243,069 matches
-
radical" Familia monoparentală poate fi tratată de către conservatori drept un model de viață aproape de o formă extremă, care, ca orice exagerare, este conotată negativ. Faptul de a fi părinte singur decurge dintr-o situație asumată sau întâmplătoare, dar una la limită. Reală, efectivă sau numai simbolică, separarea de opresor este un fapt real. Din această perspectivă, femeile din familiile monoparentale pot fi receptate ca aflându-se pe poziții radicale. Pot fi considerate chiar mai radicale decât cele radicale (în abordarea radicală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
decât a bărbaților” (M. Miroiu, 2004, p. 153). O poziție diferită este aceea că biologia femeilor (faptul că au un aparat reproductiv care le permite să dea naștere copiilor) nu trebuie să constituie un mecanism de subordonare pentru ele. La limită, arăta Shulamit Firestone (1970, p. 11), atunci când fecundarea, gestația și nașterea vor fi posibile în afara corpului femeilor, ele vor fi cu adevărat libere. Aceasta este o soluție prin care tirania familiei biologice va lua sfârșit. O altă soluție ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
lor, atunci când tatăl nu mai este soțul mamei. În acest sens, nu s-ar face un pact cu opresorul. Un părinte care nu-și îndeplinește obligațiile față de copilul său este sancționat social, și nu tolerat să facă acest lucru (la limită, până la decăderea din drepturile părintești). Neimplicarea în creșterea copilului este, desigur, o opțiune personală. Numai că, față de aceasta, societatea trebuie să reacționeze amendând lipsa de responsabilitate, dezinteresul, reaua-voință. Astfel, nu ar mai exista atâtea familii monoparentale care să facă obiectul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
obligații. Relația naturală dintre părinți și copii nu este suficientă pentru ca viața de familie să se desfășoare armonios, părinții să-și ocrotească proprii copii cu dragoste și așa mai departe (am amintit de problematica drepturilor părinților naturali, de obligațiile și limitele unui sarcini contractuale, includerea prin adopție a copiilor în familie, drepturile de moștenire etc.). Ce tip de raporturi contractuale se regăsesc în cazul familiei monoparentale? În cazul familiei monoparentale rezultate în urma divorțului părinților, părintele-tutore dispune de majoritatea atribuțiunilor legate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Această situație pornește de la luarea sub protecție, chiar în proprietate a capacităților de reproducere 38 ale femeilor de către bărbați (Millett, 1971). Starea de fapt este așa de veche și de bine statornicită, încât se remarcă și în situațiile cumva la limită, unde unul din parteneri nu mai este nemijlocit prezent, ca în familia monoparentală. Aici se observă o stare prin care se combină exploatarea sexuală inițială (prin apariția unei sarcini neplanificate, în multe cazuri) cu subordonarea ulterioară a forței de muncă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Mihaela (coord.), Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice românești, Editura Polirom, Iași, 2002. Bulai, Ana; Stănciugelu, Irina, Gen și reprezentare socială, Editura Politeia - SNSPA, București, 2004. Burke, Edmund, „Reflecții asupra revoluției din Franța”, în Adrian-Paul Iliescu; Mihail-Radu Solcan (coord.), Limitele puterii, Editura ALL, București, 1994. Bydlowsky, Monique, Psihanaliza maternității, Editura Trei, București, 1998. Chevalier, Jean; Gheerbarant, Alain, Dicționar de simboluri, vol. II, Editura Artemis, București, 1995. Chinkin, Christine, Inequality, Globalization and World Politics, Oxford University Press, New York, 1999. Chodorow, Nancy
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Chișinău, 2004). Hurrell, Andrew; Woods, Nagire, Inequality, Globalization and World Politics, Oxford University Press, Oxford, 1999. Iliescu, Adrian-Paul, Conservatorismul anglo-saxon, Editura ALL, București, 1994. Iliescu, Adrian-Paul, Liberalismul între succese și iluzii, Editura ALL, București, 1998. Iliescu, Adrian-Paul; Solcan, Mihail-Radu (coord.), Limitele puterii, Editura ALL, București, 1994. Iluț, Petru, Sociopsihologia și antropologia familiei, Editura Polirom, Iași, 2005. Jaggar, Allison, Feminist Politics and Human Nature, Harvester, Brighton, 1983. Kant, Immanuel, Bazele metafizicii moravurilor, Editura Antet, București, 1994. Klein, Melanie, Iubire, vinovăție, reparație și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
lămurit ea. Dar în cazul tău viitorul trebuie să fie, ca să zic așa, inventat. Da, am spus. înțeleg foarte bine. Nu e ușor să jalonezi cursul vieții mele. Și în același timp să mă iubești așa de profund și fără limite, cum o face tata. Mama a luat o înghițitură de suc. Cu toate că ședeam la umbră, avea perle mici de transpirație pe frunte. Dacă discuția noastră nu ar fi fost atât de serioasă, și-ar fi scos șalul ca să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
