6,725 matches
-
că acum se sădește în el, pentru totdeauna, ceea ce avea să consemneze Slavici mai târziu: Eminescu fugea de orișice îngrămădire de oameni și se simțea bine singur, în mjlocul naturii 67, încât, cu o fire ca a sa, e de mirare că străfulgerarea inimii n-a avut loc ceva mai devreme chiar. Știm că în vara lui 1863 Eminescu a întâlnit prima dragoste, căreia i s-a dedicat cu tot sufletul său pătimaș. A fost ars de focul iubirii și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fusese și cea veche, pe care căminarul o cumpărase odată cu moșia. Poate și mai rău, căci pe aceea a stricat-o Eminovici până la temelie, iar cea în discuție s-a surpat singură, într-atât de șubredă ajunsese. Nu-i de mirare că în fotografia din 1909 (prima fotografie reprodusă și publicată de G. Călinescu cea cu Teodor Goilav în față, stând cu mâinile în șolduri) casa arăta jalnic: de o parte și de cealaltă a pridvorului pereții sunt sprijiniți cu proptele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și iubirea 43. Atrage atenția faptul că în protest se insista ca domnul prefect al județului să ia măsuri grabnice de a păstra focul sacru apoi acest protest se va depune în mâna domnului prefect de Botoșani 44. Este de mirare că acei 78 de țărani protestează din proprie inițiativă (și în ce termeni !), deși nu era vorba de pământul lor. Dar Irimescu ținea morțiș să exproprieze casa și locul, este astfel limpede că-i convenea sau chiar pusese la cale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
p. 273, nota. 24 Ibidem. 25 Ibidem. 26 Ibidem, p. 273-274. 27 Ibidem, p. 274. 28 Ibidem. 29 I.D. Marin, op. cit., p. 108. 30 Episodul confirmă că Eminovici a fost consecvent în fermitatea sa; prin urmare, nu este deloc de mirare nici amănuntul semnificativ, de altfel că, după 24 Ianuarie 1859, căminarul arbora de turla bisericii în discuție steagul tricolor. Astăzi se știe că Eminovici tatăl era un înfocat unionist. 31 Arhivele Naționale, filiala Botoșani, parohia Cucorăni, dosar 6/1892, 1894
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se imprimă în spiritul copilului și rămân până în ceasul ultim al omului matur, iar dacă, prin absurd, ar fi putut fi detectate la vreun miraculos aparat, s-ar fi descoperit cât de adânc protejate stau urzelile acestora, încât este de mirare cum de n-au devenit și ele mature. Dar, într-un fel, au devenit. Într-un singur fel: acela al operei, în ochiul pădurii, Trece lebăda pe ape,/ Între trestii să se culce 110; deasupra, luna pe cer trece și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu dor de moarte 113. Iubita imaginară sau aievea este înșăși frumusețea declanșatoare a iubirii și totodată dătătoarea de moarte: De ce taci, când fermecată/ Inima-mi spre tine-ntorn?/ Mai suna-vei dulce corn,/ Pentru mine vre odată?114 Nu există mirare pentru o astfel de atitudine. Poetul este prins în propria sa curgere, aceea a semi-morții, apele prin definiție sunt cele care declanșează melancolii profunde, prin înșăși substanța lor de val revenind sacadat și monoton. Nimeni nu vorbește mai clar despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
totdeauna gânditor 135. Galaction spune despre el că era un copil straniu, iar nepotrivirea lui cu cealaltă lume, Eminescu a trebuit s-o ispășească foarte greu, începând din frageda-i copilărie 136. Cu o fire ca a sa, e de mirare că străfulgerarea inimii n-a avut loc ceva mai devreme chiar. În vara lui 1863, Eminescu a întâlnit prima dragoste, căreia i s-a dedicat cu tot sufletul său ardent. Era epoca în care începea să scrie cu patimă. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
numai cerul acela înstelat, numai acea lună sfântă și clară, numai acel sunet duios al buciumului, îndulcind cu dor de moarte, au marcat prin mister universul fantastic al copilului sensibil și singuratic. Ele au fost și au rămas semne ale mirării existențiale, dar și forme durabile ale unei legături netrădate. Mai palide, se adaugă celor de mai înainte asemănător tehnicii impresioniste chipurile celor apropiați: frații, părinții și, mai rar, ale rudelor apropiate. Am arătat că Eminescu părăsește atmosfera târgului botoșănean cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la urma urmei, dacă autorii își plătesc imprimarea și hârtia, nu văd de ce s-ar cuveni să ne alarmeze accesul neîngrădit la tipar cu atât mai mult cu cât o "repede ochire" asupra