6,119 matches
-
cînd în cînd gîndul cel negru. Și iarăși iau de la capăt neutralizarea lui. Mă întîlnesc, pe stradă, cu unul-cu altul, ne salutăm, stăm puțin de vorbă. Sînt mai puțin atent decît odinioară la ceea ce mi se spune. Îmi privesc interlocutorul și mă întreb: „Ăstuia i-o fi trecut prin cap vreodată gîndul că ar putea să moară? L-a chinuit o asemenea idee venită din vis?” Imposibil de aflat! Revin la mine: sigur e că visul meu exprimă o teamă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
i-am trecut odinioară pragul, într-o vizită aranjată de nevestele noastre. Cînd ne întîlneam, pe lîngă salut, schimbam de fiecare dată și cîteva impresii. Era un bărbat scund, rotofei, cu mers legănat, de cocotă. Privea cu siguranță în ochii interlocutorului și, inflexibil, nu se abătea cu un cuvînt de la convingerile sale, dacă se nimerea să fie în contradicție cu el. Avea reputația de excelent specialist („cel mai bun radiolog din Bacău”), dar și pe aceea de dur, care nu-și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă gîndesc, exclusiv, la o vină a mea! *„Sfaturi pe întunerec”. Zilnic, de la 2045 la 2245, stau lîngă radio. Am renunțat la televizor. Mult mai important e ceea ce aflu de la primul. Televizorul e, eufemistic vorbind, „monoton”. La radio, am alți „interlocutori”, care îmi demostrează că lumea se transformă. Relatările celor de la „Europa liberă” sînt febrile și acerbe. De vreo lună și ceva încoace, fac tot felul de ipoteze privitoare la viitorul zonei geografice în care trăim. Se avîntă, se îndoiesc, retractează
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
adresați În toate ocaziile. Cu distinsă stimă, Maria Kalmicov 133 În 1944-1945, Evsei Kalmicov a fost Întrebat de reprezentanți ai armatei sovietice cum a ajuns În România. Era chiar În pericol. Când a scos Crucea Sf. Gheorghe, arătându-le-o, interlocutorii l-au salutat și s-au retras respectuoși, fără să-l mai deranjeze vreodată, până la moarte. 603 39 Brașov, 23 iulie 1978 Mult stimate Domnule Dimitriu, Scrisoarea Dvs. sosită ieri, m-a liniștit, deoarece așteptam! Ultima felicitare se termina cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
conserve valori, cu conștiința „cronicarului”, care se simțea chemat să se Împotrivească uitării. Foarte frumos vă numește domnul Ciopraga „cronicarul de la Fălticeni; erudit, lansându-se În comentarii rotitoare”; cu acea civilitate de rară esență, de a intra În „consonanță cu interlocutorii”, cu inimă, cu rațiune, cu migală și elan, cu „distanțare tactică” și „proximitate tandră”... și mai ales cu romantism: „idealitate și iubire”. Ei, asta de unde să mai găsim astăzi? Are mare dreptate domnul Ciopraga și când spune că, pentru moralistul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
luptă pentru progres social pentru civilizație și bunăstare. În contextul politic de atunci, considerațiile acestea nu puteau fi înțelese decât ca o luare de poziție în favoarea reunificării Germaniei și astfel au și fost înțelese. Ajuns la Nürnberg, chiar primii mei interlocutori oficiali și ulterior parteneri de discuție de la Bonn și de la Hanovra, toți, fără excepție, păreau convinși că Nicolae Ceaușescu e alături de poporul german. De la stabilirea relațiilor diplomatice între Bonn și București și până la recenta vizită de stat a lui Ceaușescu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
CAER încearcă să cumpere marfă de nivel tehnic superior contra marfă de nivel tehnic inferior. Noi, în Germania Federală, am încurajat chiar constituirea unor firme specializate, care se ocupă cu desfacerea mărfurilor livrate din Răsărit în compensație. Dar, se plângea interlocutorul meu, la București pare să fi prins rădăcini o idee fixă: să nu se încheie, pe cât cu putință, decât tranzacții în compensație, ceea ce, zicea el, va duce în scurt timp și inevitabil la un și mai radical declin al schimburilor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
În lecturi și dibuiri lirice secrete. Spre deosebire de mine, Rubin conviețuise de timpuriu, chiar și În familie, cu Întruchipările imediate și fascinante ale lumii scrisului. Reluatul exercițiu oniric cu hireoglifele mă conecta, de data asta prin noul prieten, de alți potențiali interlocutori. Lucian Raicu, fratele său, avea să devină, de altfel, curând un prieten apropiat și adorat. Din acea primă perioadă a dialogului nostru Îmi amintesc și acum o senină noapte de primăvară În gara Ploiești-Sud. Mă Întorceam dintr-una din frecventele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
