8,326 matches
-
mai mare frecvență și, din cercetarea lor, putem deduce o direcție a imaginarului. Ele constituie spațiile reveriei. Să reamintim Întîi plaiul, o formă de sincretism a naturii: „Auzit-ai frate, de un plai frumos Care-n veci răsună de cîntări iubite? Unde se-mpreună cerul luminos Cu albastrul mărei cei nemărginite? Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu; Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu! Unde vîntul serii, blînd ca un suspin, Leagână-n tăcere dalbe flori de aur? Unde pe-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
soare”, verginile intră În apa proaspătă, soarele se Înalță de trei suliți pe „cereasca mîndră scară” și absoarbe rouă de pe ierburi... Clasicizînd, alegorizînd, poetul aduce În vasta scenă lirică pe radioasa Aurora care - „dulce, veselă, rozie, scumpă ca un vis iubit” - zboară peste lume și dă sfaturi bune unei copile triste. Nu se configurează, din aceste imagini comune, o figură poetică specială, o formă memorabilă a sensibilității. O urare ce nu implică prea mult imaginația În materie. Obiectele reale, mai numeroase
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o trezesc, totuși, aceste versuri vine din faptul că ele ating o situație existențială fundamentală. Oricît de schimbată ar fi sensibilitatea noastră estetică, nu putem rămîne indiferenți la aceste lamentații: „Tu, care ești perdută În neagra vecinicie, Stea dulce și iubită a sufletului meu! Și care-odinioară luceai atît de vie Pe cînd eram În lume tu singură și eu!” .......................................................... „SÎnt ore fericite, sînt tainice plăceri Ce-n cumpăna vieții plătesc ani de dureri! Atunce falnic omul rîdică a sa frunte Și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mii de șoapte, Îl proclamează-n fală a lumii Împărat! SÎnt urme prețioase, sînt scumpe suvenire, Ce-n suflet tipărite, ca el au nemurire! Zadarnic timpul trece c-un zbor neobosit, În sînul omenirei vărsînd a iernii gheață; Lumina lor iubită lucește lin În viață Precum un soare dulce În veci neasfințit! Așa nu te vei stinge din minte-mi niciodată, O! suvenir puternic de dragoste-nfocată! O! timp ferice-n care minunea ce iubesc M-au deșteptat În raiuri cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ienăchiță, Alecu) este aceea a vasalități (domnei, donnoi, cortezia din poezia trubadurescă). Rougemont o pune În legătură cu erezia Catharilor și dogma „Bisericii Amorului” (L’Amour et l’Occident), descoperind astfel În amorul-pasiune o sursă religioasă. Barthes crede că mecanica vasalității (obiectul iubit aservește total subiectul Îndrăgostit) se bazează pe un sentiment puternic de futilitate. Dependența nu este o slăbiciune, nu e ridicolă pentru un Îndrăgostit, ci un semn de forță: cu cît dependența, aservirea este mai mare, cu atît pasiunea Își afirmă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vasal sentimental este cea dintîi și cea mai nerăbdătoare dorință a Îndrăgostitului: „Stăpîna mea, Încetează A unui rob chinuire... Robește cu biruință A sîmțîrilor ființă... Stăpîna mea, priimește Darul care Îți jărtfește O slugă ce te slăvește... A dedica ființei iubite viața este o dovadă minimă de devotament. Pasiunea Începe astfel cu o probă de vasalitate. Conachi Își pune cu Încîntare viața amanet și promite o robie necondiționată pînă la moarte. Marioara, stăpîna, primește semnele de supunere desăvîrșită și durabilitate În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Trecerea unui fluture Îi vestește moartea. Pierzîndu-și amorul, nu-și află fericirea decît În chinurile morții: „Și o am o fericire A muri În chinuire.” Un autor care semnează C.G., inclus În Spitalul Amorului, devine afazic, paralizează la vederea femeii iubite: „CÎnd sînt lîngă tine eu Încremenesc Gura mi-e-ncleștată, nu poci să-ți vorbesc Să-ți descriu simțirea-mi, ce mult te iubesc, Și pentru tine greu mă chinuiesc... Petrec În durere, viața-mi amărăsc Care fără tine mi-o nefericesc
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu ispitească, Fiind boala la ele firească.” În cîntul al IX-lea din Țiganiada este o secvență care arată pedepsirea femeii Înșelătoare. Infernul dantesc are, aici, o notă de veselie crudă: Muierea care pă ai său bărbat Pentru ibovnicul doară iubit, Cu venin ș-otravă au fermecat Sau măcar cum ea l-au omorît, Pă ahaia dracii suind călare O duc unde-i văpaia mai mare. Străpungîndu-o prin gemănare Cu tăciuni aprinși sau Înfocate Frigări, ș-În asemene stare Aflîndu-să purure
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
