6,186 matches
-
privindu-l pe detectiv. El l-a omorît pe italian, cu arcu’. — Termină, se băgĂ detectivul. — Dom’ sergent, spuse micuțul, nu eu l-am omorît pe italianu’ Ăla. Eu n-aș omorî nici un italian. Asta pentru că eu nu cunosc vreun italian. — Notează-ți asta și folosește-o la proces, spuse celălalt prizonier. Tot ce spune va fi folosit Împotriva lui. El n-a omorît nici un italian. — Dom’ sergent, Întrebă micuțul, deci cine la omorît pe italian? — Tu, răspunse detectivul. — Dom’ sergent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe italianu’ Ăla. Eu n-aș omorî nici un italian. Asta pentru că eu nu cunosc vreun italian. — Notează-ți asta și folosește-o la proces, spuse celălalt prizonier. Tot ce spune va fi folosit Împotriva lui. El n-a omorît nici un italian. — Dom’ sergent, Întrebă micuțul, deci cine la omorît pe italian? — Tu, răspunse detectivul. — Dom’ sergent, insistă micuțul, asta e o declarație falsă. Nu l-am omorît pe italian. Nu mai vreau să repet asta. Nu eu l-am omorît pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pentru că eu nu cunosc vreun italian. — Notează-ți asta și folosește-o la proces, spuse celălalt prizonier. Tot ce spune va fi folosit Împotriva lui. El n-a omorît nici un italian. — Dom’ sergent, Întrebă micuțul, deci cine la omorît pe italian? — Tu, răspunse detectivul. — Dom’ sergent, insistă micuțul, asta e o declarație falsă. Nu l-am omorît pe italian. Nu mai vreau să repet asta. Nu eu l-am omorît pe italian. — Tot ce spune trebuie folosit Împotriva lui, se băgĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ce spune va fi folosit Împotriva lui. El n-a omorît nici un italian. — Dom’ sergent, Întrebă micuțul, deci cine la omorît pe italian? — Tu, răspunse detectivul. — Dom’ sergent, insistă micuțul, asta e o declarație falsă. Nu l-am omorît pe italian. Nu mai vreau să repet asta. Nu eu l-am omorît pe italian. — Tot ce spune trebuie folosit Împotriva lui, se băgĂ celălalt prizonier. Dom’ sergent, de ce l-ai omorît pe italianu’ Ăla? — A fost o greșeală, dom’ sergent, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Dom’ sergent, Întrebă micuțul, deci cine la omorît pe italian? — Tu, răspunse detectivul. — Dom’ sergent, insistă micuțul, asta e o declarație falsă. Nu l-am omorît pe italian. Nu mai vreau să repet asta. Nu eu l-am omorît pe italian. — Tot ce spune trebuie folosit Împotriva lui, se băgĂ celălalt prizonier. Dom’ sergent, de ce l-ai omorît pe italianu’ Ăla? — A fost o greșeală, dom’ sergent, spuse micuțul. O eroare foarte gravă. N-ar fi trebuit să-l omori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ar trebui să-i spunem sergentului? — Nu. — E o chestiune de etică, spuse, Închizîndu-și cartea. — Tu vrei să-i spui? — Nu. Și, oricum, cică un om e nevinovat pînĂ la proba contrarie. Poate că nici nu l-a omorît pe italianul Ăla. — SÎnt drogați? Nu știu dacă-s drogați sau nu. SÎnt mulți cei care se droghează. Dar dacă iei morfină sau heroină sau cocaină, asta nu te face să vorbești așa cum vorbeau ei. — Da’ ce te face? — Nu știu. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
recoltelor bogate pentru că le prepară hrana în micul ei corp, sub forma celui mai curat și mai roditor sol. De asemenea „amănunte” am avea mereu nevoie. Ce dacă sunt mici, când ele fac lucruri mari?! Da, a încuviințat Artistul, vestitul italian Michelangelo Buonarotti a fost cel care zicea: „Amănuntele fac perfecțiunea și perfecțiunea nu-i un amănunt”. Când rostea aceste cuvinte, cred că Artistul se gândea și el, ca și mine, cu mult respect la râmă și la licurici. Iar acel
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
din exil, spuneți-mi franc: vă creează un handicap? Nu. Scriitor din exil nu înseamnă neapărat scriitor bun. Care vi se pare cea mai proastă proză a literaturii, să-i spunem ca Nicolae Manolescu, postsocialiste? O prozuță cu un necrofil italian. Pătrunde prin efracție în morgă și face descoperirea: mișcă. Și-a ales ca iubită un cadavru și cadavrul mișcă. E pur si muove exclamă halalpersonajul, avîndu-și în spate halalautorul. Mă întreb dacă e narațiune à clef. Am bănuiala că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Asta cînd bădia Mihai împlinea 70. Stupefacție? Poate stupefacția "bodigarzilor" ideologici, Novicov și Vitner, care-l supravegheau strîns. Pentru cine avea carte, Călinescu îl parafraza pe Joseph de Maîstre: "Nu există oameni în lume. în viața mea am văzut francezi, italieni, ruși. Grație lui Montesquieu, știu că poți fi persan chiar; cît despre om, declar că nu l-am întîlnit deloc în viața mea". Pricep. În loc de național e spus persan. Ingenios! aprobă Miss Deemple găselnița lui Călinescu. Insist să reții, Șichy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
