6,868 matches
-
în China, cu care am fost la lunch alaltăieri. Redescopăr că, de fapt, singurul nostru mare avantaj față de ei este accesul incomparabil mai mare la media și la politică (deși descrește substanțial). Inserție, septembrie 2004. Nu mică mi-a fost mirarea să constat la întoarcerea acasă în ce hal a scăzut accesul intelectualilor publici români la canalele mass-media. Mai avem puțin și îi ajungem din urmă pe americani. Sexul lui Vali Vijelie va ține capul de afiș la știri peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-o complet razna, îmi spune despre mașina de spălat. — Pare... foarte... eficient, spun, cum ea pare să aștepte un compliment. — Lenjeria se schimbă în fiecare săptămână. Și se calcă, firește. Mă fixează intens. — Firește, spun încuviințând, încercând să-mi ascund mirarea. E o idee foarte bună. — Acum să mergem sus ! Iese ca o vijelie din bucătărie. O, Doamne. Nu s-a terminat ? — Ești din Londra, Samantha ? spune Eddie Geiger în timp ce urcăm scările. — Da. Și lucrezi undeva ? Știu că mă întreabă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să se miște. Încerc cu altul, dar tot fără succes. Trag tot mai tare, până când mă încing de efort, dar a naibii drăcovenie nici nu se mișcă. Cum naiba s-o deschid ? — Are o clemă, spune Trish, privindu-mă cu mirare. Dedesubt. — A. Sigur că da ! Îi trag un zâmbet, după care încep să bâjbâi în jurul scândurii, împingând și apăsând până când, fără nici o avertizare, chestia se desface într-un triunghi cu picioare pe două laturi, care glisează. Îmi alunecă din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
învăța să gătești. Mama lui Nathaniel nu e deloc așa cum m-am așteptat. Mi-o imaginam ca pe un personaj drăgălaș gen Mrs. Tiggywinkle, cu părul argintiu prins în coc și ochelari cu jumătate de lentilă pe vârful nasului. Spre mirarea mea, mă întâmpină o femeie subțirică și drăguță, cu o față foarte vie. Are ochii albaștri deschiși, conturați cu un dermatograf fin. Are părul cărunt împletit în două codițe ce-i încadrează chipul, poartă un șorț peste blugi, tricou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nou, așa crocantă, aurie și suculentă, mă străbate un nou val de mândrie. Primul meu pui la cuptor. Aproape că-mi vine să-i fac o poză. — Doar nu vrei să spui că tu ai făcut ăsta ? spune Nathaniel jucând mirarea. Ha ha ha. Știe foarte bine că eu l-am făcut. Dar nu-mi pot reprima un surâs. — E doar o chestie pe care am făcut-o rapid mai devreme... Ridic modestă din umeri. Un fleac pentru specialiști în cordon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
oară când pun piciorul în prag atât de răspicat. Dacă aș fi vorbit pe tonul ăsta la Carter Spink, aș fi dispărut imediat din peisaj. O clipă, Trish pare pe punctul de a face apoplexie. După care, spre marea mea mirare, plescăie din limbă și dă pagina. — Bine, bine. Dacă e chiar atât de important... — Da. Înghit în sec. E important. Viața mea personală e importantă. În clipa în care rostesc aceste cuvinte, mă ambalez și-mi vine să-i zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
întorc tăios. Ce e rău în a fi menajeră ? — Of, pentru numele... Se oprește. Samantha, vino înapoi sus. Să vorbim. Au venit și cei de la departamentul de resurse umane. Ți-ai pierdut serviciul... ai fost tratată necorespunzător... nu e de mirare că nu mai gândești limpede. Ei sunt de părere că ți-ar prinde bine niște ședințe de terapie. — N-am nevoie de terapie ! Mă răsucesc pe călcâie și pornesc din nou pe scări. Ce, acuma, dacă nu mai vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
refuzat să-și facă publică identitatea a confirmat condițiile de lucru stresante de la firma de avocatură. „Vor să-ți dai și sufletul pentru ei”, a spus acesta. „A trebuit să-mi dau demisia din motive de stres. Nu-i de mirare că preferă lucrul manual.” O purtătoare de cuvânt a firmei Carter Spink a luat apărarea metodelor de lucru ale acesteia. „Suntem o firmă flexibilă și modernă, cu o etică de lucru bazată de empatie. Aș dori să discut cu Samantha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Departamentul de PR a ținut să fie prezenți câți mai mulți dintre parteneri pentru fotografia de împăcare, dar nici unul dintre ceilalți n-a putut să vină. Sinceră să fiu, am fost norocoși c-avem măcar atâția. În timp ce-i privesc, spre mirarea mea, o văd pe Melissa apropiindu-se de ei îmbrăcată într-un taior bej elegant și ținând în mână... ce e ăla, un CV ? — Bună ziua ! o aud cum începe. Sunt foarte bună prietenă cu Samantha Sweeting și Guy Ashby. