5,914 matches
-
carbon, formându-se hidroxizi alcalini.Dacă lava conține [[fier]] vor lua naștere oxizi de fier, care prin răcire cristalizează dând naștere la "magnetit" FeO sau minerale înrudite neavând proprietăți magnetice ca "[[hematit]]ul" FeO.Aceste procese de formare a unui mineral fiind numite "procese pneumatolitice" (grec.:"pneuma = gaz, lyein = dizolva, lega)". prima metodă utilizată e metoda lui V.A.M. Brabers care cu ajutorul procedeului de topire pe straturi (printr-o încălzire prin inducție) în cuptorul cu oglindă la temperaturi și tensiuni de
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
o atmosferă de CO și H tratat pentru a echilibra tensiunile din material și eliminarea formării unei rețele cristaline defectuoase în [[structura]] magnetitului. în formă compactă, granulată, sau critalină cu cristale octaedrice în [[roci magmatice]] ca [[bazalt]], [[diabaz]] și [[gabro]]. Mineralul poate fi întâlnit și în [[roci metamorfice]] sau [[roci sedimentare]] în albia [[râu]]rilor.Malurile sau "ștrandurile negre" din [[California]], [[Noua Zeelandă]] [[Fuerteventura]] (Insulele Canare) conțin magnetit.Cantități mai însemnate de magnetit sunt în regiunile: "Kiruna [[Suedia]], Pibara [[Australia]] de vest, Adirondack
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
se pot aminti [[albină|albinele]], moluștele, porumbeii (cu magnetit la baza ciocului), magnetobacteriile, (cu magnetit în membrana celulară) care le ajută să se orienteze după linnile magnetice terestre. In industria de construcție sub formă granulată utilizată din cauza densității mari a mineralului (4,65 bis 4,80 kg/dm) în betonurile grele și ca ziduri de protecție contra radiațiilor. Această utilizare în electronică se bazează pe teoria rotației în anumite structuri (configurații) a electronilor, sau atomilor (Spinpolarisation) ca ventile (Spinventile, ce folosesc
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
folosesc efectul GMR (Giant Magneto Resistance), este un efect studiat în mecanica cuantică). [[Fișier:Magnetischesmoment magnetit.svg|thumb|200px|right|Figura 2: Antiferromagnetice legături a Momentelor din subgrupa rețelei A-B]] Timpul îndelungat în care a fost folosit și studiat mineralul, permite explicația structurii cristalului. FeO are proprietăți feromagnetice (cu momente de forță magnetică). Ordinea structurii magnetice în magnetită se poate explica numai prin cele două subgrupări a rețelelor din figura 2 după teoria (Antiferomagnetică) a fizicianului francez Louis Néel (1904-2000
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
liberi: este influențat mult de temperatură, astfel la T=120K magnetita își schimbă abrupt proprietatea conductibilității electrice, de la un bun conductor electric (ca. 0.2 mΩm la T>120K) devine un izolator electric (40mΩm la T<120K).Această proprietate a mineralului a fost studiată și explicată teoretic în anul 1939 de E. J. W. Verwey. [[Categorie:Minerale cubice (cristalizare)]] [[Categorie:Minerale feroase]] [[Categorie:Minerale]] [[Categorie:Minereuri]] [[Categorie:Mineralogie]] [[Categorie:Oxizi]] [[Categorie:Materiale feromagnetice]] [[Categorie:Compuși ai fierului]] [[Categorie:Magnetism]]
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
electrice, de la un bun conductor electric (ca. 0.2 mΩm la T>120K) devine un izolator electric (40mΩm la T<120K).Această proprietate a mineralului a fost studiată și explicată teoretic în anul 1939 de E. J. W. Verwey. [[Categorie:Minerale cubice (cristalizare)]] [[Categorie:Minerale feroase]] [[Categorie:Minerale]] [[Categorie:Minereuri]] [[Categorie:Mineralogie]] [[Categorie:Oxizi]] [[Categorie:Materiale feromagnetice]] [[Categorie:Compuși ai fierului]] [[Categorie:Magnetism]]
