6,343 matches
-
prim-plan ce se cuvine, iar copilul are nevoi și interese divergente. Poate că este momentul să amintim comunității (reprezentanților ei politici) că educația copiilor începe înainte de școală și continuă în paralel cu școala, prin ceea ce spațiul public promovează și legitimează; de multe ori ceea ce spațiul public legitimează prin canalele media intră în contradicție cu mesajul școlii și, mai ales, cu mesajul oficial, recunoscut ca atare la nivel de comunitate, dar practicat tot mai puțin de reprezentanții săi din media și
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
are nevoi și interese divergente. Poate că este momentul să amintim comunității (reprezentanților ei politici) că educația copiilor începe înainte de școală și continuă în paralel cu școala, prin ceea ce spațiul public promovează și legitimează; de multe ori ceea ce spațiul public legitimează prin canalele media intră în contradicție cu mesajul școlii și, mai ales, cu mesajul oficial, recunoscut ca atare la nivel de comunitate, dar practicat tot mai puțin de reprezentanții săi din media și din politică. Ipocrizia socială creează probleme (uneori
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ar putea fi aceea că lucrurile importante și jocul nu fac casă bună, iar școala reprezintă anticamera vieții de adult, adică spațiul unde deprindem responsabilitățile vieții de adult. Deși tradițională, din punctul nostru de vedere, această premisă este falsă, deoarece legitimează judecăți despre viitor bazându-se pe trecut, situație inacceptabilă astăzi, când viitorul nu mai seamănă cu trecutul; în acest sens, Edward de Bono notează: "Educația este prinsă în capcana tradiției. Cei care iau hotărârile își bazează experiența și valorile doar
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Bochenski, 1992, p. 57) Să precizăm că P îl desemnează pe deținătorul autorității, S pe subiectul în raport cu care P își exercită autoritatea, iar D se referă la domeniul de expertiză (deci de autoritate) al purtătorului. Pentru luminiști, doar autoritatea epistemică legitimează accesul la putere, deci conferă autoritate deontică; cu alte cuvinte, doar știutorul poate deține o funcție, poate fi conducător (iar dacă avem în vedere limitarea autorității doar la domeniul de expertiză al purtătorului devine limpede că ideile lor nu trimit
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
128) În acest context, de la sofiști încoace a prevalat teoria în conformitate cu care ființa umană este perfectibilă iar procesul învățării nu este nici ușor și nici simplu. Ca atare, oricâte precauții s-ar impune (și se impun) recursul la pedepse este legitimat de marea majoritate a specialiștilor în științele educației. Un argument în plus este oferit de modul de manifestare al individului în mediul virtual, adică acolo unde, de cele mai multe ori, beneficiază de protecția anonimatului. Pe de altă parte, în spiritul cercetărilor
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în spiritul cercetărilor lui Maslow, ar trebui lucrat continuu la optimizarea contextului în care trăiește și lucrează individul. Aceasta înseamnă că teoria Y despre ființa umană, care pune accentul pe satisfacera nevoilor superioare ale individului (ale ființării, cum spune Maslow), legitimează acele medii sociale care acordă încredere individului, îi lasă libertatea opțiunii și a deciziilor precum și responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă: Dacă vrem o forță de muncă motivată, atunci trebuie să construim și să modificăm încontinuu un mediu în care oamenii
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
să vorbească despre "abandonare", înseamnă de fapt a lăsa copilul singur, adică în confuzia sa în fața unei lumi pe care nu o cunoaște și nu o înțelege". (Mattéi, 2005, p. 168) De fapt, nevoile socio-economice, dar și instinctele sedimentate și legitimate în zeci de mii de ani reclamă organizarea învățării în grup, mai adecvat spus, în rețea; multiplicarea grupurilor (chiar și efemere, cu cât mai efemere cu atât mai bine) poate cunoaște și o dimensiune virtuală, dacă avem în vedere abilitatea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pentru a se ocupă de un anumit cartier sau individ. Pe de altă parte, această piață școlară inegală este intensificată de o excluziune internă distructivă pentru copiii "noului proletariat urban multirasial" (Jazouli, 1992). În acest sens, școala este din ce în ce mai puțin legitimă pentru aceste populații, iar procesul de "etnicizare" a violenței școlare pe care-l anunțam încă din 1996 ni se pare pe cale de desăvârșire. Nu e vorba aici, evident, de "bande etnice" sau de o naturalizare rasistă a violenței școlare. Să
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
la începutul mileniului al treilea par scenarii de science-fiction. Dacă se acceptă faptul că știința cuprinde între granițele ei un gram de ficțiune, iar ficțiunea accede la statut ontologic corporal, prin concretizările tehnologice, atunci postulatele tehnoculturale ale ființei postumane sunt legitimate. Teoreticienii și oamenii de știință postmoderni susțin o asemenea ipoteză, astfel că imaginarul cultural actual nu este decât o construcție a contextului existențial recent. Aceste modele schimbabile de subiectivitate, identitate și corporalitate corespund noilor configurații spațial-virtuale ale tehnoștiințelor comunicaționale. Modurile