om și destin”, Kafka citește refuzul iluziilor, ca și al acrobațiilor verbale. „Modestia, Înțelegerea și răbdarea se aliau la Kleist În puterea necesară oricărei nașteri reușite.” Convins că poezia, arta sunt expediție, nu experiment, Kafka se definește În fața tânărului său interlocutor printr-un laconism și o simplificare ce ar putea contraria: „Poezia este totdeauna o expediție În căutarea adevărului”, spune el. „Viața fără adevăr nu este posibilă. Adevărul este viața Însăși.” Înțelegem de ce pentru poetul cobai și martir poezia, scump plătita
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Cluj. Venisem În România să Însoțesc pe Leon Botstein, președintele Colegiului Bard, care avea să dirijeze două concerte ale Filarmonicii bucureștene. Popasul clujean se datora invitației lui Andrei Marga. Convorbirea noastră la New York, cu un an În urmă, fusese Încurajatoare. Interlocutorul Îmi apăruse drept un spirit deschis, cu o viziune lucidă asupra României și intelectualității românești, atras de concretețea anglo-saxonă, inclusiv de pragmatismul american, și rezervat, În sfârșit!, mai rezervat decât atâția dintre colegii săi, asupra „subtilităților” pariziene de ultimă oră
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și Întâmplător, În vizitele sale bucureștene, când se Întâmpla să-l Întâlnesc la Uniune sau În oraș. Eleganța sa vestimentară se armoniza cu o anume reticență „domnească”, ce putea fi citită și ca elitară sau chiar vanitoasă, dar atenția față de interlocutor, În cazul când te aflai printre amicii sau amicii săi potențiali, ameliora nota aparent scorțoasă. S-a Întâmplat să-l Întâlnesc, cândva, chiar În ziua când urma să iau un premiu literar și am profitat de ocazie pentru a-l
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fost bucuroși, presupun, să-și vadă confirmate bunele cuvinte dedicate scrisului meu și să mă revadă Într-un asemenea loc și Într-o astfel de festivă Împrejurare. Prezența lor ar fi aureolat pentru mine audiența, În care se aflau și interlocutori ai acelui atunci și acolo pe care Lucian Raicu și Paul Georgescu Îl reprezentau strălucit. * Nu mi-au rămas de la Paul Georgescu decât dedicația pe cărțile sale, câteva cețoase instantanee foto și o foaie de hârtie, conținând mesajul pe care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și Ideea Fixă. Vârstele Rațiunii (Edit. Cartea Românească, 1982), volumul de convorbiri cu Florin Mugur, Își păstrează interesul nu doar pentru fascinantele fragmente de viață literară, ci și pentru cât dezvăluie (și ascunde) din enigma acestei contradicții. Stimulat de un interlocutor cultivat, inteligent, afectuos - intervievatul depășește, nu o dată, atât persoana sa, pusă În cauză, cât și Cauza, pusă În cauză. Confruntăm fervoarea unui scriitor total dăruit scrisului, dar revendicând, totuși, mereu, o altă „totalitate”, care să-l scoată din vizuina și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Însetat de „angajare” politică nu-i poveste nouă... Cine l-a cunoscut pe Paul Georgescu, fie și În deceniile următoare, mai ambigue, dar deloc mai idilice, Își imaginează cu ușurință bucuria celor care Îi fuseseră În preajmă, stimulați de un interlocutor pentru care „nuanțele nu Încetaseră să existe”, care „nu renunțase la ironie, viciul «burghez» Înfierat de dreptcredincioșii proletcultiști ai Partidului”. Încerc să-l văd pe Paul Georgescu, În acei ani În care abia dacă Îi știam numele: „Cu o voce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de-a dreptul ubuescă. Dialogam cu un fost ilegalist, actual pensionar și infirm, marginalizat, izolat, fără nici o putere politică, devenit unul dintre scriitorii „stiliști” de prim rang ai țării. Perplexitățile și iritarea nu excludeau amuzamentul, nici compasiunea, nici fascinația. Contemplam interlocutorul ca pe un fenomen cosmic, adică uman, adică ireductibil. * Scriitor important și inconfundabil, Paul Georgescu rămâne, cum rămân scriitorii importanți și inconfundabili, indiferent de obsesiile și opțiunile lor politice. Acestea merită Însă scrutate, nu doar pentru a Înțelege complexitatea unor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de reprezentare și reduși, ulterior, de unii dintre retorii pătimași ai eliminatoriilor „reevaluări” la alte clișee, de sens invers. Nu eram printre aceștia, mă interesau cu adevărat dilemele celor care mă precedaseră, deși serveam cu destulă aroganță, pentru a irita interlocutorii din vechea gardă, incluzând-o pe Nina, argumentația elementară că nu există decât două explicații ale bolii comuniste: prostia sau carierismul. „Idealul” pe care Îl invocau atâția nu putea fi luat În considerare, susțineam, decât În categoria prostiei inițiale, scuzabilă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
