6,277 matches
-
suveranitate aupra propriului teritoriu, există și un număr de teritorii autonome mici, care, deși au (în aproape toate cazurile) propriul lor guvern independent, ramură executivă, legislatură, judiciar, poliție și alte organe tipice statelor independente, sunt sub suveranitatea altui stat sau monarhie. Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta este un ordin catolic, o entitate suverană sub legea internațională și are statut permanent de observator la Națiunile Unite. Ordinul este succesorul direct a Cavalerilor capelani medievali, cunoscuți și sub numele de "Cavalerii Maltei
Microstate europene () [Corola-website/Science/315249_a_316578]
-
Piedmont (în italiană: "Principessa di Piemonte"). Au avut patru copii: Căsătoria nu a fost una fericită; Marie-José s-a confesat într-un interviu mulți ani mai târziu: "On n'a jamais été heureux" ("N-am fost niciodată fericiți"). După abolirea monarhiei italiene, cuplul s-a separat. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ea a fost una dintre foarte puține canale diplomatice între tabăra germană/italiană și alte țări europene implicate în război, ca sora lui Leopold al III-lea al
Marie-José a Belgiei () [Corola-website/Science/318664_a_319993]
-
titlul de locotenent general al Regatului. El și Marie José au făcut un tur al Italiei, unde au făcut o impresie pozitivă. După abdicarea târzie a lui Victor Emmanuel, Umberto a devenit rege al Italiei la 9 mai 1946 până când monarhia a fost abolită în urma plebiscitului de la 2 iunie 1946. Italienii au votat în proporție de 54% în favoarea republicii. Marie José și Umberto au părăsit țara și au plecat în exil la 13 iunie 1946. În exil, familia a stat o
Marie-José a Belgiei () [Corola-website/Science/318664_a_319993]
-
o astfel de comunitate femeile puteau ajunge la o funcție importantă și să exercite o autoritate care nu li se permitea în afară. Cu toate acestea tot trebuiau să se supună unui cler masculin superior în rang. În sec. IX monarhii carolingieni s-au subordonat clerului și au început să consolideze monogamia. Acest fapt era și în avantajul dar și în dezavantajul femeilor. Soțiile câștigau o demnitate mai mare și securitate legală sporită dar greutățile vieții casnice le apăsau mai greu
Femeile în Evul Mediu () [Corola-website/Science/318727_a_320056]
-
toate Uniunile componente autonome ale Federației sub forma precedentă. În acelaș spirit, autoritățile au decis la 22 septembrie 1948 desființarea societății de servicii funebre Sacra (Hevra Kadisha) precum și Uniunea Templelor și Sinagogilor. Conducerea religioasă a Federației comunităților , ca în vremurile monarhiei, a fost pusă sub conducerea unui șef rabin ortodox modern din tendința ritului „mainstream”, central al cultului mozaic din România, funcția fiind asumată de dr Moses Rosen.Sub auspiciile Șefului rabin și ale Federației comunităților au existat o secție „ortodoxă
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
locuitori, preponderent români. Situat in partea estică a actualului raion Hliboca (raion înființat la 12 noiembiie 1940, având o suprafață de 673 km2 și constituind 8 la sută din teritoriul regiunii Cernăuți), Stăneștii, fiind odinioară un sat de hotar dintre monarhia habsburgică, Ia care a fost încorporat în 1775, și vechea Moldovă, din trupul căreia a fost smuls prin fraudă și tertipuri diplomatice, se întind de la nord-vest spre sud-est pe o distanță de peste 5 km, iar de la sud la nord — de
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
danez a vechii ramuri regale a Casei de Oldenburg și, de asemenea, ultimul monarh al Danemarcei care a domnit ca monarh absolut. În timpul domniei sale, a semnat Constituția Danemarcei, care a dat Danemarcei un Parlament și a transformat-o într-o monarhie constituțională. Deviza sa a fost: "Dragostea poporului, puterea mea". Frederic s-a născut la Palatul Amalienborg ca fiu al lui Christian al VIII-lea al Danemarcei și al Ducesei Charlotte Frederica de Mecklenburg-Schwerin. Bunicii materni erau Friedrich Franz I, Mare
Frederic al VII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316161_a_317490]
-
Gaddafi a dat o lovitură de stat (fără vărsare de sânge) pe când Regele Idris I se afla în Turcia la tratament medical. Prințul moștenitor Sayyid Hasan ar-Rida al-Mahdi as-Sanussi, nepotul regelui, a fost destituit și ținut sub arest la domiciliu. Monarhia a fost abolită, proclamându-se „Republică Arabă a Libiei”. Cunoscut și pentru îmbrăcămintea sa oarecum excentrică și pentru ochelarii de soare pe care îi purta deseori, Gaddafi a dorit să devină un fel de Che Guevara al erei sale, dând
