6,722 matches
-
meu, la Lugoj, unde a trăit ultimii ei 11 ani de viață, iubindu-mă și fiindu-mi un complice absolut de existență - mi se spunea că semn cu fiul ei, unicul frate al mamei mele, înfiat înainte de război de o mătușă bogată care ținea și ea un comerț în orașul Eisenstadt, lângă Viena, fiu ce nu mai dădea nici un semn de viață după război. Sora bunicii mele, Wilma tante, sfătuită de tatăl meu, și-a vândut casa mare, prăvălia și pământul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pornit barbara „strămutare” a câtorva mii de țărani avuți din Banat „pentru a asigura zona de frontieră contra dușmanului de clasă”. Acești strămutați au fost în pripă aruncați în Bărăgan în locuri pustii - ca și țăranul, Vichentie, care cumpărase casa mătușii noastre! -, unde au trebuit să-și încropească colibe și să-și câștige traiul făcând agricultură cu mijloace extrem de primitive. Interesant - da, extrem de „interesant”, însă intrând în logica staliniștilor, este faptul că pe locurile populate de țăranii din vestul țării, care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ortodox din Lugoj și am „recoltat” unele nume de pe crucile vechi, de lemn: Miloia, Krinitzki, Gașpar și altele. Numele lui Paul, Sucuturdean, l-am „împrumutat” de la un șofer, pare-mi-se, care locuia într-una din cămăruțele din curtea casei mătușii mele. Apoi, în plin roman, întovărășit de Luminița, o amantă frumoasă din vremea aceea, care mă vizita din când în când la Lugoj, fugind din Bucureștiul unde soțul ei lucra la o „intreprindere” misterioasă - mie-mi spunea că la „externe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ținut un sfat prietinesc cu ei în grădina publică într-un colț, ș-atuncea le-a vorbit el de România, de trecut, de istoria noastră și de faptele voevozilor vechi... 26 Iulie. Eri la moș Ștefan Romașcanu care trăiește cu mătușa Zamfira într-o căsuță curată la malul Nistrului. Ei au fost de mult, acu 45 de ani, prin România, la Giurgiu, București și Iași, după moștenire. Și încă și acuma, după aproape jumătate de veac, moș Ștefan are păreri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
naștere al lui Arany Iános care a cântat pe eroul Toldy Miclos. Este aici un turn, care cuprinde și muzeul Arany. Fondatorul orășelului Boczkay voevod din veac XVII. ceteră scripcă acela aceia bunic bunică tată bătrân mamă bătrână dubit dubălărie mătușă moșneag pe brînci Ioane al meu! aesta aiasta zice (cântă) icea (aici) chizeș nouă (haine) maiu orătenie rânză rărunchiu plămâni a vărui a murui faur haizaș deșințat măi! 28 Aug. Vazcău. Munteni în straie albe, cu înfățișare de Moldoveni. Populație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1465 a murit Doamna Evdochia Domnul e văduv până la 1472 1408 a fost executat Petru Aron Îndată, la începtul anului 70 toamna sfințirea Putnei 3 sept. Ștefan e în al 12-lea an al domniei Chiajna, sora lui Bogdan Vodă, mătușa sa, trăiește încă. La 20 August 1469 Ștefan e în vârstă aproape de 40 bătălia dela Lipinți ani Jder Manole Păr-Negru Părnegru Părnegru Păr-negru (r.t) poreclit Jder Mere-acre Părnegru (r.t.) Copii Simion Păr-Negru (r.t.) Cristea Soția lui Manole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în care se spun povești Tatăl copilului povestește istoria din Halima cu cei patruzeci de hoți. De dimineață până la amiază soarele e tras la deal de patru tauri. De la amiază până în amurg de un iepure șchiop. Am fost la îngropăciunea mătușei Ruxanda care m-a crescut, Dumnezeu s-o ierte, și iaca n-am putut să leșin, și pace bună! Dacă nu-s cucoană... [MOSCOVA-LENINGRAD] [1945]* 12.VI 7.20. plecare (ora Moscovei 8.20) 9. Trecem Nistrul (ora 10 Mosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sale de pește, sau la Bălți, sau la Cetatea Albă, sau la Nistru, sau în oricare partre din țara noastră”. Nimeni nu avea voie să perceapă vamă la aceste care. La 7 mai 1470, domnul întărea Neamțului dania făcută de “mătușa noastră, Chiajna”, care a dat din ocina sa dreaptă prisaca lui Chiprian de la Botne. Este vorba de reînnoirea unui privilegiu, descriindu-se hotarele prisăcii. La 9 mai 1482, Ștefan cel Mare întărea mânăstirii satele Buzați și Fântârele, pe Pobrata și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