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
conductor electric (ca. 0.2 mΩm la T>120K) devine un izolator electric (40mΩm la T<120K).Această proprietate a mineralului a fost studiată și explicată teoretic în anul 1939 de E. J. W. Verwey. [[Categorie:Minerale cubice (cristalizare)]] [[Categorie:Minerale feroase]] [[Categorie:Minerale]] [[Categorie:Minereuri]] [[Categorie:Mineralogie]] [[Categorie:Oxizi]] [[Categorie:Materiale feromagnetice]] [[Categorie:Compuși ai fierului]] [[Categorie:Magnetism]]
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
0.2 mΩm la T>120K) devine un izolator electric (40mΩm la T<120K).Această proprietate a mineralului a fost studiată și explicată teoretic în anul 1939 de E. J. W. Verwey. [[Categorie:Minerale cubice (cristalizare)]] [[Categorie:Minerale feroase]] [[Categorie:Minerale]] [[Categorie:Minereuri]] [[Categorie:Mineralogie]] [[Categorie:Oxizi]] [[Categorie:Materiale feromagnetice]] [[Categorie:Compuși ai fierului]] [[Categorie:Magnetism]]
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
Pirita este un mineral din clasa sulfurilor, cu formula chmică FeS, de culoare gălbui-arămie cu reflexe verzui și care cristalizează în sistemul cubic. Anionul din pirită este un ion de bisulfură S, care structural este asemănător peroxizilor. Cristalele sunt frecvent idiomorfe, apărând sub forme
Pirită () [Corola-website/Science/304731_a_306060]
-
forme de cuburi, octaedri sau dodecaedri pentagonali. Culoarea aurie a piritei a determinat denumirea ei în limba germană "Katzengold" - "(aurul pisicii)" denumirea provine de fapt de la cuvântul "Ketzer" ("eretic"). În comparație cu aurul, pirita este însă mai plastică și mai dură. Alte minerale cu care se poate confunda sunt marcasita și calcopirita. Se mai numește și "aurul nebunilor". Este una dintre cele mai răspândite sulfuri, fiind întâlnită în roci magmatice și metamorfice bogate în magneziu și fier (roci de culoare închisă), roci hidrotermale
Pirită () [Corola-website/Science/304731_a_306060]
-
bruni ce conțin pirită. prin ardere se eliberează bioxidul de sulf (SO) care prin dizolvare în apa din atmosferă se formează (acid sulfuric) ploi acide, care poluează mediul înconjurător.Un alt fenomen ia naștere în straturile de roci cu pirită, mineralul prin oxidare cu nitrați se eliberează azot, întrucât în apă potabilă este admis nitrat numai 50 mg/litru, pe când sulfații sunt admiși într-o canitate mult mai mare de 240 mg/litru de apă, cu ajutorul piritei se produce denitrificarea apei
Pirită () [Corola-website/Science/304731_a_306060]
-
anodizație a niobiului sunt avantaje particulare. Numele metalului provine din mitologia greacă, fiind numit după fiica lui Tantal, "Niobe". Descoperirea metalului a fost făcută de către chimistul englez Charles Hatchett în anul 1801, depistând un noul element în interiorul unei probe de mineral ce a fost trimisă în Anglia din Massachusetts, Statele Unite în 1734 de către John Whintrop F.R.S. (nepotul lui John Whintrop Jr.); mineralul a fost numit "columbită" și elementul "columbiu", după "Columbia", numele poetic pentru Statele Unite. "Columbiul" descoperit de Hatchett era probabil
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