versurile: „Tu-mi ziceai o dată cum pîn’la moarte Dragostea ta toată mie-mi vei păstra; M-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate, Astfel merge lumea, nu e vina ta. Tu-mi ziceai odată, ah! al meu iubite, Partea mea din ceruri ție ți-o voi da; Toate sînt uitate, toate sînt perdute, Astfel este veacul, nu e vina ta. ....................................................... Cinste și iubire, dragoste, credință, Ieri jurai tu mie, azi cui s-o-ntîmpla; Nu cunoști iubire, nu simți pocăință
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În chip curent temele altora, Își impune temperamentul și stilul său. Este ușor de Închipuit că nimeni nu se mai Întreabă asupra modelelor cînd citește CÎntece ca acestea, trecute repede În repertoriul lăutarilor bucureșteni: „Unde-ți este frumusețea, Suflețelul meu iubit? Unde-ți este rumenețea Și drăgăstosul zîmbit? Unde ț-e cătarea blînda Asupra mea s-o arunci? Să-mi vezi jalea netăcînda Și dureroasele munci. Unde-s dulcile-ți cuvinte Ș-Întru tot mierosul glas, Cu care p-al tău
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
socializare a instinctelor. În ordine retorică, discursul erotic se caracterizează printr-un mare devotament față de obiectul erotic. „Discursul Îndrăgostit - zice Barthes, - este În mod obișnuit o anvelopă linsă care se lipsește pe Imagine, o mănușă moale și tandră În jurul ființei iubite. Este un discurs pios, cucernic.” Un discurs, totuși, fragil, o devoțiune ce se destramă cînd Imaginea se alterează. Poetul român se refugiază, atunci, În morală și Într-o filozofie a resemnării. Se bocește, de regulă, dîndu-se de ceasul morții, cerînd
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să pronunț numele dumneavoastră cel dulce. Și precum lebăda cînta cu plăcere Înainte de moarte, după pilda ei, ctnt și scriu cu mare poftă (s.n.), mă gîndesc și văd și gravez În aceste pietre sălbatice ale Închisorii mele, singurul meu lucru iubit, numele stăpînului meu, prieten și binefăcătorul meu, și singurul om pe pămînt astăzi, după părerea mea, și după părerea tuturor, În nenorocita Valachie. Dar, de ce mă ostenesc În zadar să descriu calitățile dumneavoastră, care nu se pot supune niciunei descrieri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
naș. Frica șterge deosebirile între oameni, așa se pare. Nu era doar frică, oamenii își dădeau seama de ceilalalți oameni. Baronul asculta cu interes și compasiune, chiar dacă pe urmă schimba vorba. Acești solarieni 19, deci, la care te tot referi, iubite fra' Tommaso, sunt chiar așa de nemaipomeniți? Chiar așa, domnule Baron; fapt e că ei folosesc, și-aici Tommaso își schimba glasul ca un bufon, numai ce sunt în stare să călărească, o lance, două pistoale de cea mai bună
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ascultase în tăcere până în acea clipă, dar și servise mereu din felurile de mâncare aduse, ștergându-și cu dosul mâinii buzele unsuroase, i se adresă lui Tommaso cu o anumită îngâmfare și intenție de a-l lua peste picior: Dar, iubite frate, aici e vorba de epoci foarte îndepărtate! Să nu mi se spună mie că în regatul nostru, chiar dacă în locuri depărtate, există încă atâta mizerie și atâta strâmtorare. Povești, povești în contra puterii, firește puse în circulație meșteșugit, dacă și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
următoarele direcții: „copilul devine tot mai Închis”, izolându-se printr-un reflex de apărare, apare mai agresiv, mai violent. Lipsa de afectivitate părintească dă naștere sentimentului de nesiguranță, În timp ce atmosfera Încărcată afectiv din familie Îl liniștește. Adolescentul care se simte iubit și protejat este În siguranță și protejat pentru Întreaga lume. Pentru a Îndepărta copilul de viciile sale se recomandă dialogul pe anumite teme care pot avea loc Între tați și băieți și Între mame și fete. În acest dialog părinții
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
artistică. Din chipul cum toți ocoleau chestiunile ce-l interesau, refugiindu-se în complimente de conveniență, bănuia rezervele. Ioanide era elogiat în fraze delirante ori atacat cu vehemență, se ghicea într-asta valoarea lui paradoxală, problema pe care o reprezenta. Iubit sau detestat, Ioanide exista. Pomponescu ar fi dorit ca specialiștii să discute, să se aprindă asupra operei sale, să afirme sau să conteste; dimpotrivă, aceștia ședeau muți sau omagiau pe omul politic. În ciuda acestei lucidități și a sentimentului de zădărnicie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