desenului de tatuaj de pe corpul uman pe vestminte”, ceea ce caracterizează mentalul tradițional în care divinitățile sunt conturate după chipul și asemănarea omului și a practicilor sale. Entitatea comună cal-călăreț este vizibilă și prin intermediul însemnelor astrale: în Basmul cu Țugunea - feciorul mătușei, împăratul - emitent al provo¬cării inițiatice, tânjește după „calul cu soarele-n pept și cu luna-n spate”. Instanța regală a ratat proba dobândirii ajutorului solar, ceea ce pune în pericol întreaga împărățieastfel ajungem la contextul prototip al traseului inițiatic, pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
altă parte, armăsarul este o ipostază a calului solar și se hrănește cu succedaneul luminii ordonatoare. Aceasta va fi forța care va supune, din nou, neantul. Însemnarea celui mai tânăr primește funcția unei mutilări inițiatice în Basmul cu Țugunea, fiul mătușei: „trei frați, doi zdraveni ș-ăl mai mic olog, că - având să fie năzdrăvan și mare viteaz din fire - o zmeoaică bătrână îi luase vinele picioarelor și-l lăsase moale, ca nici să poată îmbla, necum să se bată cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
găsea;/ Mi-l ofta și mi-l lăsa./ Surori de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l surori în lunci de flori./ Mi-l căta și nu-l găsea./ Mi-l ofta și mi-l lăsa./ Mătuși de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l mătuși prin brânduși./ Mi-l căta și nu-l găsea./ Mi-l ofta și mi-l lăsa./ Veri de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și după el că-mi pleca:/ Cată-l surori în lunci de flori./ Mi-l căta și nu-l găsea./ Mi-l ofta și mi-l lăsa./ Mătuși de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l mătuși prin brânduși./ Mi-l căta și nu-l găsea./ Mi-l ofta și mi-l lăsa./ Veri de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l veri în lunci de meri./ Mi-l căta și nu-l
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care resimt dispariția neofitului și eșuează în căutarea lui, fiindcă ele se deplasează în planul profan, al itinerariilor sociale. Dacă sexului masculin îi sunt proprii spațiul câmpiei și brazii, ca ipostază vegetală a masculinității, planul floral găzduiește căutările surorilor și mătușilor. Flăcăul poate fi recuperat doar de cineva cu o condiție similară - iubita sa, care își încheie astfel și ea inițierea, printr-o inversiune dinamic - pasiv. În Limanskova, Reni, voinicul rămâne izolat în urma bine cunoscutei rătăciri: „Dădu Dumnezeu o ceață,/ După
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe ușă avea ca scop împiedicarea sufletului să regăsească drumul spre vechea locuință”. Același basm, intitulat Floarea de aur, în colecția D. Stăncescu, conține motivul scoaterii pe fereastră a sicriului unei fete omorâte de strigoi (monstru inițiator în plan ritual), mătușa ei fiind cea care acționează aici în cunoaștere deplină. Arhaicitatea acestei practici funebre este incontestabilă, un adevărat relict artistic pentru un fapt folcloric atestat. „În societățile tradiționale, sicriul era scos din casă pe fereastră, nu pe ușă, sau trecut peste
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
găsea;/ Mi-l ofta și mi-l lăsa./ Surori de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l surori în lunci de flori./ Mi-l căta și nu-l găsea./ Mi-l ofta și mi-l lăsa./ Mătuși de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l mătuși prin brânduși./ Mi-l căta și nu-l găsea./ Mi-l ofta și mi-l lăsa./ Veri de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și după el că-mi pleca:/ Cată-l surori în lunci de flori./ Mi-l căta și nu-l găsea./ Mi-l ofta și mi-l lăsa./ Mătuși de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l mătuși prin brânduși./ Mi-l căta și nu-l găsea./ Mi-l ofta și mi-l lăsa./ Veri de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l veri în lunci de meri./ Mi-l căta și nu-l
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