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pentru cuvinte și inimă. Fascinația noastră pentru computere este mai mult erotică decât senzuală, mai mult spirituală decât utilitară (Heim, 1993, p. 85Ă. Discutarea ontologiei cyberspațiale prin prisma idealismului platonician (disprețul față de corp și venerarea minții sub patronajul Erosuluiă îl legitimează pe filosoful realității virtuale să considere relația om-computer drept una mintală și spirituală, mai degrabă decât una corporal-senzorială. Metafizica platoniciană a iubirii este utilizată în discursul cyberspațial pentru a opera o legătură între principiul Erosului și entitatea computerizată, adică pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
la acesta din urmă. Nu vom insista asupra acestei posibile corelări între postmodern și postuman, întrucât despre postmodern, postmodernism și postmodernitate s-a scris mult în ultimele decenii. Pentru „condiția postmodernă” s-a scurs multă cerneală, fie pentru a o legitima, fie pentru a o critica și discredita, iar tezele postmoderniștilor sau, dimpotrivă, cele ale criticilor postmodernismului sunt deja bine cunoscute. Printre teoreticienii care s-au încumetat să scrie despre condiția postumană se află: Peter Sloterdijk, Shannon Bell, Francis Fukuyama, Donna
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cauzează mutații biologice reale în bacterii, mulțumită teleprezenței, și intervenții în structura ADN a acestora. Biologia și tehnologia informațională a Internetului, arta și etica, toate acestea se întrepătrund pentru a răspunde aceleiași dileme actuale: posibilitatea algoritmizării proceselor biologice, posibilitate care legitimează analogia dintre genetica corpului și cibernetică. Opera de artă transgenică, precum „KFP Bunny” (2000Ă, chestionează noțiunile interactivității informaționale, ale eticii și ale biologiei în contextul tehnoartistic al rețelei Internet, hibridizând privitorul sau participantul uman cu interfața digitală. Creaturile artistului pot
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o creatură transgenică prin dezvoltările geneticii, un organism care poate avea material genetic străin în propriul corp. Prin urmare, intervenția asupra viului înseamnă, în arta transgenică, hibridarea ființelor, mai degrabă decât melanjul imaginilor. În acest context ontologico-științific, arta transgenică este legitimată să exprime spiritul tehnocultural al vremii, să creeze mutații și experimente artistice, să mediteze metaforic și practic asupra condiției și speciei (transăumane. Artistul nu vede în această formă de transumanism o criză a omului, dimpotrivă, plin de optimism tehnoartistic, precum
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în termeni etici umaniști, ilustrând lecția învățată de la fasciștii futuriști: puterea tehnicii ca forță criminală. Discursul filosofului vrea să demonstreze faptul că idolatrizarea tehnologică contemporană poate continua înlănțuirea de catastrofe umane a secolului XX. Punctul de vedere al umanistului se legitimează prin apelul la cerința responsabilității umane de a rezista asediului cybertehnologic. Problema se pune în termeni de alegere și, evident, Virilio se situează explicit pe poziții bine delimitate: omul este „punctul ultim” al lumii, iar progresul nu există dincolo de om
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
astăzi poate deveni groaza de mâine în legătură cu teorismul genetic. Mai mult, dacă armele care deja au afectat omenirea au avut o ghidare militară și guvernamentală, armele viitorului pot fi manipulate conform criteriilor comerciale, ale diverselor interese corporaționale. Criticii bioetici sunt legitimați dacă, într-adevăr, imaginarul științifico-fantastic de astăzi ar deveni realitate sau dacă posibilitățile tehnoștiințifice incipiente s-ar extinde și s-ar actualiza. Astfel, în fața valului de avantaje promise de aceste tehnoștiințe, cercetătorul nu mai poate da înapoi, mânat atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în roluri sociale specifice se continuă în cyberfeminism. Aceasta devine, așadar, un amalgam teoretic al discursurilor feministe cu discursurile tehnoculturii, dar și o practică ideologică, social-politică. Mutația cea mai importantă a acestei direcții o constituie însă abordarea postgender, o abordare legitimată prin apelul la iconicitatea cyborgului. Depășirea categoriei de gen devine posibilă prin referința la procesele de cyborgizare umană, astfel încât noțiuni precum „masculin” sau „feminin” devin inoperabile în noua contextualizare culturală electronică. Putem vorbi, astfel, în cadrul acestui ultim tip de cyberfeminism
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
feministele pot folosi imaginarul cyborgic nu doar în scopul criticării situației tehnoștiințifice autoritare (se înțelege, masculineă, ci și în scopul „împuternicirii” femeii. Atât ontologic cât și ideologic, se consemnează ruperea condiției cyborgice de tradiția occidentală a patriarhatului capitalist/alb, care legitimează ceea ce autoarea numește „informatica dominării”. Organismele cibernetice sunt socotite, din această perspectivă, „hărți ale controlului și ale identității”, ale protezării și ale interfațării, ale inteligenței artificiale și ale procedurilor decizionale electronice, ale controlului politic și ale opoziției la putere. Figurația