au lăsat tot afară. Abia la sfîrșit de Ev Mediu, cîinele a fost admis unde trebuia, în societatea înaltă. Au pictat lîngă el prinți și prințese. Eh, dacă aș fi trăit și io în Renaștere, altfel m-ar fi răsfățat italienii. Tu mă înfometezi cu ziua, 'ștele... Hai, vino încoa. Ne convertim la vegetarianism amîndoi. Mă gîndesc să mă angajez cîine de circ, să-mi capăt bucata de carne fiartă: io știu să număr! Și, strîngînd din ochi a jele multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
frați tot ai ei”. Ceilalți paisprezece adulți împreună cu cei șase copii nu au mai venit (pag.202). Fuseseră toți uciși, gazați ori arși de vii. La loc de cinste menționează acțiunea curajoasă a diplomatului suedez Raoul Wallemberg și a celui italian Georgio Perlasca, care au salvat mii de vieți evreiești din mâinile hoardelor nyilasiste în perioada 1943-1944, după îndepărtarea lui Horty și ocuparea Ungariei de către hitleriști. Trimis cu domiciliu forțat în Germania obține azil politic în Portugalia,fiind susținut de familii
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Donatella semăna mai degrabă cu personajul din Saturday Night Live decât cu propria‑i persoană. Am sorbit din paharul cu șampanie (și eu care crezusem că nu o să pot bea șampanie deloc!ă și am stat la taclale cu un italian - unul dintre primii italiani urâți pe care i‑am văzut la viața mea - care descria În termeni Înflorați admirația Înnăscută pe care o avea față de trupul feminin, până când Christian și‑a făcut din nou apariția. — Hai cu mine o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întâlnit-o și nici acum nu știu ce face. O experiență de un cu totul alt mod a privirilor am avut cu Iogna Candida, o fată ce a venit la noi În clasa a VI-a la Școala mixtă-gară; era fiica unui italian ce-și construise o casă albă cu etaj ceva mai sus de școala noastră și acest exotism al rasei mediteraneene mi-a Întețit simțurile și imaginația, scoțându-mă din indiferența obișnuită. Am fost șocat de apariția acestei colege și, instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
O prea deasă spionare a fotografiei comportă nervozitatea subiectului, până la apariția unei spaime existențiale, ce provoacă neliniște permanentă. Este cazul marilor vedete, dezbrăcate de orice secret, vizionate În toate cutele corpului lor de lăcomia mașinii fotografice, insidioasă și penetrantă. (azi) Italianul Umberto Eco vorbește despre deschiderea operei de artă dincolo de intențiile autorului ei: Abbiamo dunque visto che: 1. le opere aperte in quanto in movimento sono caratterizzate dall’invito a fare l’opera con l’autore; 2. ad un livello piu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ciuful aspru de păr negru. Își trecu degetele prin el și mă privi fix. După alte câteva clipe jenante spuse: „Salve“ cu un accent ce mi se păru imediat dubios. —Bună, Davide, am spus. De unde ai accentul ăsta grozav? —E italian de origine, firește, răspunse Elisa repede, În numele lui. Nu ți-ai dat seama? Am hotărât pe loc că Elisa și Davide aveau ceva de Împărțit - existau niște vibrații Între ei care urlau „amor“ și m-am felicitat pentru că eram destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe Elisa sau pe altcineva de la birou. —Bette! Aici! strigă Elisa, cu un pahar de șampanie Într-o mână și o țigară În cealaltă. Era Înfiptă În mijlocul meselor de afară de la Cipriani și se sprijinea seducător de unul dintre scaunele italienilor, iar membrele ei ca niște crăci păreau că se pot frânge În orice clipă. Toată lumea e Înăuntru. Mă bucur că ai reușit să vii! —Doamne, ce slăbănoagă e! mormăi Penelope În barbă În timp ce ne Îndreptam spre mese. —Bună, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Oprea Roxana Producătorul de autoturisme Audi finalizează joi preluarea producătorului italian de motociclete Ducați. Preluarea va fi realizată pentru 860 milioane euro. "Ne așteptăm la un anunț în această după-amiază de la colegii noștri din Bologna", a declarat purtătorul de cuvânt al Audi, Juergen De Graeve, referindu-se la sediul Ducați din
Ducati devine marcă Audi by Oprea Roxana () [Corola-journal/Journalistic/52039_a_53364]
-