a fost făcută de către chimistul englez Charles Hatchett în anul 1801, depistând un noul element în interiorul unei probe de mineral ce a fost trimisă în Anglia din Massachusetts, Statele Unite în 1734 de către John Whintrop F.R.S. (nepotul lui John Whintrop Jr.); mineralul a fost numit "columbită" și elementul "columbiu", după "Columbia", numele poetic pentru Statele Unite. "Columbiul" descoperit de Hatchett era probabil un amestec al noului element cu tantalul. Ulterior, a existat o confuzie considerabilă în ceea ce privește columbiul (niobiul) și tantalul. În 1809, chimistul
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
și litiului.Unii cred că abundență să pe Pamant e mult mai mare, niobiul „dispărut” fiind găsit în nucleu Pământului din cauza densității sale mari. Elementul liber nu e găsit în natură, dar niobiul apare în combinație cu alte elemente în minerale. Exemple a acestor niobați sunt piroclorul ((Na,Ca)NbO(OH,F)) și euxenita ((Y,Ca,Ce,U,Th)(Nb,Ta,Ți)O). Aceste mari depozite de niobiu au fost descoperite ca fiind asociate cu carbonatitele (roci vulcanice de tip carbonat-silicat
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
oxid complex de niobiu, sodiu, calciu; numeroase depozite de piroclor sunt întâlnite în pegmatite. Cele mai mari 2 depozite de piroclor au fost găsite în anii 1950 în Brazilia și Canada, ambele țări fiind încă principalii producători de concentrați de mineral de niobiu. Cel mai mare depozit se află într-o intruzie de carbonatită la Araxá, Minas Gerais în Brazilia, deținut de CBMM (Companhia Brasileira de Metalurgia e Mineraçăo), celălalt depozit e localizat în Goiás și e deținut de Anglo American
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
Iamgold Corporation Ltd, care produce în jur de 7% din rezerva globală. Depozitele Kenyei găsite în Kwale sunt prințe primele 6 din lume. De curând, NioCorp consideră deschiderea unei mine în Elk Creek, Nebraska pentru a începe producția în Statele Unite. Mineralele care conțin niobiu de obicei conțin și tantal. Exemplele includ columbita ((Fe,Mn)(Nb,Ta)O) și columbita-tantalita (sau "colțan", (Fe,Mn)(Ta,Nb)O). Mineralele de columbită-tantalită sunt de obicei găsite în cantități infime în intruziile de pegmatita, si
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
consideră deschiderea unei mine în Elk Creek, Nebraska pentru a începe producția în Statele Unite. Mineralele care conțin niobiu de obicei conțin și tantal. Exemplele includ columbita ((Fe,Mn)(Nb,Ta)O) și columbita-tantalita (sau "colțan", (Fe,Mn)(Ta,Nb)O). Mineralele de columbită-tantalită sunt de obicei găsite în cantități infime în intruziile de pegmatita, si in rocile intruzive alcaline. Niobiul mai poate fi întâlnit că și reziduu în urmă extragerii de staniu Niobiul e similar cu tantalul și zirconiul în multe
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
tăiat. Niobiul este obținut prin reducție electrochimica ale topiturilor de fluoruri complexe K[NbOF] și K[TaF], prin reducția fluorilor cu sodiul la 800 de grade, reducția NbO sau TaO cu carbon la 2300 de grade. După separarea de celelalte minerale, oxizii amestecați ai tantalului TaO și ai niobiului NbO sunt obținuți. Primul pas al procesului e reacția oxizilor cu acidul fluorhidric: Prima separație la scală industrială, dezvoltată de de Marignac, exploatează solubilitățile diferite ale fluorurilor complexe de niobiu și tantal
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
sunt împărțite în: În funcție de componentul principal se disting: arkoze (feldspat și cuarț) Procesul de diageneza este care duce la transformarea sedimentelor în roci sedimentare de multe ori prin adăugare de liant (material de cimentare) de diverse tipuri. Este realizată prin minerale argiloase (filosilicați), carbonați (CaCO), silice amorfa (SiO) și oxi/oxihidroxizi de Fe (FeO(OH)). 2. Rocile sedimentare chimice iau naștere prin precipitația soluțiilor marine saturate că evaporite (Carbonați, Sulfați, Halogenuri etc.). 3. Roci sedimentare de origine biotica (biogene) sau Biolite
