5,756 matches
-
iudaice 1.97-98; cf. Antichități iudaice 13.380). Mărturia lui Josephus ne ajută să explicăm o informație din manuscrisele de la Marea Moartă care, într-un pesharim (un tip de interpretare scripturistică comună în manuscrisele de la Qumran) îl menționează pe „Leul mâniei” (care se referă la Alexandru Ianeu) care „obișnuia să atârne oamenii de vii” (4Q169 fragmentul 3-4, coloana I, linia 7). Această precizare ar putea fi foarte bine o aluzie la incidentul înregistrat de Josephus. Într-adevăr, practicarea răstignirii în Israel
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
le înmormânta, evident, nu fuseseră pur și simplu uciși, ci executați de autoritatea statului. Dreptul Tobit explică: „Dacă Senaherib ucidea pe cineva atunci când se întorcea vreun fugar din Iudeea [...] Căci pe mulți dintre fiii lui Israel i-a ucis din mânia lui, iar eu le furam trupurile și le îngropam (ethapsa). Senaherib le căuta, dar nu le găsea” (1,18). Cel mort menționat în 2,3 pe care Tobit l-a îngropat, a fost executat, „sugrumat” (textul NRSV), „expus”, în sensul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
a făcut, în același timp, slugă plecată străinilor pe care i-a ademenit, făgăduindu-le afaceri și câștiguri. De aceea, el este primit cu bucurie de cămătarii de peste graniță, pe când țara se ridică împotriva lui, într-o izbucnire obștească de mânie și de scârbă. Partidul Național Liberal care în zilele lui Ion Brătianu a refuzat să semneze tratatul de pace, pentru că nu îngăduia niciun amestec al puterilor străine în gospodăria noastră lăuntrică, respinge cu înverșunare o cârmuire ce le este robită
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
împrejurări grave. Țara a fost, din nou, înșelată, fără rost, în nădejdile și năzuințele ei cele mai firești. Guvernarea de ieri se prelungise ca un abuz, cea de astăzi este o provocare fără seamăn, pe care o întâmpină freamătul de mânie și de revoltă al opiniei publice. Provocare pentru că prelungește peste voința oamenilor de cinste și de convingere, stăpânirea echipei de profitori în paguba avuției publice și în dauna intereaselor statului. Provocare pentru că zădărnicește dorințele de întregire a PNL și aducerea
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
magazinului, în fața căreia zeci de oameni înotau încă într-o zăpadă noroioasă. În momentul acela a venit lângă mine sora mea: fiind doi, aveam dreptul la o cantitate dublă de marfă pe cartelă. N-am înțeles ce a provocat deodată mânia mulțimii. Oamenii care stăteau în spatele nostru au crezut, poate, că sora mea voia să se strecoare fără să stea la coadă - o crimă de neiertat! Au izbucnit strigăte arțăgoase, șarpele acela lung s-a încordat, am fost înconjurați de chipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
faimoși). Pur și simplu, clipa aceea care era în mine - cu luminile ei cețoase și cu mirosurile ei marine - transformase în ceva relativ tot ce ne înconjura: orașul și înfățișarea lui stalinistă, așteptarea nervoasă și violența obtuză a mulțimii. În loc de mânie împotriva oamenilor care mă impinseseră afară, simțeam acum o ciudată compasiune: ei nu puteau, strângând ușor din pleoape, să pătrundă în ziua aceea plină de miresmele proaspete ale algelor, de țipetele pescărușilor, de un soare voalat... M-a apucat o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai strige o dată. A împins ușa cu umărul. În antreul întunecos și rece, a văzut o întreagă provizie de lemne - scânduri de lăzi, parchet și, într-o grămăjoară alb-negru, chiar clapele unui pian. Charlotte și-a amintit că ceea ce provoca mânia poporului erau îndeosebi pianele din apartamentele bogătașilor. Văzuse unul, spart cu lovituri de secure, înțepenit în mijlocul sloiurilor de gheață dintr-un râu... Intrând în încăpere, primul ei gest a fost să pună mâna pe piatra sobei. Era călduță. Charlotte a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tăcere. Medicul s-a așezat și a început să-și maseze fața cu palmele pătate cu tinctură de iod. - Și dacă i-am pune niște ghips?, a spus Charlotte. Chipul medicului s-a arătat de după mâinile lui, strâmbându-se de mânie. A apucat să deschidă gura, apoi s-a răzgândit. Ochii lui înroșiți s-au însuflețit, a zâmbit. - Iară vii cu ghipsul. Îl spargem la unul pentru că îl mănâncă, îl punem la altul pentru că se scarpină. Mereu mă uimești, Charlotta Norbertovna
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