a întâmplat în Italia, unde ostrogoții n-au lăsat urme în limba italiană. Acest aspect l-a subliniat F. Lot, care afirma că "de la ostrogoți n-a rămas nimic, nici în instituții, nici în limbă și foarte puțin în sângele italienilor". Nici în vremea năvălirii hunilor în Europa (375-454) nu se constată un contact între aceștia și populația autohtonă din Dacia și regiunea Dunării de Jos. Năvălirile nomazilor din stepele asiatice prin sudul Rusiei spre pusta ungară erau un fenomen periodic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
geografie al arabului Ibn Rusta de la începutul secolului al X-lea. Acest etnonim derivă de la forma "Magyar", prin care se desemnează ungurii. Dar cronicarii europeni au preferat alte forme ale numelui lor: "Uggroi", la bizantini, "Ungari (Hungari)", la germani și italieni. De-aici legenda despre eroii eponimi Hunor și Magor. Ungurii stabiliți în stepele nord-pontice și caspice aveau ca trăsătură dominantă nomadismul-trăiau în corturi pe care le mutau din loc în loc. Ei se ocupau cu păstoritul, creșterea animalelor de turmă, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trecuseră munții la est de Carpați, pe văile Sucevei, Bistriței și Siretului, și au înaintat spre Chilia și Cetatea Albă, până la Dunăre și Marea Neagră. În urma deschiderii acestor noi drumuri comerciale, în locurile de schimb se vor instala negustori străini, armeni, italieni, germani. Înființarea orașelor în toate cele trei țări române este un fapt de istorie universală, crede P. P. Panaitescu, ce privește întreg sud-estul Europei, nu doar istoria românească. Posedăm informații (date) ce dovedesc existența unor târguri românești, încă înainte de pătrunderea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întârziată de faptul că Bizanțul interzicea plutirea corăbiilor străine dincolo de Bosfor. În partea de nord a Mării Negre, în Crimeea și Cherson, la gura Niprului, se aflau colonii bizantine de unde se aduceau grâne și pește sărat pentru hrana populației Constantinopolului. Pătrunderea italienilor în Marea Neagră este urmarea cruciadei IV (1202-1204), când Constantinopolul a fost ocupat de latini și venețieni. Prima știre (informație) despre comerțul venețian în Cumania datează din 1206, la Soldaia-oraș comercial al grecilor din Trebizonda. Faptul politic care a dat un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Pe drumul acesta circulau mărfurile din Germania și Flandra spre Marea Neagră, negustori genovezi și armeni, moldoveni și polonezi. Moldova era o regiune de tranzit între coloniile genoveze de la Marea Neagră și orașele din Polonia și Germania. Negoțul practicat la Marea Neagră de italieni era legat și de drumul îndepărtat al caravanelor din Orient, sosite din stepe, de unde proveneau mătasea chinezească și aromatele, în timp ce mărfurile locale schimbate erau peștele sărat, pieile, ceara, mierea, sarea, grânele, iar italienii aduceau din țara lor stofele. În concluzie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Germania. Negoțul practicat la Marea Neagră de italieni era legat și de drumul îndepărtat al caravanelor din Orient, sosite din stepe, de unde proveneau mătasea chinezească și aromatele, în timp ce mărfurile locale schimbate erau peștele sărat, pieile, ceara, mierea, sarea, grânele, iar italienii aduceau din țara lor stofele. În concluzie, se pune o întrebare însemnată: comerțul genovez (italian) din secolele XIII-XIV, de la gurile Dunării și Marea Neagră, a influențat istoria țărilor române ? Numai o parte a comerțului italian atingea statele românești. În secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
afirmativ. Putem conchide că, din două părți, în același timp, viața orășenească atinge și pătrunde în ținuturile noastre, de la nord la sud de Carpați, de o parte, din Transilvania cu sașii și orașele întemeiate de ei, de altă parte, cu italienii de la Dunăre și Mare. Prin urmare, nu se poate exagera însemnătatea istorică (economică) a comerțului genovez de la Dunăre și Mare, dar nu poate fi nici minimalizată. Negustorii italieni au contribuit la intensificarea schimbului, la dezvoltatrea economică, la accelerarea vieții urbane
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a început să decadă față de celelalte naționalități, tendință care avea să se manifeste permanent pînă în 1914. Provocarea nu venea din partea slavilor sudici aceștia constituiau doar 7,3% din populația Austriei -, ci mai curînd din partea cehilor, a polonezilor și a italienilor. Franz Joseph ar fi trebuit să încerce să rămînă deasupra luptelor naționale și să-i trateze în mod egal pe toți locuitorii din ambele părți ale imperiului său. Fiind un conducător extrem de conștiincios, împăratul punea accentul principal pe politica externă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]