit" ca limită de integrare. Dar aceasta ascunde procesul de limitare. Folosind integrala Lebesgue, mai avansată, în locul integralei Riemann, în unele cazuri această cerință poate fi depășită, dar dacă se dorește doar evaluarea limitei pentru obținerea unui răspuns clar, această modificare
Integrală improprie () [Corola-website/Science/311483_a_312812]
-
tradiție creștină se așază temeinic la rădăcina "coloanelor" sale. Fabulosul se materializează cu o ușurință nemaipomenită, cântecul care trece în descântec se spiritualizează într-atât încât subțirimea spiritului da formă lemnului. Esențializarea formei premerge ansamblul. Chiar dacă "coloanele' sale nu ating infinitul cosmic că ale maestrului, ele se înfig adânc într-o lume românească mitică și legendară . Acest "amalgam" poetic da semnificații insolite sculpturilor: dintr-un adânc de istorie gândul îndrăznește a se materializa în formă stând drept mărturie. Timpul se oprește
Constantin Milea Sandu () [Corola-website/Science/310867_a_312196]
-
în centrul materiei și-a pierdut "aripa stânga" și "aripa dreapta". Adică Sensul Iubirii: Sufletul și pe Dumnezeu." Și mai departe: "orice suflet, fără corp și nemuritor, devine lumină. Orice finit este, din punct de vedere matematic, raportul dintre două infinituri. La fel, orice "cruce multiplă" se raportează la două infinituri: lumină divină "polarizează" și spiritul uman care unifica Good angel cu Fiica dragostei. "Crucea de Lumină" sugerează, așadar, desavirsirea în filigran și amintește omului că el este chipul lui Dumnezeu
Constantin Milea Sandu () [Corola-website/Science/310867_a_312196]
-
dreapta". Adică Sensul Iubirii: Sufletul și pe Dumnezeu." Și mai departe: "orice suflet, fără corp și nemuritor, devine lumină. Orice finit este, din punct de vedere matematic, raportul dintre două infinituri. La fel, orice "cruce multiplă" se raportează la două infinituri: lumină divină "polarizează" și spiritul uman care unifica Good angel cu Fiica dragostei. "Crucea de Lumină" sugerează, așadar, desavirsirea în filigran și amintește omului că el este chipul lui Dumnezeu, înger în trup și ființă cerească prin vocația originală. Iată
Constantin Milea Sandu () [Corola-website/Science/310867_a_312196]
-
microfonul înlocuit cu o doză telefonică. Reacția publicului a fost favorabilă. Erau remarcate naturalețea redării, precum și lipsa zgomotelor parazite, așa cum apărea în cazul cilindrilor de ceară. Durata înregistrărilor putea fi lungită conform nevoilor, iar suportul putea fi reutilizat practic la infinit. Dezavantajele acestui aparat erau volumul redus al redării, timpul îndelungat de derulare după înregistrare, precum și faptul că firul subțire se rupea frecvent. Poulsen a solicitat și primit patente în toată lumea (1899 - Marea Britanie, 1900 - SUA etc.) și a continuat, alături de inginerul
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
au fost publicate din 1882 pâna în 1974 în "Opere complete". Este vorba de 27 volume ce cuprind circa 800 de articole din domeniile: algebră, analiză matematică, mecanică și teoria probabilităților. Cauchy dă o fundamentare nouă analizei matematice. Definește riguros infinitul mic prin trecere la limită. A dat definiția continuității funcției și a studiat funcțiile cu variabile complexe. Contribuțiile lui Cauchy în domeniul analizei matematice au fost atât de bine fundamentate, că și-au păstrat valoarea până în zilele noastre. Abia la
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
produsul lui Cauchy". Câteva din contribuțiile sale: formula 1 Utilizând conceptul de "limită", Cauchy elaborează definiția derivatei, spre deosebire de Lagrange și Laplace, care s-au bazat pe seriile Taylor. În ceea ce privește calculul integral, utilizează procesul-limită, prin care intervalul de integrare este împărțit la infinit. În 1842 propune metode de calcul al primitivelor funcțiilor raționale, cu aplicații în astronomie (mecanica corpurilor cerești). Pentru sistemele liniare de ecuații diferențiale cu coeficienți constanți, Cauchy a dat o soluție bazată pe transformarea Fourier. Domeniul de existență îl obține
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
spectacole sau recitaluri atât în România cât și în străinătate cântecele scrise și compuse de Alexandru Mandy. Printre acestea se numără și "Tripticul Brâncuși", compus din cântece având nume omonime sculpturilor monumentale ale lui Constantin Brâncuși din Târgu Jiu, " Coloana Infinitului", "Masa tăcerii", "Poarta sărutului", respectiv ulterior "Măiastra". Alte cântece dintre cele compuse de Alexandru Mandy și interpretate de Sergiu Cioiu sunt "Glasul tău", "Cântecul vântului" și "Locul meu de pe pământ", care au obținut premii în interpretarea artistului la diferite ediții
Sergiu Cioiu () [Corola-website/Science/309993_a_311322]
-
spațio-temporalității, în vectorizare paradoxist-geometric-lirico-semantică, între polul plus („plus-infinit“), al realului / istoriei, al cosmosului nostru, sugerat de calma creastă, zenitul, și polul minus („minus-infinit“), simetric, constituit de adâncul..., «nadirul latent», sau „creasta inversă“, „ca o piramidă cu vârful în jos“. Este infinitul cunoașterii în plan diacronic, istoria "ens"-ului uman, devenirea Ființei, însemnând evoluție între două „repere“ de care suntem conștienți ca grupuri ale apei (se știa și în perioada interbelică faptul că, la moarte, un corp uman de o sută de
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
care energia cinetică a unui corp de probă este egală cu lucrul mecanic efectuat de atracția gravitațională a corpului ceresc asupra corpului de probă atunci când corpul de probă se deplasează din punctul considerat (de obicei de pe suprafața corpului ceresc) până la infinit. Presupunând un corp ceresc perfect sferic, omogen și fără mișcare de rotație, atracția gravitațională asupra corpului de probă este formula 1, unde "m" este masa corpului de probă, "m" este masa corpului ceresc, "r" este distanța dintre centrele corpurilor și "K
Viteză cosmică () [Corola-website/Science/310278_a_311607]
-
perpendicular pe axa O'1 există un disc de confuzie de raza O'1R, iar într-un plan paralel O'2 un altul de raza O'2R2. Între acestea este situat discul de minimă confuzie. Dacă distanța obiect tinde la infinit, toate razele primite de prima componentă a sistemului sunt paralele și intersecțiile lor după trecea prin sistem, variază în funcție de distanța față de axă (perpendicularele pe axă). Dacă razele incidente din O (Fig1) sunt concurente, nu înseamnă că punctele vor fi concurente
Aberație cromatică () [Corola-website/Science/309027_a_310356]
-
cu aberații comparabile în mărime cu ON. Aceste aberații sunt evitate, conform lui Abbe, dacă condiția sinusului (sin u'1/sin u1=sin u'2/sin u2) este valabilă pentru toate razele incidente în O. Dacă distanța obiect tinde la infinit u1 și u2 sunt înlocuite cu pi și h2, înălțimea incidentă. Astfel, sin u'1/h1=sin u'2/h2. Un sistem care îndeplinește această condiție se numește aplantic. Acest cuvânt a fost prima dată folosit de Robert Blair, profesor
Aberație cromatică () [Corola-website/Science/309027_a_310356]