6,144 matches
-
de negativitate și atunci de unde armonia unui astfel de legato? Cum s-ar putea face să-i împuținăm mai întâi pe cei care manifestă un fel de reflex malefic? 18 Da, există și o idilă a iernii, cu zăpada ei metafizică, o atmosferă de interior blând, cu voluptatea spațiului încălzit, unul în care guști din plin citind cultura în sensul ei adevărat: idei, texte, dialog, întrebări și răspunsuri care fac bine minții și obții senzația de a te număra printre cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
teluric pentru a plana ușor către înălțimi amețitoare. O stare euforică, indescriptibilă, ceva de genul razei purtătoare în infinit, ne cuprinde și uităm de noi, uităm de totul. Unde suntem? Muzica se sprijină pe har iar omul pe prelungirile sale metafizice, pe ființa dincolo de ființă. Muzica capabilă de revelații sublime. Dacă luna naște fantasme nocturn-aeriene, Sonata lunii lui Beethoven este "însăși luna pe pământ". Muzică, vis, iluzii, stare de grație, încântare, grandoare. 37 Încerc o stare de fericire inefabilă atunci când pornesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Azi se întâmplă ceva. Timpul pare suspendat precum natura transfigurată din pictura impresionistă. Și spațiul meu vital e altul. O încremenire cu rost, o nemișcare voită de parcă ar încerca o eternizare a lucrurilor și a simțurilor, drept pentru care viziunea metafizică asupra vieții suferă adânc. Un exercițiu de pustiire a eului? Ar fi direct dramatic, încât clipa prezentă ar dispărea mai repede decât închipuirea și chiar decât urma de abur fantomatic. Mizez totuși pe durată pentru ca justificarea lipsei de apreciere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dar și din a bibliofiliei (ex-libris, ediții princeps, ediții vechi, colecții speciale, cărți cu însemnări și autografe etc.). 80 Incredibil, dar nu ne dăm seama că noi simțim și trăim într-o lume de semne cu valori intelectuale, existențiale și metafizice. Trecem pe lângă ele cu mare ușurință pentru că noi vedem numai imediatul, pragmaticul, interesul concret, în goană fiind după elementele materiale. Multe semne ne arată (și noi tot nu "vedem"!) căile descoperirii sacralității cosmice, a naturii și a cunoașterii de sine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o definiție "adevăratului feminism", care îi dă permisiunea să ridiculizeze cu sălbăticie versiunile "falsului feminism". În mod asemănător, Paglia construiește o teorie cu privire la ceea ce este într-adevăr "masculin" și "feminin", noțiuni binare opuse care, consideră ea, oferă culturii un aspect metafizic. De fapt, așa cum am încercat să arăt, noțiunile de "masculin" și "feminin" sînt creații sociale. Mai mult decît atît, există modele diferite de feminism, care își au punctele tari și slabe (opuse "feminismului" adevărat). Există și diferite modele de masculinitate
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
acele analize uimitoare ale scenei postmoderniste care au atras atenția asupra sa în deceniul anterior. Epuizat și cu o notă cinică în discurs, el a continuat însă să compileze cîteva reluări mediocre ale unor idei anterioare completate de o tentă metafizică banală, care au produs în final scenariul patafizic al triumfului Obiectului asupra Subiectului în lumea contemporană 2 . Notele sale de călătorie, caietele de însemnări, simulările teoretice și alte lucrări ocazionale au avut un nivel mult mai scăzut decît cel al
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
coerentă contribuie la acea prăbușire a semnificației pe care Baudrillard însuși o descrie atît de bine. 30 Într-adevăr, scrierile mai tîrzii ale lui Baudrillard abundă în remarci sexiste și rasiste, bazate pe surprinzătoarea sa orientare către un imaginar al metafizicului cu rădăcini în acel tip de gîndire binară pe care el însuși o respinsese anterior. A se vedea critica pe care o fac în Kellner, 1989b, capitolul 7. El nu reușește să vadă rasismul endemic din Statele Unite (vezi analiza asupra
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Georges Lemaître, co-inventatorul modelului BB și membru al Academiei Pontificale de Științe. Credința fermă a lui Lemaître era aceea că eforturile științei trebuie să rămână separate de religie. Lemaître credea că teoria BB-ului se afla cu totul în afara problemelor metafizice sau religioase. El fusese mereu atent să nu amestece știința cu teologia, fiind încredințat că prima (știința) îi ajută pe oameni să înțeleagă mai bine lumea materială, în timp ce teologia îi călăuzește pe oameni spre o înțelegere mai adâncă în domeniul
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