situației din trecutul ante-revoluționar lasă loc unei mirări cât roata carului: "dom'le, chiar așa să fi fost cândva?" De regulă, vina se pune pe seama cenzurii, care, fie odată și odată spus, era ultimul prag și nu marele, adevăratul responsabil. Răsare, din când în când, câte o carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de a aduna într-un tablou întunecat, dar coerent, fețele haosului imediat, cu vârtoase rădăcini în trecut". A.D. Rachieru vede în cărțile Magdei Ursache apariții "salutare, chiar vital necesare". Const. Călin este și mai tranșant: "Probabil că am să produc mirare spunând că unul dintre cei mai curajoși și mai buni prozatori români de azi e o femeie: Magda Ursache". C. Stănescu o consideră "critic neîmpăcat cu maladiile spiritului critic, pe care nu contenește, într-o manieră sinucigașă s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
vreme de la absurda moarte a poetului. Nici o reacție oficială. Colegiul Medicilor a ajuns să fie sesizat de o persoană... din Israel. Căreia i s-a răspuns că reclamația a fost îndrumată către Colegiul Medicilor din Bacău. N-ar fi de mirare să ajungă la Colegiul din Răcăciuni! De luni de zile, nația este cutremurată de presupusul deces al Elodiei Ghinescu, de dispariția puștanilor fugiți de acasă, în vreme ce uciderea cu zile (acesta-i termenul exact: ucidere!) a unui mare poet s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
erou. Fiindcă, din două rele, nu-mi pierdusem cu totul firea, o alesesem pe cea mai mică: sacrificam o oaie, dar mă salvam pe mine! Numai că, iaca, după o nouă postată de fugă, uitându-mă în urmă, constat cu mirare, că planul meu s-a spulberat, că nu face nici cât o ceapă degerată! Lighioana aceea trecuse de primul podeț, intrase printre oi, cum trece gâsca prin apă, fără să se sinchisească și să se oprească între ele; și trecând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mijloace încă rudimentare, deficitare, la câți ani distanță se afla de Copenhaga? Când va putea egala și concura cu modernitatea, abundența, aglomerația, agitația, omnipotența de pe uriașul aeroport de la Copenhaga? Timpul de așteptare s-a târât, încărcat de întrebări, uimiri, curiozități, mirări, babilonie! Două ore! Ni s-au părut minute dintr-o veșnicie! Două polițiste drăguțe, tinere, zâmbitoare, ștrengărițe, intolerabile însă, ne-au supus unor aparate manuale de control, la sânge, din creștet până-n tălpi, obligându-ne să scoatem de prin buzunare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
bine așa cât l-or mai ține curelele, și uite că-l țin, Încă-l țin, cu toatele că de mic copil el a muncit din greu ca să se ridice și să facă din puțin mult, de n-ar fi de mirare ca tot necazu’ ăsta cu ciocuri și gheare pe șira spinării să i se tragă tocmai de la atâta muncă. Foarte repede ți-ai fi dat seama cu ce se Îndeletnicise de mic copil. Grilaje, plăci de beton pentru garduri, porți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și pe ăsta de un metru și jumătate și l-a umflat până Într-atât, de-a ajuns pe de-a-ntregul o invenție a mea. El e din creștet până-n tălpi un personaj al romanelor vieții mele. Nu-i de mirare că a intrat din nou În viața mea pe ușa din dos. Pe el trebuie că-l așteaptă Ortansa cu gura căscată. După ce l-a Înțărcat pe Gabriel, și eu am Început să mă descurc binișor cu Înfășatul și desfășatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
iubire neștearsă... și, aceea era una dintre ele. Uitându-te la ei cu atenție..., simțeai cum din când în când, privirea li se furișa către tine,ca o dezmierdare dulce de mamă , care, părea să spună cu infinită dragoste și mirare...!” Măi băieți, măi!.. Cum v-ați dat cu bătrânețea, măi..!”. Privindu-i, simțeai că o dragoste imensă te cuprinde, așa... venindu-ți să-i iei în brațe, și să-i dezmierzi... să-i dezmierzi, pe acei copii... mari, la vârsta
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și închinăciune, dar și cetăți de pază și de ocrotire în zile de restriște. „Mănăstirea este Tinda Raiului și Poarta lui Dumnezeu”,o zicere din cărți, îmi veni în minte. Privindu-le, un gând ciudat îmi trecu prin minte, cu mirare.. că, le regaseam așa cum le lăsasem la plecare.. și, parcă, într-o muțenie sfântă.. ne așteptau... Ținute pe loc, prin rădăcini adânci.. n-au fugit, nu s-au ascuns... nici n-au putut țipa... au rămas locului, apărate doar de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