reînnoi tentativa. Devenise traducătoare într-una dintre marile uzine ale orașului nostru. Ca și cum franceza aceea tehnică și impersonală ar fi dezvinovățit-o de francitatea ei criminală. Cercetam cele două vieți banale și extraordinare totodată și simțeam urcând în mine o mânie confuză. Nu știam prea bine împotriva cui. Ba da, știam: împotriva Charlottei! Împotriva seninătății universului ei francez. Împotriva rafinamentului inutil al acelui trecut imaginar: ce nebunie să mă gândesc la cele trei făpturi ivite pe o tăietură de ziar de la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Simțeam în gură un gust acru, metalic. Mă vedeam în locul logodnicului sau soțului tinerei femei urmărite de mașina neagră. Da, pentru câteva secunde, atât cât puteam suporta, mă aflam în pielea acelui bărbat, cu spaima lui, cu lacrimile lui, cu mânia lui zadarnică, neputincioasă, cu resemnarea lui. Căci toată lumea știa cum dispăreau femeile acelea. Mi se strângea stomacul într-un oribil spasm de durere. Deschideam ferestruica, adunam un strat de zăpadă lipită pe pervaz, îmi frecam obrazul cu ea. Asta nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pregătească pentru apariția unui erou ce avea să-l doboare pe tiran. Dar vieții nu-i păsa de coerența subiectului. Ea își revărsa conținutul în dezordine, de-a valma. Prin stângăcia ei, altera puritatea compasiunii noastre și compromitea justa noastră mânie. Viața era, de fapt, o ciornă interminabilă, unde evenimentele, prost aranjate, dădeau unele peste altele, unde personajele, prea numeroase, se împiedicau să vorbească, să sufere, să fie iubite sau urâte individual. Mă zbăteam între cele două povestiri tragice: Beria și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
trupul ei și în chipul ei trebuia să-mi displacă, iar acum mi se părea atât de frumos. Tot rotindu-se, s-a lovit de mine, a ridicat ochii. Am văzut succedându-se pe chipul ei mai multe măști - frică, mânie, zâmbet. Zâmbetul a fost cel care a învins, un zâmbet vag, părând să se adreseze altcuiva decât mie. M-a luat de braț. Am coborât de pe Munte. Mai întâi a vorbit fără întrerupere. Vocea ei tânără, de om beat, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în mijlocul stepei, ca să distrug Franța. Trebuia să termin odată cu Franța Charlottei, care făcuse din mine un mutant ciudat, incapabil să trăiască în lumea reală. În mintea mea, această distrugere trebuia să semene cu un țipăt prelung, cu un răcnet de mânie, care ar fi exprimat cel mai bine toată revolta mea. Urletul acela țâșnea încă fără cuvinte. Ele aveau să vină, eram sigur de asta, îndată ce privirea liniștită a Charlottei se va aținti asupra mea. Deocamdată, strigam în tăcere. Doar imaginile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
posedată partea de jos a trupului, și poșetuța de pe Pont-Neuf, și „Verdun”-ul, și tot acel talmeș-balmeș franțuzesc, care îmi otrăvește tinerețea! În gara din Saranza am rămas un moment pe peron. Din obișnuință, căutam silueta Charlottei. Apoi, cu o mânie zeflemitoare, mi-am spus că sunt un prost. De data aceasta nu mă aștepta nimeni. Bunica nici nu avea habar de vizita mea! De altfel, trenul care mă aducea nu avea nimic de-a face cu cel pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mic copil, îi descoperisem farmecul și care, acum, concentra asupra lui toată ranchiuna mea. Aux quatre coins du lit, Un bouquet de pervenches...1 „Da, tocmai, miorlăiala asta franțuzească care nu mă lasă să trăiesc!” m-am gândit eu cu mânie. Et là nous dormirions Jusqu’à la fin du monde...2 Nu, nu mai puteam să aud cuvintele acelea! Am intrat în încăpere și am anunțat cu bruschețe voită și în rusește: - Iată-mă! Pariez că nu mă așteptai! Spre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
piere, femeia, încet, deschide ochii. Și începe să respire șovăitor, ca și cum ar fi pierdut acest obicei. Aerul are gust de piatră și de sânge. Vocea Charlottei s-a contopit cu foșnetul ușor al sălciilor. A tăcut. M-am gândit cu mânie la tânărul uzbek. „Trebuia neapărat să o omoare, să o reducă la un trup fără viață!” Și, cu o perspicacitate deja bărbătească, înțelegeam că nu era vorba de o simplă cruzime. Îmi aminteam acum de primele clipe care urmau după