În ultima vreme, cum au mai amintit, fizica cuantică își face din ce în ce mai mult prezența în domeniul cosmologiei. Cosmologia cuantică oferă, cel puțin teoretic, diverse ipoteze potrivit cărora universul poate lua naștere „din nimic”. Acest „nimic” nu trebuie confundat cu neantul metafizic, cu spațiul în care nu există nimic. Este vorba despre vid în înțeles cuantic al termenului. Vidul cuantic, cunoscut și sub denumirea de vid fals este în mod intrinsec instabil. O teză centrală a teoriei cuantice este principiul incertitudinii (nedeterminării
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
drept că nudul inspiră teama de moarte chiar dacă ofelia cu pielea ca brînza nu mai spune prea multe din acest tOM aflăm că haRAbaBUra e o chestiune de gust din celălalt tom aflăm că judecătorii nu-s impresionați de vînzoleli metafizice în tOMUL XXXII scrie negru ep alb: "die WELT steht auf keinen Fall mehr lang" timpul se împarte ca un zid în bucăți ce este poetul viclean? sais pas léon drieux, parnasian, nu cred să fi fost la înmormîntarea prietenului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pentru cîțiva ani din țară! Din păcate, nu știu cum m-aș descurca avînd eu atîtea conturi la marile bănci! Nu pentru că n-aș mai vrea să înalț socialismul, e vorba doar de făptura mea interioară, de nevoia mea de alte spații metafizice și culturale. Nu-mi vine să cred că am făcut doar o criză de maturitate acum de cînd cu cartea, ci că sînt realmente matur. Dar am aflat și ce-nseamnă să fii matur: vezi mai clar mizeria și răul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nume (Claudiu Komartin, Aida Hancer, Teodor Țupa, Răzvan Voncu și Miruna Vlad, între ele) care au înțeles că poezia nu e o adunătură de cuvinte mai mult sau mai puțin potrivite, ci pulberea aceea fină de deasupra textului, adică fiorul metafizic. Dacă ai dus textul dincolo de metafizic, dacă-l bălăcărești în fiziologic, dacă-l umpli de organe sexuale și înjurături birjarerești ("poezia roz"!) pentru a șoca, pentru un ieftin vedetism, dacă latrinizezi textual și arunci cu noroi în sfinți, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Țupa, Răzvan Voncu și Miruna Vlad, între ele) care au înțeles că poezia nu e o adunătură de cuvinte mai mult sau mai puțin potrivite, ci pulberea aceea fină de deasupra textului, adică fiorul metafizic. Dacă ai dus textul dincolo de metafizic, dacă-l bălăcărești în fiziologic, dacă-l umpli de organe sexuale și înjurături birjarerești ("poezia roz"!) pentru a șoca, pentru un ieftin vedetism, dacă latrinizezi textual și arunci cu noroi în sfinți, dacă nu crezi în inspirație și accepți ingineria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
despre dorința / încăpăținarea unui poet adevărat este de a fi el însuși, de a se confunda cu propria voce. Îmi bine amintesc: eram tânăr, frumos și atent. De-aș fi fost iarbă, mi-ar fi plăcut să mă cosească poeții metafizici. Mai întâi am făcut tot ce se poate face să-mi apropii marii poeți, ai țării și ai lumii, pe urmă să mi-i îndepărtez, să mi-i așez pe piedestalele lor pentru a nu-mi încurca drumul. Acum știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la Divina comedie, pusă la cale împreună cu idealul meu prieten Rilke. Serenissimele poet german mă conduce prin Panteonul celest. A ajuns la șase sute de pagini și, ca și celelalte cărți scrise, va fi o formă de libertate canonică, menținută în metafizic, aceeași misterioasă navetă între mine și mine, între mine și lume, între ideal și realizabil, dar și o privire în canon propriu asupra spiritului poesc al lumii. A.B.Îmi vin în minte multe întrebări, ne-am întâlnit la multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să nu-l spună nimănui, ci doar să constate (de se va întâmpla ca ea să moară) dacă Ilenuța lui Bunea va naște băiat. Mătușa Șerbana n-a murit însă, și-a văzut visul împlinit, sporind și mai mult aura metafizică din jurul acestei nașteri. A.B.Cum s-ar spune din amnios, cum ziceți, ați plonjat direct în legendă, în metafizică? Țin minte drumul pe care-l străbăteam până la chilia mătușii Șerbana, cu mama, de mână, să-i ducem câte ceva de-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Moldova, 2013), explic mai pe larg raportul poetului cu poezia. Miza e pe timpii ce vor să vină. Sună naiv, știu, dar salvarea din precaritate, din nimicnicie nu o aflăm în realitatea de lângă noi, ci mereu în propriile noastre construcții metafizice. Iar Poezia este o astfel de cale. A.B.De ce mai totdeauna poetul e un singuratic? Pentru că știe să adulmece, să asculte tăcerea. Tăcerea, dragă poetă, are multe glasuri. Și zei, foarte mulți zei. Poetul se află într-o continuă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sondaje în viitor. Destinată din start intercomunicării din perspective varii, văzută ca fenomen de osmoză, de achiziții, de complementarități și conexiuni, totodată ca sistem de relații și rețea cu însemne existențiale orice cultură lasă loc aventurii în necunoscut. Psihologie, morală, metafizică și celelalte își topesc impulsurile în tipologii reverificate periodic; se ajunge la simbolisme generalizante, inclusiv la contopirea experienței istorice cu axiologia. Pe scurt, cultura se ridică de la aluviuni inerte la tensiuni în conștiință; trecând peste meandre și bucle încetinitoare, ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