munților. - Aci, zise el de pe pătură, mi-ar place să trăiesc.(" Conțescu are dreptate!") Am să-mi cumpăr și eu un stânjen de pământ colea și să-mi fac o casă între câțiva nuci. La ce bun toată arhitectura noastră, iubite Ilie Botticelli? declamă Ioanide, mâncând niște flori mărunte de pajiște. Totul e perisabil. Oamenii ăștia dețin toate secretele artei pentru nevoile lor. Casa trebuie să se piardă între copaci și pășune, să se pătrundă de aromele pământului... un cort mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să ia piesa de jos și s-o pună de-a dreptul în buzunar, fără nici o ezitare. Mult mai simplu i se arătă acum ipoteza de a găsi o monedă străină. Atunci ar fi zis: Am găsit pe dușumeaua dumitale, iubite domnule Hagienuș, o monedă, o țin ca porte-bonheur", și Hagienuș l-ar fi aprobat. Micul caz de conștiință, relativ scurt, nu ocupă decât fundul minții lui Ioanide, în timp ce atenția principală se îndrepta spre neobișnuita mărturisire a lui Hagienuș. Acesta veni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și dumneata să iei măsuri. - Ce măsuri vrei să iau? Să închid un tânăr major în casă? Și mai întîi dă-mi voie să te întreb: Ai copii? - Nu. - Atunci e greu să ne înțelegem. Și mai e și altceva,iubite domnule Bogdan: sunt ca o găină care a clocit ouă de G. Călinescu rață, stau pe mal și nu pot să urmăresc bobocii pe apă. Generația nouă s-a deplasat în alt element, pentru care oameni ca mine și ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în genul chestionarului asupra lui Ioanide, însă mai familiar, slujind probabil la comunicarea unei impresii personale. Scrisoarea a fost găsită de poliție mai târziu și pusă la dosarul afacerii Dan Bogdan, ce se va ivi în curând. Ea suna astfel: "Iubite amice, cunosc întîmplător pe Dan Bogdan mai demult, în parte direct, în parte prin mijlocirea unor acte publice care mi-au fost la îndemînă. Am fost totdeodată coleg de școală cu un nepot al lui. Știu pozitiv că s-a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în județ și pe urmă au pus moartea în spinarea partidului lui Gavrilcea, ca să-l compromită. Oamenii strânși în jurul trăsurii erau plătiți de prefect. Altfel cum ar fi îndrăznit? - O, Tacit! O, Tit-Liviu! E greu să fii istoric... În rezumat, iubite Butoiescule, care e părerea ta sinceră despre Gavrilcea? - E un om cu cap, chibzuit, care atrage pe tineri fiindcăle vorbește frumos, se poartă prietenos cu ei. E foarte modest, nu se răstește niciodată, dacă n-a izbutit să convingă pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mânie, iar histrionismul posibil are un patetism greu de confundat. Nu are structurat un sistem de atașament anume în care să poată avea totală încredere, fiind suspicios, e gelos pe orice alt tip real sau imaginar de relație al persoanei iubite. Se chinuie pe sine și pe alții căutând dovezi, niciodată suficiente. Devine astfel abuziv în relațiile de intimitate sau va imita modelul propriilor părinți, transmițând în acest fel un sistem de atașament nesigur anxios copilului. * Adultul cu atașament dezorganizat (cu
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
plantația, însă în niciun caz aceasta nu poate fi vândută sau împărțită. Moștenitorii se pomenesc constrânși de o exploatare comunitară; în fața dificultăților ridicate de această proprietate comună, adunarea satului desemnează, uneori după nenumărate discuții, pe cel care era "cel mai iubit" de către defunct pentru a-i atribui individual plantația. Plantația nu este abandonată la moartea proprietarului (ca, de exemplu, coliba într-un univers de raporturi personale și de autosubzistență); ea posedă așadar o anumită independență în raport cu individul concret. Este vorba totuși
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
așadar o anumită independență în raport cu individul concret. Este vorba totuși de un proces de autonomie abia început. Această imposibilitate de a vinde și de a împărți plantația, această exploatare comună și această căutare a celui care a fost "cel mai iubit", iată o serie de elemente care arată cât de mult, dincolo de moarte, aceasta este încă asociată proprietarului ei. Fenomenul ar trebui lărgit. O regulă generală: elementele universului monetar sătesc nu sunt niciodată înlocuite în contextul schimbului; proprietarul nu poate să
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
la Început amintirea Ilenei și a sărutului ei, dragostea pentru Ileana, Îl ajută pe Ștefan să se mențină În afara timpului istoric În lagărul de la Miercurea Ciuc mai târziu, el pare a fi Într atât captivat de istorie, Încât nici alături de femeia iubită nu se poate desprinde de timpul istoric; Ileana reușește să-l „recupereze” doar În spațiul sacru, misterios al pădurii: „Mi-e frică de tine la lumină, printre oameni. Te pierd. Te trezești și uiți de mine. Îmi place aici În
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]