moșie și cubat cum m-am priceput. Nu l-am dus acasă, ci l-am dat cailor armatei, să-l mănânce. Am fost dat de el în judecată, dar n-am fost găsit vinovat. Cât am stat în gazdă la mătușa Casandra Ștefan a Rotăriței, n-a fost Duminică și sărbătoare, să nu mă duc la biserica Sf. Ilie din Fălticeni. Acolo slujeau doi frați care erau preoți: Costachi Zăhărescu, deși era mai mare de ani era mai mic de trup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dacă nu putea ea mă învârteam eu în jurul ei, ca să ajung și s-o pun pe scaun, lângă masa de unde am luat-o, căci nici o fată nu era venită singură de capul ei, era ori cu măsa, ori cu o mătușă mai mare. Masa foarte bogată s-a dat într-un coșeri 29. Jumătate din masă era pentru oamenii cei mai în vârstă și jumătate era pentru tineret. Rachiu, vin, șampanie, parcă au curs pe părău. Și s-au îmbătat rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
nr.22 București. Și în iarna anului 1910 pe la 15 ianuarie, a fost o nuntă tare frumoasă în Baea. S-a însurat Vasile a lui Toader Macovei din Baea, un văr drept de-al tati și mama lui Vasile Macovei, mătușa Sevastița era soră cu bunica Smaranda, mama tati. Și lua în căsătorie pe Marița lui Costachi Dohotaru din Bogata, o fată foarte frumoasă. Deși era iarnă, dar a fost o duminică cu mult soare și foarte liniștită și n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
sale Iliana, paroh în Rădășeni-Lămășeni, înaintea preotului Neculai Iordăchescu, unchiul mamei după bunica . Bunicii mei au murit de tineri și odihnesc în curtea bisericii vechi din Rădășeni. Mama a rămas orfană de copil și a fost nevoită să stea la mătușa noastră sora ei Amalia Stamati căsătorită cu brigadierul Alexandru Stamati din Găinești decedat subit în 1918. La ei a stat mama până s-a căsătorit cu diaconul profesor Leon Băncilă. Păcat că viața le-a fost atât de scurtă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mi-ați oferit ocazia să mă spovedesc și să-mi împart durerea cu un suflet nobil ca al dumneavoastră. Vă doresc multă sănătate cu deosebită stimă Catrileana Băncilă Vatra-Dornei Vila Nr.3 Camera 4. Zilele acestea plec acasă la Fălticeni. Mătușa Amalia Stamati a murit în anul 1941 tot subit. * Între oamenii fără noroc și bătuți de soartă fără cruțare, a fost și dl. învățător Ghiță V.Onișoru din Boroaia, absolvent al Școlii Normale "Gh.Asachi "din Piatra Neamț. În toamna anului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cu tronc Mamei, Saveta Munteanu, o fetișcană zglobie, de nici 16 ani, vrednică și plină de viață. La Înjghebarea tinerei familii cred că o influență favorabilă a avut-o și Bunica Raveca Lenghea, conviețuitoare cu Bunicul rămas văduv, vecină cu mătușa Ana Chisăliță, una dintre surorile Bunicului, pe care am mai prins-o În viață, care m-a iubit și m-a chemat lângă ea la Împlinirea vremii (decembrie 1936, la câteva luni după plecarea Bunicii Raveca). Bunica Raveca le oferea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
o variantă a oinei) și datul fetelor pe vârtej, loc de atracție și a copiilor și a vârstnicilor. Nu mi-am cunoscut Bunicii din partea Tatei, căci așa cum am menționat anterior, era orfan de ambii părinți. I-am cunoscut doar surorile, mătușile mele: Iustina Bogdan și Sofia Chisăliță; ambele locuiau În Suseni; și Maria (Mia) Bogdan văduvă de război, cea mai apropiată de noi, care locuia la circa 300 m, pe ultima uliță din partea nord-estică a comunei "sub râpă". Avea o fată
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
văduvă de război, cea mai apropiată de noi, care locuia la circa 300 m, pe ultima uliță din partea nord-estică a comunei "sub râpă". Avea o fată Mărie și un băiat, Ioan (Ioniță), ambii, la nașterea mea erau În fragedă adolescență. Mătușa Mia s-a stins după câțiva ani și Tata a devenit tutorele lu’ Mărie și a lui Ioniță, deveniți și ei, frații mei mai mari. Am cunoscut doar o soră a Bunicii, mătușa Lucreția, care locuia În satul Șoala, peste
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
la nașterea mea erau În fragedă adolescență. Mătușa Mia s-a stins după câțiva ani și Tata a devenit tutorele lu’ Mărie și a lui Ioniță, deveniți și ei, frații mei mai mari. Am cunoscut doar o soră a Bunicii, mătușa Lucreția, care locuia În satul Șoala, peste deal de satul nostru, soțul ei Neagu Gligor, verii și verișoarele din ramura lor, care ne-au rămas apropiați. Familia Mamei a fost mai numeroasă și ca În majoritatea cazurilor sa implicat mai
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]