imemorială, care a împărțit cu Pitagora, Platon sau Hermes paternitatea acelei prisca theologia căutată de școala neoplatonică a lui Marsilio Ficino, mag, alchimist, filosof și înțelept, un alt nume pentru Atlandida înțelepciunii primordiale și a răspunsurilor ultime 4. Prin alambicurile metafizice ale lui Pico della Mirandola, Augustinus Steucheus, Francesco Patrizi da Cherso sau chiar Hugues de Saint Victor și tratatele alchimice, atât de populară devine în secolul al XVIII-lea cariera occidentală a acestui Zoroastru, încât și mofturile aristocratice pot recepta
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
propensiune spre comic" a Divinului. Cam șubredă argumentația! Altfel îl vede Gheorghe Grigurcu și aderența sa la comic: "Făcînd teribile artificii de inteligență ingenioasă și expresivitate, folosind o strategie culturală strălucitor-combinatorie pentru a-și masca deficitul de spiritualitate, inaderența la metafizic, idiosincrasia în fața tragicului, G. Călinescu ilustrează un caz de tragism încorporat". De remarcat observația lui Ion Bălu din cartea menționată: "Ascendența sa asupra antecesorilor, contemporanilor și a criticilor din generațiile următoare a fost enormă și prielnice împrejurări au făcut ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în traiectoria lui), impecabilului placid" etc., etc. Pentru Călinescu, "dialectica înfățișează legea cea mai generală în care se mișcă universul, forma structurală a naturii în veșnică mișcare și dezvoltare, esența ei. Astfel problema ontologică a fost dezlegată fără evadare în metafizic". Cît de simplu ne-a scăpat marele critic de complicata și greoaia metafizică! Între cei atacați în "Contemporanul" se află și Virgil Ierunca, criticat pentru maniera în care a prezentat literatura română în Enciclopedia Pleiade. În răspunsul său, publicat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
alt loc: "Arghezi nu suferă, ci potrivește". Pentru critic, tăcerea instituită în presă după plecarea dintre cei vii a lui Ion Barbu "este de fapt cel mai de seamă omagiu pe care destinul îl aduce poetului". Considerat prin excelență poet metafizic, la Lucian Blaga, "atunci cînd gînditorul se află în impas, el consultă poetul. Și reciproca e adevărată, cu condiția însă de a nu pretinde că filosoful face poezie". Poetul și filosoful din Lucian Blaga se sprijină, întregesc și luminează printr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și în continuare ar putea, după logica sa, spune: Ce fel de libertate este aceea de a nu putea scrie împotriva poporului, partidului, patriei, progresului? De-a nu putea face tumbe suprarealiste sau de-a dansa pe funie deasupra prăpăstiilor metafizice, în mînă cu parasolul idealismului? De-a nu te putea exprima păsărește, dacă-ți place păsăreasca, ci numai pe înțelesul tuturor, al "gloatelor"? Adică libertatea este numai de a alege tema dorită, de-a folosi stilul personal, de a sluji
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în țara noastră, ele au devenit expresia modului de libertate pe care l-am ales și-l înțelegem noi și l-am urmat. Poate să mai existe pe undeva și cîte unul care visează "poezia pură", "arta pentru artă", edelvaisuri metafizice sau cocleală de pe ceaunul de platină al lunii, dar omului, adică aceluia care muncește și vrea să trăiască omenește pe pămînt, altceva-i trebuie, despre altceva vrea să-i audă pe scriitori vorbind. Iar aceasta e adevărat nu numai în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ei Înșiși. Li se adaugă, Într-un registru ceva mai limitat, și contemporanul lor Ion Creangă (1837- 1889), constituindu-se astfel o triadă a clasicilor literelor românești. Creangă este un țăran moldovean autentic (spre deosebire de Eminescu, țăran mai mult În sens metafizic). În poveștile și amintirile sale din copilărie, el nu face decât să transfigureze satul moldovenesc (până și personajele supranaturale — inclusiv dracii — par a fi tot un fel de țărani moldoveni, poate puțin mai ciudați), Într-un stil aproape rabelaisian și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]