KorAP: Find »[drukola/base=mireasă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...223 224 225 ...262 >

6,536 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362

fix. Dar știți cum e. Sunt sigură că principiul pe care trebuie să-l aplici e, în mare, același. Celălalt lucru care mă ajută să-mi păstrez uzul rațiunii e un pont de neprețuit pe care îl recomand tuturor viitoarelor mirese. Sinceră să fiu, mă miră la culme faptul că nu e menționat de nici una din revistele pentru mirese. Și anume, să ai mereu în geantă la îndemână o sticluță de vodcă, din care să iei o dușcă ori de câte ori cineva aduce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
același. Celălalt lucru care mă ajută să-mi păstrez uzul rațiunii e un pont de neprețuit pe care îl recomand tuturor viitoarelor mirese. Sinceră să fiu, mă miră la culme faptul că nu e menționat de nici una din revistele pentru mirese. Și anume, să ai mereu în geantă la îndemână o sticluță de vodcă, din care să iei o dușcă ori de câte ori cineva aduce vorba despre nuntă. E o săptămână de când m-am întors la New York și în timpul ăsta am fost la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
seama că bat atât de tare cu creionul în masă, că aproape am făcut semne în blat. Da, zic, cu un zâmbet exagerat de vesel. De ce nu mi-ar fi? Nu i-am spus absolut nimic lui Luke. În O mireasă realistă scrie că, pentru a nu-ți plictisi de moarte logodnicul cu detalii despre nuntă, e bine să îi spui doar lucrurile pe care dorește să le știe. Și, pe de altă parte, nu cred că Luke chiar trebuie să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
sosii, care or să ne țină locul la nunta de la Plaza, și nimeni nu-și dă seama. Oricum, majoritatea invitaților vor fi prieteni de-ai lui Erin. Oameni pe care Luke și cu mine nici măcar nu-i prea cunoaștem. Iar miresei o să-i punem un voal gros de tot... iar sosia lui Luke va spune că s-a tăiat în timp ce se bărbierea și va avea fața acoperită cu un bandaj uriaș... și în timpul ăsta noi o să zburăm liniștiți spre Anglia... — Becky

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
parcă faci tot posibilul să eviți subiectul! Nu-l evit deloc! spun, cu un zâmbet crispat. De ce aș face una ca asta? Am nevoie de vodcă. Mâna mi se strecoară încet spre geantă. Trebuie să pun punct discuției imediat. Unele mirese se consumă mult prea mult cu nunta. Nu mai știu altceva decât nunta, nunta, nunta. Dar văd că la tine situația e sub control, sută la sută... — Categoric! zic, și mai veselă. Te rog să mă scuzi, trebuie să mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
un final. Doar că am... capul cât o baniță. Dar nu e nevoie să te scuzi, draga mea! spune Robyn veselă nevoie mare. Îți trebuie doar niște suc proaspăt de portocale. Și un mic dejun adevărat. Asta le spun mereu mireselor mele: trebuie să aveți mare grijă de voi! N-are nici un rost să vă înfometați, și pe urmă să leșinați în fața altarului. Ia o brioșă. Caută ceva în geantă. — Uite! În sfârșit, îl avem! Mă uit tâmp la bucata de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
de listă de nuntă, e ca și cum ar fi spus să dau la Royal Ballet. — Chiar crezi că sunt la... categoria asta? — Becky, draga mea, reacțiile la lista ta au fost de-a dreptul impresionante. Ești în topul celor mai norocoase mirese. Nu... știu ce să spun. Nu mi-a trecut niciodată prin cap să... — Să nu te subestimezi niciodată! zice Eileen cu un surâs extrem de cald și îmi arată în jurul ei. Uită-te cât vrei și pe urmă spune-mi ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
mașteră din povești. E îmbrăcată într-un compleu roz, are în mână o sacoșă de la Tiffany și emite ostilitate prin toți porii. Tocmai azi, dintre toate momentele posibile. Ca să vezi, spune. Ești mândră de tine, Becky? — Ăă... nu. Nu neapărat. — Mireasa anului. Miss Pădurea fermecată. Ce idioțenie! Mă uit la ea nedumerită. Știu că eu și Alicia nu ne prea omorâm una după alta - dar parcă asta e chiar prea de tot. — Alicia, zic. Ai vreo problemă? Dacă am vreo problemă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Am încredere în tine. Mersi, Robyn. După ce pleacă Robyn, se aude un ciocănit ușor în ușă și intră Christina, care arată absolut superb în rochia ei auriu pal Issey Miyake și are un pahar de șampanie în mână. — Ce face mireasa noastră? zice surâzând. Emoționată? — Nu chiar! spun. Ceea ce e relativ adevărat. De fapt, e perfect adevărat. Sunt dincolo de emoție. Ori totul iese exact conform planului și merge ca pe roate, ori nu, și atunci va fi un adevărat dezastru. N-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
promovată. Când i-am spus că prietena mea Suze nu poate veni și am întrebat-o dacă nu vrea să îmi fie ea domnișoară de onoare, a izbucnit pur și simplu în lacrimi. Încă nu i-am văzut rochia de mireasă, spune Christina. N-am curaj. — E foarte frumoasă! protestez eu. Vino să ți-o arăt! O conduc în camera somptuoasă unde rochia făcută de Danny tronează pe umeraș. — Ei, văd că e întreagă, observă Christina laconic. E un început bun