calitate pe care a scris-o după „liberalizarea” de la Începutul anilor ’60. Ceea ce m-a frapat atunci și ulterior a fost extrema simplitate a contactului cu marele compozitor, dublată de atenția sa lipsită de efort În a intra pe „unda” interlocutorului, dialog cordial, fără convenționalitate. Confirmând promisiunile Ninei, l-am interesat, probabil, de vreme ce l-am revăzut la conferința despre Blecher, pe care am ținut-o, după câțiva ani, la comunitatea evreiască, Într-o sală În care mă ascultau, cred, mai puțin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
concertului său. Nu știu de altfel nici data când va avea loc concertul (deci și vizita); la București nu se publică cu mult Înainte programul stagiunii următoare... el rămâne work În progress. Că vizita Îl va interesa, sunt convins. Ca interlocutor, primul nume care Îmi vine În minte este acela al lui Henri Wald: să sperăm că va fi În viață, fiindcă - bietul - este foarte bolnav. Cred că l-ar interesa să vorbească și cu Sorin Vieru (care e de altfel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
conjuncturii nu pot permanentiza confuzia, când ai Înțeles, fie și după ezitări și precauții, că te aflai pe o undă de recepție Înșelătoare. Am avut ocazia să admir Îngăduința cu care Gabriela evalua pitorescul unor Îndărătnicii deloc stimabile ale unor interlocutori față de care păstra, totuși, „fidelitate” afectivă nestrămutată și să admir, Încă mai mult, fermitatea cu care știa să marcheze, când nu se mai putea altfel, diferența de opinie, deci distanța și, dacă nu se putea altfel, separarea. Curiozitatea și respectul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
despărțirii, Într-un loc faimos până la a părea fictiv. Nimbul Întâmplării se revendica de la un personaj literar confratern, ieșit demult din ficțiune pentru a se confirma, din nou și din nou, În proximitatea diurnă și nocturnă a biografiei lectorului, ca interlocutor de gală. Cu trecerea vârstelor, Von Aschenbach părea deja un soi de elevat alter ego, Într-o metarealitate a refugiului de realitate. De data asta, Însă, realitate și irealitate jucaseră parcă mai năzdrăvan ca oricând. Nu bănuiam atunci că voi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fusese bucuros să afle noutăți despre foști colegi, să afle ce s-a Întâmplat Între timp cu amicul cu care vorbea. Acesta și-a amintit și el, În cele din urmă, că ar trebui să arate o oarecare curiozitate față de interlocutor: „Și tu, Saul, ce-ai făcut Între timp? Ce profesie ai? Cum Împuști francul?”. * Prima convorbire cu Saul Bellow am avut-o, nu la București, ci În Newark, În 1992, la conferința scriitoricească despre Europa de Est organizată de Partisan Review, publicație
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
evrei de astăzi. Eram surprins și flatat de afecțiunea marelui scriitor al Americii, deloc ușor de abordat sau apropiat, dar mă Îndoiam că i-am intuit corect contradicțiile, știam că sunt un martor fără memoria existenței sale publice și un interlocutor tardiv. Starea sănătății nu i-a mai Îngăduit venirea la Bard. Am suplinit absența sa la curs prin interviul filmat la Chicago, cu un an Înainte. Studenților li se cerea să formuleze În scris, Înaintea fiecărui seminar, chestiunile care li
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la acutizarea Înstrăinării. * În sumarul unui volum recent - adunând introducerile publice care au prefațat prezența lectorilor invitați la Institutul de Vară pentru Literatură al Colegiului Skidmore, statul New York - am avut bucuria să mă descopăr, din nou, În compania ilustrului meu interlocutor. Despre acesta, criticul Robert Boyers scrie: „Participant și țintă În bătăliile culturii din anii ’60-’70, cum a rămas și În anii din urmă, el părea, pur și simplu, celor mai mulți scriitori și oameni de litere, dincolo de zgomotul și furia pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-l Auschwitz, deși ar fi, probabil, o simplificare), dar asimilarea și transmiterea „eului” către receptor este senină, cordială, chiar afectuoasă. Paradoxul se poate citi și În omul Kertész, de o constantă afabilitate, gentil și glumeț, de o generoasă deschidere spre interlocutor. Cel care a fost atât de timpuriu instruit În ravagiile urii și nu ar renunța nicicând la experiența care i-a marcat destinul s-a constituit, ca om și ca artist, cu o calmă Înțelepciune, distilând cu deliciu resemnarea, activându
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la Bard College, acaparat de cele două cursuri, unul despre Fernando Pessõa (Scriitorul ca Întruchipare și Mit), al doilea, În seria Maeștrii contemporani. Am decis imediat să Încerc a-l aduce pe Imre Kertész la Bard, În toamna 2003, ca interlocutor În același ciclu sau În cursul meu vechi, pe care Îl puteam relua, Holocaust și literatură, unde figurase și romanul său Fără destin. Chiar și În cursul Exil și Înstrăinare În proza modernă, pe care Îl repetam frecvent, Imre Kertész
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]