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu te prosti. Hai să ne întoarcem la conferința de presă. Una dintre ele se apropie de mine precaută, cu mâinile întinse în față. — Lasați-o să iasă ! se aude o voce ca de trâmbiță din spatele meu. Ridic ochii și, spre mirarea mea, o văd pe Trish fugind chinuită către mine, cât de repede îi permit tocurile de culoare fuchsia. Ajutați-mă, proștilor ! zice către grupul de ziariști din apropiere. O clipă mai târziu, fetele de la PR au fost anihilate de ziariști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
celui care, fără să priceapă cum, a ajuns la o concluzie logic impecabilă, adăugă, Sau Centrul. Or, știind noi că, în viața acestui socru și a acestui ginere, supărătoarea chestiune a Centrului nu e câtuși de puțin pașnică, e de mirare că neașteptata aluzie a gardianului intern Marçal Gacho n-a avut urmări, că periculoasa frază Sau Centrul n-a declanșat imediat o nouă discuție, repetându-se toate neînțelegerile cunoscute și același șir de reproșuri surde sau explicite. Motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întrebat ea, Cipriano Algor nu observă imediat că Marçal și câinele se împrieteniseră și se jucau ca niște vechi amici care nu s-au văzut de mult, Era uniforma, spunea ginerele, și Marta repeta, Era uniforma. Olarul îi privi cu mirare, de parcă toate lucrurile din lume și-ar fi schimbat brusc sensul, poate pentru că se gândise la vecina Isaura mai mult pentru numele pe care-l purta decât pentru femeia care era, într-adevăr nu e obișnuit, nici măcar în gândurile distrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
denunțător cu modurile lui opuse de a acuza nu se poate apăra decât printr-o confesiune completă, Tată, cred că sunt gravidă, spuse și își plecă privirea Sprâncenele lui Cipriano Algor se ridicară brusc, chipul lui își schimbă expresia, de la mirare la o perplexitate surprinsă, apoi confuzia, păru să caute cele mai potrivite cuvinte în această situație, dar n-a găsit decât, De ce mi-o spui acum, de ce mi-o spui așa, evident că ea n-a răspuns Mi-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
alergând după fantezii, nori și miraje, și nu renunță la ele nici măcar când se izbește de zidul imposibilului. Cipriano Algor se ridică de pe banca de piatră, părea că-i e greu să-și ridice trupul de pe ea, nu e de mirare, căci nu e totuna greutatea sentimentelor unui bărbat și ce înregistrează mecanica balanței, uneori e mai mult, alteori mai puțin. Cipriano Algor va intra în casă, dar, împotriva celor anunțate înainte, nu-i va mulțumi fiicei lui pentru că i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vedere, ne referim acum la Marçal Gacho care, venind acasă pentru ziua de repaos, și îndeplinindu-și elementarele datorii de solidaritate familială, nu numai că și-a ajutat socrul la descărcatul vaselor dar și, fără să arate vreun strop de mirare sau de dubitativă perplexitate, fără întrebări directe sau pe ocolite, fără priviri ironice sau compătimitoare, i-a urmat liniștit exemplul, mergând până la a aranja din proprie inițiativă un rând care se clătina în mod periculos, rectificând o aliniere defectuoasă, reducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vor ajunge, A doua săptămână e asta, corectă Marçal, A doua din patru, dar prima a transportului, a treia va fi a doua de lucru, explică Marta, Cu o asemenea încurcătură de săptămâni, una da, alta ba, nu e de mirare că tu și tata sunteți cam zăpăciți, Fiecare din motivele lui, eu, de exemplu, sunt gravidă și încă nu m-am obișnuit de tot cu ideea, Dar tata, Tata va spune singur, dacă vrea, Nu sufăr de altă zăpăceală decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fiind adevărat, de asemenea, deși nu atât de evident, că erau diferite, și chiar puțin nefirești, relațiile de proporție pe care înălțimea, lungimea și lățimea respectivului gol interior le stabileau între ele. Fiind vorba de un vis, nu e de mirare. De mirare, însă, oricâte libertăți și exagerări