Rocă sedimentară () [Corola-website/Science/304842_a_306171]
-
Stalactitele sunt formațiuni care se formează în peșteri din picăturile de apă cu un conținut ridicat de minerale dizolvate, cel mai frecvent dintre acestea fiind calcarul (carbonatul de calciu). Apă ajunge în golul peșterii după ce traversează pachetul de calcare. Cand greutatea picăturii atinge limită în care învinge tensiunea superficială, picătură se rupe în două, jumătate rămânând pe tavan
Stalactită () [Corola-website/Science/304881_a_306210]
-
zona de stepă din regiunea Saratov în partea sa de nord-est. Volsk este situat pe malul drept al râului Volga, în valea adâncă, înconjurat de munții de cretă, se întinde de-a lungul râul Volga la aproximativ 10 kilometri. Principalele minerale care se desfășoară în limitele orașului, sunt calcar, creta, argila, balon și nisip pentru industria cimentului.
Volsk () [Corola-website/Science/305515_a_306844]
-
este o substanță solidă de culoare albă cu formula chimică CaCO este o sare (carbonat) a calciului cu acidul carbonic, raportul ionilor de Ca și CO fiind de 1:1.Carbonatul de calciu este răspândit în natură sub formă de minerale: - calcit - aragonit, vaterit și în organisme în oase, dinți, cochilii, corali și crusta crustaceilor. În roci se află sub formă de calcar unde este aproape în stare pură și varianta dolomitilor care sunt un amestec de calciu și magneziu.Carbonatul
Carbonat de calciu () [Corola-website/Science/305563_a_306892]
-
care e ușor solubil în apă solubilitate accelerată de acidul carbonic, și sulfuric format prin dizolvarea gazelor atmosferice în apa ploilor, dar mai ales apa peșterilor. Carbonatul de calciu are o legătură chimică simplă de CaCO alcătuind prin această legătură mineralele Calcit și aragonit trei roci calcaroase diferite care cu toate că din punct de veder chimic sunt identici, diferă ca aspect : Cu toate că scoarța conține mai mult de 5 % roci calcaroase (carbonat de calciu) numai o mică parte din această cantitate corespunde exploatării
Carbonat de calciu () [Corola-website/Science/305563_a_306892]
-
Taldurinski (35 km²), Mensu (21 km²), Sofiiski (17 km²) și Bolșoi Maașei (16 km²). Principalele resurse minerale ale regiunii sunt aurul, argintul, fierul și litiul. Marele oraș Barnaul din regiunea învecinată Altai a fost fondat inițial ca centru pentru prelucrarea mineralelor din întreaga zonă. În zilele noastre, extracția de minerale utile este mai scăzută fată de cum era cu câteva decenii în urmă. Republica are o climă temperat-continentală, cu veri relativ scurte și călduroase (iunie - august) și cu ierni lungi, reci, uneori
Republica Altai () [Corola-website/Science/305583_a_306912]
-
și Bolșoi Maașei (16 km²). Principalele resurse minerale ale regiunii sunt aurul, argintul, fierul și litiul. Marele oraș Barnaul din regiunea învecinată Altai a fost fondat inițial ca centru pentru prelucrarea mineralelor din întreaga zonă. În zilele noastre, extracția de minerale utile este mai scăzută fată de cum era cu câteva decenii în urmă. Republica are o climă temperat-continentală, cu veri relativ scurte și călduroase (iunie - august) și cu ierni lungi, reci, uneori cu temperaturi extrem de scăzute (noiembrie - martie). În general, clima
Republica Altai () [Corola-website/Science/305583_a_306912]