uimește. „ - Ce însemnăm noi, pe lângă ei !.. Câtă forță.. câtă dorință de a învinge..!.. Te uiți cu luare aminte la revărsarea de bucurie, de lumină, de trezire la viață a cerului, a păsărilor și plantelor... și-ți spui cu uimire și mirare... „ Iată miracolul vieții!” Dimineața sfârșitului de martie năștea o zi bună. A venit și luna lui Prier.. cu zarzări, cireși și meri înfloriți. Te uiți la floarea de zarzăr, și-ți spui cu mirare: „Atât de albă... atât de gingașă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și-ți spui cu uimire și mirare... „ Iată miracolul vieții!” Dimineața sfârșitului de martie năștea o zi bună. A venit și luna lui Prier.. cu zarzări, cireși și meri înfloriți. Te uiți la floarea de zarzăr, și-ți spui cu mirare: „Atât de albă... atât de gingașă... atât de gingașă..!” .. După o iarnă lungă.. de hibernare, partizanii din munți erau gata de luptă. În joia Paștelui se aflau la coada Lacului, Izvoru Muntelui în apropiere de Hangu. De acolo, căpitanul Baltă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
gutural, al maiorului, nu se stinse, bine, înghițit de pădure, că-i urmă un trosnet scurt și surd de pistolet. Țintit drept între sprâncene, comandantul trupelor de securitate din Munții Neamțului, se prăbuși ca fulgerat.. cu ochii sticloși, plini de mirare, îndreptați spre Căpitanul Baltă.. Câteva clipe, toți securiștii încremeniră ca niște statui, cu armele întinse înainte. Întâlnindu-i privirea, toți avură o fulgerare de șovăire.. dar, în clipa următoare, instinctiv năvăliră asupra lui și, mai mult de frică, începură să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
valea Bistriței. Toți milițienii tresăriră, și se priviră cu frică.. de lup în ochi. „Hau-hauuu... hau-hauuu.. !”, întâi mai încet, apoi mai tare și mai tare, cu ecouri prelungi, înmulțite de văile Bistriței... „ - Oare, pentru cine urlă.. Pârvu ?!”, se întrebă cu mirare, căpitanul Baltă. Își recunoștea câinele dintr-o mie. Și, dintr-o dată simți o săgetare prin inimă... Un gând urât îi trecu prin minte... Uncheșul îi spusese, când s-au văzut ultima oară,.. că mama lui era cam.. bolnavă. „Hau-hauuu... hau-hauuu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
răspândește melancolie, pătrunzând și în sufletul omului... Timpul a trecut și peste ei ca un tăvălug necruțător... spuse unul din colegi cu amărăciune în glas. Un fior rece îmi străbătu tot trupul. Sprijinit în baston, îi priveam cu dragoste și mirare de mamă... „ .. Măi, „băieți”, măi... cum v-ați dat și voi cu bătrânețea.!” Și ei ca și noi, sunt bătrâni... niște relicve ale vieții..!, murmură cu tristețe în glas, un alt coleg, și, tot el continuă un șir de reflecții
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
am privit înspre Mitropolie. Era toată scăldată în lumina soarelui. Am avut o tresărire, de parcă atunci o vedeam pentru prima oară. Mitropolia strălucea tot mai tare.. parcă ar fi luat toată lumina soarelui. Cât e de măreață ! murmură cineva cu mirare. Avea dreptate. Era de o monumentalitate neasemuită. Perfecțiunea, surprinzătorul echilibru al proporțiilor sale, armonia fațadelor sale, făceau din ea cel mai frumos edificiu religios al Iașului și al țării. Din orice loc.. ar fi privită, apare înălțânduse în toată gloria
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
altă limbă - spune ea - înseamnă să-ți manifești dorința de a începe o nouă viață. Acum vreau să învăț bine limba asta ca să ajung să o stăpânesc și să scriu în ea. În epistola către Carus am scris: Nec te mirari, si sint vitiosa, decebit/carmina, quae faciam paene poeta Getes/a, pudet, et Getico scripsi sermone libellum/structaque sunt nostris barbara verba modis: et placui (gratare mihi) coepique poetae/inter inhumanos nomen habere Getas» („Ai face bine să nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cât anume datora doctrina pitagoreică învățăturii inițiatice a lui Zalmoxis, istoricul nu abdică de la propria-i onestitate atunci când precizează: „Mi se pare, de altfel, că acest Zalmoxis a trăit cu mulți ani înainte de Pitagora”. Tomis Nu mică mi-a fost mirarea să găsesc în orașul acesta, atât de depărtat de Roma, același lux deșănțat ce caracteriza viața rafinată din Urbe. Evident că nu toți puteau să-și permită un nivel prea înalt de trai; ba chiar pot spune că luxul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]