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
ușă, extrem de radios. M-a târât până sus, la el în apartament, m-a tras după el pe hol și a deschis larg ușa de la camera lui. Și am rămas mută de uimire. De la distanță pare o rochie albă de mireasă în stil tradițional, cu corsaj strâns pe corp, fustă plină și romantică și trenă lungă. Însă, pe măsură ce te apropii tot mai mult de ea, începi să remarci miile de detalii care o fac unică și specială. Volanele albe de denim

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
denim de la spate. Pliurile și încrețiturile marca Danny din talie. Paietele albe, ștrasurile și mărgeluțele care brodează întreaga trenă, ca și cum cineva ar fi răsturnat o cutie de bomboane pe ea. N-am văzut în viața mea o asemenea rochie de mireasă. E pur și simplu o operă de artă. — Ce să zic, spune Christina. Când mi-ai spus că ai de gând să porți ultima creație a tânărului domn Kovitz, am fost un pic îngrijorată. Însă trebuie să recunosc... pune mâna

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
puțin trei mii de dolari. — A cui e nunta? — A familiei Sherman, spune prima femeie. Elinor Sherman. — A, deci asta e celebra nuntă Elinor Sherman. Ușile se deschid și cele două ies. — Bloomwood, zic, mult prea târziu. Cred că numele miresei e Becky... Oricum, nu erau atente la mine. Le urmez cu ochii în patru în Grand Ballroom. E camera enormă, albă cu auriu, în care Luke și cu mine vom dansa primul dans. O, Doamne. E chiar mai uriașă decât

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
nevinovată. Nu, nu cred. Ne vedem la nuntă. Douăzeci Nu-mi vine să cred că am reușit să ajung la acest moment. Nu-mi vine să cred că toate astea se întâmplă cu adevărat. Am pe mine o rochie de mireasă. Și în păr o diademă care lucește de-ți ia ochii. Sunt mireasă. În timp ce Robyn mă conduce pe coridoarele tăcute și pustii ale Hotelului Plaza, mă simt ca președintele SUA într-un film de la Hollywood. — Frumoasa a pornit spre voi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
cred că am reușit să ajung la acest moment. Nu-mi vine să cred că toate astea se întâmplă cu adevărat. Am pe mine o rochie de mireasă. Și în păr o diademă care lucește de-ți ia ochii. Sunt mireasă. În timp ce Robyn mă conduce pe coridoarele tăcute și pustii ale Hotelului Plaza, mă simt ca președintele SUA într-un film de la Hollywood. — Frumoasa a pornit spre voi, murmură în cască în timp ce pășim pe covorul roșu de pluș. Frumoasa se apropie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
să cunoască bucuria de a se înțelege unul cu celălalt, fericirea de a se iubi din ce în ce mai mult și căldura unei prietenii care să dureze toată viața. Acum haideți să aplaudăm fericitul cuplu. Îi zâmbește lui Luke. Poți să-ți săruți mireasa. În clipa în care Luke se apleacă să mă sărute, Michael începe să aplaude cu convingere. Urmează o pauză ușor mirată... după care mai multe persoane i se alătură viguros și curând întreaga sală aplaudă din suflet. Gary șoptește ceva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Strânge buchetul la piept. Asta mi-am dorit de când mă știu. — Sunt sigură că o s-o găsești, spun și o îmbrățișez. Sunt absolut sigură de asta. — Scuzați-mă, domnișoară, spune fotograful. Dacă-mi permiteți, aș dori să fotografiez mirele și mireasa... Erin îmi dă florile și se retrage repede, iar eu adopt cea mai radioasă expresie de proaspătă căsătorită. — Dar Becky, spune Luke. Gary spune... — Ia verigheta de la Gary, zic fără să-mi mișc capul. Spune-i că te simți cam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
De unde naiba se aude? Din flori? Au început să-mi vorbească? Scanez rapid bucheul și detectez un speaker minuscul atașat de un boboc de trandafir. Nu-mi vine să cred: Robyn mi-a plantat un speaker în buchet! — Mirele și mireasa! Plecați! — OK! zic către flori. Plecăm! Îl apuc repede pe Luke de braț și pornim pe culoarul dintre scaune, traversând din nou pădurea fermecată. Nu suntem căsătoriți, spune Luke siderat. O ditamai pădurea, patru sute de oameni, o rochie albă uriașă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
înjurat-o de mamă. Glumești? Orchestra! spune repede în cască. Băgați Some Day! Mă auziți? Some Day. Ridică walkie-talkie-ul. Echipa de la lumini, fiți pe recepție cu petalele de trandafiri. — Robyn, zic neajutorată. Serios, am prefera să ieșim fără tamtam... Nici o mireasă de-a mea nu iese fără tamtam! Să dea tonul fanfara, murmură în cască. Echipa de la lumini, pregătiți reflectorul pentru ieșire. În secunda imediat următoare încep să cânte trompetele, iar invitații care dansează tresar. Lumina se schimbă, de la spoturi disco