te ascult. Să vedem ce te nemulțumește atât. Spune ce ai de spus. De data aceasta, răspunsul lui Arm nu mai veni imediat, ci după câteva minute, cât îi trebui ca să-și schițeze micul rechizitoriu: Vrei obiecții? Atunci poftim. Unu: limita de spațiu pentru mesaje este mult prea mică. Poți face un comentariu cu cap și coadă în numai 800 de caractere? Mă îndoiesc. Dacă depășești limita, fiindcă ideea pe care vrei s-o comunici o cere, mesajul trebuie fragmentat, ceea ce
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
minute, cât îi trebui ca să-și schițeze micul rechizitoriu: Vrei obiecții? Atunci poftim. Unu: limita de spațiu pentru mesaje este mult prea mică. Poți face un comentariu cu cap și coadă în numai 800 de caractere? Mă îndoiesc. Dacă depășești limita, fiindcă ideea pe care vrei s-o comunici o cere, mesajul trebuie fragmentat, ceea ce îl face mai greu de receptat, mai ales când se intercalează și alte mesaje printre fragmentele tale, lucru care se întâmplă destul de des... Doi: uneori forumul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și nu-i atribuim un sens definitiv acestei expresii. Poziția aceasta nu trimite la un liberalism utilitarist care nu vorbește decît despre eficacitate și deloc despre distribuție, preamărind virtuțile libert arianismului și non-intervenționismului. Ideea este că, pe de o parte, limite sociale ale libertății nu sunt numai acțiunile Statului, ci, deopotrivă, și cele ale unor persoane private (organizații, asociații etc.), iar pe de altă parte, că sectorul public poate fi un mijloc de realizare a dorințelor persoanelor, deci un instrument al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a bazei fiscale. La acestea se pot adăuga o bună colectare a veniturilor la bugetul local și o politică inteligentă a resurselor alternative, cum ar fi finanțarea obiectivelor publice în parteneriat cu capitalul privat, sau prin emisiunea de obligațiuni, în limita capacității de rambursare. Se spune că statele nu pot falimenta. Dacă este așa, atunci trebuie amintit că pentru administrațiile locale pericolul este cu mult mai mare în acest sens. De aceea, e necesară o politică foarte bine chibzuită. Regula guvernării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
iar aceasta, după Max Weber, dezvoltă structuri birocratice și noi forme de putere. Acesta se detașează de formele tradiționale, naționalizîndu-se. Dar evoluția nu este liniară și riscul de derivă patologică a birocrației sau a puterii Statului există. Autonomizarea Statului arată limitele perspectivei econo-mice singulare. Se vede faptul că aceasta din urmă nu epuizează realul, care, pentru a fi înțeles, necesită să se țină seama de jocurile de putere. Deci, într-un spațiu dat, Statul ar avea capacitatea de a produce și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
noii economii o face și mai dificilă. Cum spunea Peter Drucker, "aproape două secole am discutat aprins ce ar trebui să facă guvernul. Aproape niciodată nu ne-am între-bat ce poate să facă guvernul. Acum vor fi mai mult discutate limitele și funcțiile guvernului. Iar acesta nu mai este, cum postulează teoria politică și socială, singurul centru de putere (...) Pluralismul societății este unul al instituțiilor cu mică responsabilitate, apolitice, focalizate pe performanță."12 2.1.2. Criterii de evaluare a rolului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Fundamentul diagramei Pareto rezidă în ideea că, dacă interesele unui individ sunt slujite fără nici un prejudiciu pentru un alt individ, atunci și interesul public este slujit. Criteriile lui Pareto funizează un ca-dru teoretic pentru evaluarea acțiunilor guvernului. Totuși, în practică, limitele lor sunt considerabile. Dificultatea constă în aceea că, în realitate, aproape toate politicile guvernamentale implică beneficiari și perdanți, învingători și învinși. Există un conflict între funcțiile redistribuirii și eficienței, nefiind întotdeauna sigur că un guvern echitabil este și eficient. Pareto
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
dacă toate beneficiile, în termeni monetari, sunt mai mari decît suma costurilor, atunci proiectul respectiv este în interes public. Proiectele care aduc cele mai mari beneficii nete sunt și cele care trebuie finanțate prioritar. Analiza cost-beneficiu are și ea, însă, limitele ei. Cele mai mari apar din comensurarea dificilă a tuturor beneficiilor și costurilor, în termeni monetari. Proiectele publice nu sunt comparabile doar în acești termeni, fiind dificil de comparat, în termeni de cost-beneficiu, o investiție la o școală cu una
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
stabilirea unei funcții reale de bunăstare socială, adică determinarea, curbelor de indiferență socială necesare pentru determinarea optimului general este cu neputință. Instrumentele economiei neoclasice pot reprezenta doar un mod util de rezumare și evaluare a efectelor politicilor alternative, cu evidențierea limitelor acestora. Nu se pune în discuție solidaritatea umană, ci modul cel mai bun de aplicare a acestui principiu, fără risipirea resurselor limitate ale societății. În țările în tranziție, oamenii încă se bazează puternic pe Stat, ca garant al unui standard