îi permite celui care visează logica onirică, este prezența unei bănci de piatră înăuntru, o bancă exact la fel ca cea a meditațiilor, și din care Cipriano Algor nu poate vedea decât dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de asemenea, deși nu atât de evident, că erau diferite, și chiar puțin nefirești, relațiile de proporție pe care înălțimea, lungimea și lățimea respectivului gol interior le stabileau între ele. Fiind vorba de un vis, nu e de mirare. De mirare, însă, oricâte libertăți și exagerări îi permite celui care visează logica onirică, este prezența unei bănci de piatră înăuntru, o bancă exact la fel ca cea a meditațiilor, și din care Cipriano Algor nu poate vedea decât dosul spătarului, odată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sine olarul, ginerele meu trebuie să fie nebun de legat să-și imagineze asemenea lucruri, am intrat în cuptor doar ca să, fraza a trebuit să se întrerupă, de fapt, Cipriano Algor nu știe de ce se află aici, nu e de mirare, dacă de atâtea ori ni se întâmplă când suntem treji, nu știm de ce am făcut sau facem una sau alta, cu atât mai mult atunci când, dormind, visăm. Cipriano Algor se gândi că cel mai bine, cel mai simplu, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
s-a întins lângă cușcă, vechea înțelepciune spune că trupul culcat suportă multă foame, așteptând, răbdător, ca unul dintre stăpâni să-și dea o palmă peste frunte și să exclame, oh, la naiba, am uitat de câine. Nu e de mirare, odată ce, în zilele acelea, chiar de ei înșiși uitaseră. Dar datorită acestei totale dăruiri față de sarcinile lor, furând ore somnului, deși Cipriano Algor niciodată n-a renunțat să protesteze pe lângă Marta, Trebuie să te odihnești, trebuie să te odihnești, grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
păpuși, am stabilit livrarea cu departamentul de achiziții, voi zice eu, Ce face Marta, va întreba el, Obosită, dar bine, voi răspunde eu, și aceste cuvinte le spunem tot timpul, când vom trece pe lumea cealaltă, n-ar fi de mirare dacă ne vom aduna forțele pentru a răspunde cuiva căruia i-a venit imbecila idee de a ne întreba cum ne simțim, Muribund, dar bine, așa vom spune. Ca să uite gândurile de rău augur care nu vroiau să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că, după umila ei opinie, lucrurile stăteau exact pe dos, nu știa nimic despre esența profundă, multe dintre cuvintele pe care le auzise de la el nu erau decât perdele de fum, lucru care, pe altă parte, nu e deloc de mirare fiindcă vorbele, de multe ori, doar la asta servesc, deși poate fi și mai rău, atunci când ele tac de tot și se preschimbă într-un zid de tăcere compactă, în fața acestui zid nu mai ști ce să faci, Ieri seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sfârșit, nu se schimbase nimic în viața lui, că ziua de azi va fi la fel ca cea de ieri, cum este visul constant al câinilor. Se miră că i s-a pus zgarda, nu era obișnuit când călătoreau, dar mirarea crescu, deveni confuzie, când stăpâna și stăpânul mai tânăr veniră să-l mângâie pe creștet, în timp ce murmurau cuvinte de neînțeles printre care propriul nume Găsit răsuna în mod neliniștitor, deși ce-i spuneau nu era chiar așa de rău, O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lanternă. Încă nu-și văzuse socrul. Cipriano Algor ieși din penumbra ultimei paltforme și rosti cu voce tare, Nu te speria, eu sunt. Marçal se ridică grăbit, vru să vorbească, dar vorbele i se încleștaseră în gât, nu era de mirare, doar nu ne așteptam să spună cu tot calmul din lume, Bună, ce mai faci. Doar când socrul ajunse în fața lui, Marçal, deși cu greutate, reuși să îngaime, Ce faci aici, ce idee prostească te-a făcut să vii, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să se rezeme de perete, să-l privească atent pe acest omuleț oacheș, așa de plăpând și de uscățiv, cu trăsături atât de colțuroase. Barba sa de șapte zile, turbanul negru Înfășurat strâns și ochii ieșiți din orbite Îi stârnesc mirarea. Studentul Îl sâcâie, cu surâsul pe buze: Când te numești Omar, nu e să-ți croești drum prin părțile Kashanului. Khayyam Își ascunde surpriza. A Înțeles, totuși, aluzia prea bine. Prenumele său este acela al celui de-al doilea succesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]