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
mers! Îmi vine să mă duc să le spun la toți! — Mai bine nu! — Dar e absolut incredibil! Când te gândești că azi-noapte erai la Plaza și acum... Se oprește, alarmată. Hei, sper că nu ești tot cu rochia de mireasă! — Normal că nu! zic, chicotind. Nu sunt chiar așa tâmpită. Ne-am schimbat în avion. — Și cum a fost călătoria? — Cool de tot. Pe bune, Suze, cred că de-acum încolo n-am să mai zbor decât cu Lear jet

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
aici nu suntem în Manhattan, zic, deschizând portiera. O să vezi. În clipa în care coborâm din mașină, ușa de la intrare se dă în lături și iese mami, în pantaloni cu pătrățele și o bluză de trening pe care scrie MAMA MIRESEI. — Becky! țipă și vine în fugă la mine și mă îmbrățișează. — Mami. Îi dau un pupic. Ce faci, e OK? Totul e sub control, cred! zice, ușor fâstâcită. Am avut o problemă cu buchețelele de flori de câmp de pus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
în dormitorul lui mami. În clipa în care deschid ușa, îi văd pe Suze și pe Danny stând pe pat, cu Ernie întins lângă ei și dând din piciorușele rozalii. Și, agățată de ușa de la șifonier, se află rochia de mireasă a lui mami, la fel de albă și de învolănată ca întotdeauna. — Suze! exclam și-i dau un pupic. Și frumosul de Ernie! Doamne, ce mare s-a făcut... Mă aplec spre el să-l pup pe obraz și el îmi zâmbește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
mare s-a făcut... Mă aplec spre el să-l pup pe obraz și el îmi zâmbește larg, expunându-și gingiile. — Ai reușit. Suze îmi surâde și ea. Bravo, Bex. — Doamnă B, Suze tocmai mi-a arătat rochia tradițională de mireasă a familiei, spune Danny, ridicând din sprâncene în direcția mea. E... cu adevărat unică. — Rochia asta are nouă vieți! spune mami încântată. Credeam că s-a distrus, dar n-a mai rămas nici urmă de cafea! — Ce miracol! zice Danny

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
la Suze, care se îmbujorează vag. — Dar noroc că o acoperisem cu husa de plastic! spune mami. Se duce la rochie și îi scutură ușor volanele, cu ochii vag înroșiți. De când aștept momentul ăsta! Becky, îmbrăcată cu rochia mea de mireasă! E o prostie, nu? Nu e o prostie, zic și o îmbrățișez. Asta înseamnă o nuntă la urma urmei. — Doamnă Bloomwood, să știți că, atunci când Becky mi-a descris rochia, spune Danny, nu mi-a descris-o deloc în toată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-mă. — Poftim? — Nu-i faci nimic, spun și-i zâmbesc lui Danny, care e de-a dreptul îngrozit. Las-o așa cum e. La ora trei fără zece sunt gata. Am pe mine rochia ca un cârnat. Pe față am machiajul Mireasa Primăvară Radioasă, ușor atenuat cu un șervețel puțin umezit cu apă. În păr am o coroniță de garoafe roz aprins și lăcrămioare, pe care mi-a comandat-o mami odată cu buchetul. Singurul lucru cât de cât rafinat pe care îl

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]