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Iubitorul.” (GG) Gimaret îi consacră o rubrică aparte: „Ami des croyants” (1988, pp 423-426), întrucat toți comentatorii înțeleg că numai credincioșii au parte de wudd din partea lui Dumnezeu. E firesc să gândească astfel: Coranul conține nenumărate versete care vorbesc de mânia divină față de necredincioși și de pedepsele înfricoșătoare care îi așteaptă. Wadód derivă de la wudd, care este sinonim cu ≤ubb, „iubire”. Unii văd în el un intensiv: de exemplu Zamm"m îi dă că echivalent šadd al-≤ubb; alții îi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ori în Coran, dintre care de șase ori în asociere cu ghafór și de trei ori, cu ‘alm. Interpretarea cea mai frecventă care se dă acestui nume este că All"h nu se grăbește să pedepsească, este încet la mânie. Aceasta nu înseamnă neapărat că nu are intenția să o facă, ci faptul că nu se tulbură de păcatele oamenilor și aplică pedeapsă la timpul cuvenit, lăsând păcătoșilor răgaz de pocăința. Așa înțeleg Aš‘ar, Zamm"m, Hatt"b, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
niciodată predicat sau parte a predicatului. I se atribuie caracteristici omenești: se vorbește de „față” lui, de „glasul” lui, de „ochii” lui, de „urechea” lui, de „brațul șputeriiț lui”, de „mâna/dreapta” lui, de „gândurile” lui, de „inima” lui, de „mânia” lui. Cât despre ’A:Än"y, pe lângă faptul că după exil înlocuia în cult numele de YHWH, el există și scris ca atare în Biblie de 449 de ori: de 134 de ori singur și de 315 ori împreună cu YHWH
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Pl zo‘Qm214 care, alcătuit din numele generic și participiul prezent al verbului z"‘am, „a fi indignat”, apare doar în Ps 7,12: ’Elohm ŠÄpQ” țaddq we-’Pl zo‘Qm be-kol yÄm: „Dumnezeu e drept judecător, oricând mânia lui se poate aprinde.” (t.n.) Traducerile românești realizate după Septuaginta au „nu se mânie” (SC, Blaj, BS), „îndelung-răbdător” (BVA) = mg orgen epágÄn, în vreme ce acelea care pornesc de la textul masoretic au: „un Dumnezeu care mustra” (G-R), „un Dumnezeu care Se
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
miserationis” (Vg); „miséricordieux”227, „amour”/„riche en grace” (BJ); „merciful”, „kind”/„abounding în steadfast love” (RSV). Contexte: ... ‚"s: ’an ne’um YHWH lo’ ’e””Är le-‘ol"m (Ier 3,12d): „Îndurător sunt eu, spune Domnul, si nu voi ține mânie în veac.” (t.n.) Țaddq YHWH be-kol der"k"yw we-ƒ"s: be-kol mă‘aœ"yw (Ps 145/144,17): „Drept este Domnul în toate căile sale și bun în toate lucrările sale.” (G-R) Acest nume este un adjectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
substantivul ƒese:, cunoaște circa douăzeci de ocurente. Cea mai celebră este cea din Ex 34,6: YHWH YHWH ’Pl raƒóm we-ƒannón ’erek ’appayim we ra> ƒese: we-’emeÖ (cf. Ps 86,15): „Domnul, Domnul, Dumnezeu milostiv și binevoitor, încet la mânie, bogat în indurare și fidelitate.” (t.n.) Această calitate a divinității este însă mult mai frecvent 228 exprimată pe tot parcursul Vechiului Testament de substantivul ƒese:, cu un conținut semantic foarte bogat, îndelung studiat de specialiști. În enciclica să Dives
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
observăm că ideea de „iertător”, de „Cel ce îndepărtează” păcatele, a ajuns să fie conținuta de simplă expresie ’Pl noœQ’ fără complement direct. 3.1.15.3. ’Erek ’appayim: „mult îngăduitoriu” (SC); „îndelung răbdătoriu” (Blaj); „îndelung-răbdător” (BVA, BS); „zăbavnic la mânie” (G-R); „încet la mânie” (C); makróthymos (LXX); „patiens” (Vg); „lent à la colère” (BJ); „slow to anger” (RSV). Reluăm câteva contexte: ... we-’att"h ’Eloah sel ƒÄÖ ƒannón we-raƒóm ’erek ’appayim we-ra> ƒese:... (Neh 9,17): „... iar tu esti Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
iertător”, de „Cel ce îndepărtează” păcatele, a ajuns să fie conținuta de simplă expresie ’Pl noœQ’ fără complement direct. 3.1.15.3. ’Erek ’appayim: „mult îngăduitoriu” (SC); „îndelung răbdătoriu” (Blaj); „îndelung-răbdător” (BVA, BS); „zăbavnic la mânie” (G-R); „încet la mânie” (C); makróthymos (LXX); „patiens” (Vg); „lent à la colère” (BJ); „slow to anger” (RSV). Reluăm câteva contexte: ... we-’att"h ’Eloah sel ƒÄÖ ƒannón we-raƒóm ’erek ’appayim we-ra> ƒese:... (Neh 9,17): „... iar tu esti Dumnezeul iertării, îndurător, milosârd, mărinimos
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
iar tu esti Dumnezeul iertării, îndurător, milosârd, mărinimos și mult milostiv...” (G-R) YHWH YHWH ’Pl raƒóm we-ƒannón ’erek ’appayim we ra> ƒese: we-’emeÖ (Ex 34,6; Ps 86/85,15): „Domnul! Domnul este Dumnezeu îndurător și binevoitor, zăbavnic la mânie și bogat în bunătate și credincioșie.” (G-R) ‚annón we-raƒóm YHWH ’erek ’appayim ó gedol ƒase: (Ps 145/144,8; cf. Iona 4,2): „Binevoitor și milostiv este Domnul, îndelung răbdător și mult îndurat.” (t.n.) Sensul literal al acestei expresii
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]