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nu vor sprijini implementarea unor schimbări. Pe acest fond, apar desigur destui politicieni care să flateze indolența colectivă, să încurajeze asemenea opțiune conservatoare și să întrețină pe seama ei o întreagă structură, oligarhie birocratică. Există o sumă de argumente care explică limitele succesului intervențiilor guvernamentale. Acestea pot fi clasificate în trei grupe: a) Argumente de ordin general ale nereușitei guvernamentale; b) Argumente legate de "opțiunile publice" (luarea de decizii colective); c) Argumentele birocrației. a) Există o serie de argumente care decurg din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și la satisfacerea consumatorilor într-o măsură mai mare. 2.4. Economie publică locală 2.4.1. Delimitări conceptuale Economia locală este un agregat economic complex, aflat într-un stadiu istoric de dezvoltare, o entitate care reunește, în cadrul și în limitele unui teritoriu dat, o rețea de activități și interdependențe economice variate, cu participarea și pentru satisfacerea, în ultimă instanță, a trebuințelor comunității respective. Referitor la sfera sa de cuprindere, conceptul de economie locală poate avea două accepțiuni: 1) în sens
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
frontierelor, al erei informației putere care circulă nestingherită și în genere a mobilității crescute și crescânde a factorilor de producție. Există suficiente argumente care pledează pentru ideea că pro-blematica creșterii economice și a dezvoltării economico-sociale poate fi abordată în anumite limite, desigur în manieră optimală, la nivel regional, la nivel mezo-economic, deci un nivel intermediar între cel al unei entități economice locale sau județene și cel al unui sistem economic național. O adevărată politică regională, coerentă, credibilă și adaptată la specificul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
proiect de importanță capitală pentru cetățeni (earmarking). 3.3.2. Presiunea fiscală Este resimțită de toți plătitorii de impozite. În mod normal, contribuabilul onest și cu spirit civic vede în impozit un rău necesar. Dar cînd povara fiscală depășește anumite limite ale suportabilității, ea inhibă inițiativa și dezvoltarea economică, provoacă evaziunea fiscală la cote considerabile și încurajează economia subterană, sau nonfiscală, putînd conduce chiar la revolte fiscale sau alte acțiuni de acest gen. Presiunea fiscală se măsoară prin raportul dintre suma
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de determinat. Deși teoreticienii l-au înălțat mereu în timp, practica l-a depășit de fiecare dată. De fapt, este vorba mai curînd de o percepție ce variază în funcție de circumstanțe diferite: economice, politice, psihologice etc. Ca atare, putem vorbi despre limite ale presiunii fiscale, și ele sunt: limite de natură psihologică, care sunt date de reacțiile contribuabililor, care pot opune rezistență la creșterile de impozite, prin evaziune, fraudă, renunțare la activități productive și chiar revolte sau greve fiscale; limite de natură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mereu în timp, practica l-a depășit de fiecare dată. De fapt, este vorba mai curînd de o percepție ce variază în funcție de circumstanțe diferite: economice, politice, psihologice etc. Ca atare, putem vorbi despre limite ale presiunii fiscale, și ele sunt: limite de natură psihologică, care sunt date de reacțiile contribuabililor, care pot opune rezistență la creșterile de impozite, prin evaziune, fraudă, renunțare la activități productive și chiar revolte sau greve fiscale; limite de natură politică, care au în vedere faptul că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
vorbi despre limite ale presiunii fiscale, și ele sunt: limite de natură psihologică, care sunt date de reacțiile contribuabililor, care pot opune rezistență la creșterile de impozite, prin evaziune, fraudă, renunțare la activități productive și chiar revolte sau greve fiscale; limite de natură politică, care au în vedere faptul că plătitorii de impozite sunt și votanți și se pot orienta către alte partide decît cele care impun o creștere prea mare a sarcinii fiscale; limite de ordin economic, care țin seama
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și chiar revolte sau greve fiscale; limite de natură politică, care au în vedere faptul că plătitorii de impozite sunt și votanți și se pot orienta către alte partide decît cele care impun o creștere prea mare a sarcinii fiscale; limite de ordin economic, care țin seama de faptul că o impozitare excesivă descurajează munca, inițiativa, economisirea, investițiile, afectează spiritul antreprenorial și mediul de afaceri în general; O serie de economiști (E.Sax, A.C Rigon) consideră că nivelul optim al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]