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Dincolo de aceste neajunsuri și dezavantaje, spațiul rețelei este utilizat pentru transformarea femeilor în cetățene active care subminează dominația puterii și consumismul pasivezi Atât laturile pozitive, cât și cele negative surprinse în relaționarea dintre feminitate și contextul social al Internetului sunt legitimate prin analize concrete și empirice și adesea sunt la confluența dintre spațiul online și spațiul offline, dintre afirmarea și acțiunea locale și distribuirea globală. După cum se poate vedea, cyberfeminismul este o mișcare cu direcții contradictorii, însă acest lucru nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
perspectiva cercetării curente. Etimologic, termenul de educație derivă din latinescul educo, educare ceea ce în traducere liberă poate fi înțeles ca îngrijire, creștere, cultivare. Deși conceptul este general acceptat, mulți pedagogi înțeleg educația în mod diferențiat. Fiecare dintre aceștia încearcă să legitimeze dimensiunea educațională într-o formulă de ansamblu, dar care, totuși, pleacă de la o experiență personală. Să ne amintim în acest sens definiția lui Kant, potrivit căreia educația este "o activitate de disciplinare, cultivare și moralizare a omului, iar scopul educației
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
de reforma regelui Iosia (vezi 1.2.d) și anticipate de profeți. Doar așa se explicau căderea casei lui David (căreia îi fusese promisă o durată veșnică, 2Sam 7,11 ș.u.), pierderea independenței politice, intrarea clasei sacerdotale la guvernare, legitimată prin evocarea originilor (puterea politică efectivă era exercitată de persani); în felul acesta Dtr postula existența unei ligi de triburi fără rege, în care puterea se afla în mâna preoților din sanctuare și a profeților (vezi 1.2.b). Desigur
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
identitatea structurală a conștiinței (subiectului cunoscător) cu lumea (obiectul cunoașterii). Problema ar fi, potrivit lui C. Rădulescu-Motru, stabilirea termenului prim: conștiința sau lumea. La Kant, unitatea conștiinței este termenul prim și din ea "decurg adevărurile necesare ale științei"108. Este însă legitimă, se întreabă Rădulescu-Motru, derivarea unității universului din unitatea de conștiință? Și, de asemenea, unității formale a conștiinței îi corespunde o "unitate reală"? "Lumea conștiinței și lumea materială, cu cât sunt examinate mai de aproape și cu cât sunt reduse la
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
determinarea sa naturală; fără ca aici să intervină vreun nonsens. Dar libertatea se manifestă în plan social, acolo unde este posibilă, datorită "profesionistului" și mai cu seamă "omului de vocație", constituirea anumitor genuri de muncă, aceasta din urmă reprezentând activitatea care legitimează libertatea, în spațiul căreia își dobândește ea sensul. Ca spațiu de exercițiu al libertății, socialul constituie, asemenea naturii, o determinare a libertății; desigur, fără să intervină, în legătură cu acest fapt, vreun nonsens. Dubla "determinare" a libertății, prin natură și social, este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de mână” și a „mesei rotunde” nu s-a putut adopta la noi; cât a fost tare, sistemul comunist nu a negociat cu societatea; când a slăbit, eșalonul său secund s-a repoziționat printr-o abilă manevră (lovitura de palat legitimată de revolta maselor). Charta ’77 în versiune românească, eșuată din lipsă de aderenți la poziția curajoasă a lui Paul Goma, a eșuat și în postcomunism - dovezile sunt Piața Universității, Declarația de la Timișoara, Alianța Civică etc. și nici Solidaritatea (în accepțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pe acele elemente ale spiritului nostru public pe care le-a suprins corect. Ironia istoriei a făcut ca „Grupul de la Păltiniș” să reacționeze în câteva rânduri la poziția lui Sorin Adam Matei chiar ca grup, dobândind o coeziune neașteptată și legitimând post festum acuzațiile detractorilor; mai mult, un apărător voluntar al „grupului” a coborât neașteptat nivelul dezbaterii, poate de dragul unui ieftin joc de cuvinte: vezi Mircea Mihăieș, „Oierii minții”, un atac generalizat împotriva universitarilor români expatriați (mai ales în America de Nord). Notez
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
se poate salva din tradiția liberală: într-un fel, revenind în trecut și sărind peste Lumini, fiindcă Luminile au adăugat impulsului liberal inițial o pernicioasă dimensiune utopică. Revenind la Hobbes, în mod paradoxal - dar e paradoxul oricărei reforme care se legitimează prin revenirea la surse -, încetăm a fi anacronici: societățile (post)moderne sunt complexe, plurale axiologic, ba încă din ce în ce mai mult astfel! Oamenii moderni deja, iar cei postmoderni într-un grad înalt, fiindcă sunt stimulați de multiculturalism, prăbușirea generală a canoanelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]