Muammar al-Gaddafi () [Corola-website/Science/316229_a_317558]
-
copil supraviețuitor din acest mariaj a fost Prințul Frederick. În mai 1813 fiind moștenitorul prezumptiv al Danemarcei-Norvegiei a fost trimis ca "stattholder" (reprezentantul cel mai înalt al regelui danez în teritoriile sale) în Norvegia pentru a promova loialitatea norvegienilor față de monarhie, care fusese zdruncinată de rezultatele dezastruoase ale regelui Frederick al VI-lea. Christian a făcut tot ce-a depins de el pentru consolidarea relațiilor dintre Norvegia și casa regală a Danemarcei. Eforturile sale s-au opus partidului suedez, care dorea
Christian al VIII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316242_a_317571]
-
acele acțiuni menite să combată efectul antisemitismului. În „Cartea Macabeilor” (din Septuaginta) se menționează atacul monarhului seleucid Antioh Epifanul și atrocitățile comise de acesta împotriva evreilor și a celor de religie iudaică. Astăzi, sărbătoarea Hanuka comemorează victoria macabeilor împotriva acestei monarhii siriene. Mai multe scrieri greci sau romane, cum ar fi cea a lui Manase de Patras, Apion sau Plutarh, reiterează în mod peiorativ mitul conform căruia evreii s-ar închina unui "chip cioplit" în formă de porc, vițel de aur
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
Capitolele acestei cărți nu au titlu, ci sunt numerotate de la I la XXV. Faptul că personajul principal este un fiu de agricultor înrolat în armată îi permite lui Jules Verne să prezinte consecințele Revoluției franceze, care a marcat trecerea de la monarhia absolută la republică. Acest eveniment major al epocii moderne a început în 1789 cu reunirea Adunării Stărilor Generale și căderea Bastiliei și a luat sfârșit odată cu lovitura de stat din 18 Brumar a lui Napoleon Bonaparte. Romanul prezintă influența pe
Drumul Franței () [Corola-website/Science/320038_a_321367]
-
în 1789 cu reunirea Adunării Stărilor Generale și căderea Bastiliei și a luat sfârșit odată cu lovitura de stat din 18 Brumar a lui Napoleon Bonaparte. Romanul prezintă influența pe care a avut-o revoluția asupra orânduirii sociale. Dacă, în perioada monarhiei absolute, era imposibil pentru fiul unui țăran să ocupe poziții mai înalte de subofițer în cadrul armatei, noul regim îi permite să urce pe scara ierarhică până la căpitan și, dacă învață să scrie și să citească poate ajunge chiar mai sus
Drumul Franței () [Corola-website/Science/320038_a_321367]
-
pe scara ierarhică până la căpitan și, dacă învață să scrie și să citească poate ajunge chiar mai sus. Din punct de vedere politic, perioada asupra căreia se concentrează acțiunea romanului este cea a războiului izbucnit între Franța și unele dintre monarhiile europene care intenționau să-l repună în drepturi pe regele Ludovic al XVI-lea. Războiul, care s-a desfășurat în anul 1792 și a opus armatei franceze alianța dintre armatele austriacă și prusacă, s-a încheiat pe 20 septembrie cu
Drumul Franței () [Corola-website/Science/320038_a_321367]
-
și îngropat cu pompă la fortăreața Petru și Pavel din Sankt Petersburg. A fost primul Romanov care a primit asemenea onoruri după Revoluția Rusă. Cu toate acestea, autoritățile au insistat că acest lucru nu a fost un pas către restaurarea monarhiei, ci doar către ispășirea vinei istorice față de familia Romanov. După decesul lui Vladimir, fiica sa, Maria Vladimirovna, și-a asumat titlul de Cap al Familiei Imperiale Ruse. Acest lucru a fost contestat de Nicolae Romanov, Prinț al Rusiei, care susține
Vladimir Kirillovici, Mare Duce al Rusiei () [Corola-website/Science/320049_a_321378]
-
Frederic al III-lea (; 18 martie 1609 - 9 februarie 1670) a fost rege al Danemarcei și al Norvegiei din 1648 până la moartea sa. A instituit în Danemarca monarhia absolută în 1660. Frederic s-a născut la Haderslev în Slesvig, ca fiu al regelui Christian al IV-lea al Danemarcei și al primei lui soții, Anne Catherine de Brandenburg. În tinerețea și maturitatea timpurie, nu a existat perspectiva urcării
Frederic al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320063_a_321392]
-
Frederic a semnat manifestul care justifica războiul, un război care nu a fost niciodată în mod oficial declarat. În cele din urmă, convins de miniștri englezi și francezi, Carol al X-lea al Suediei a acceptat mutilarea Danemarcei decât anihilarea monarhiei daneze. Tratatul de la Taastrup a fost semnat la 18 februarie iar Tratatul de la Roskilde la 26 februarie 1658. Prin acest ultim tratat, Danemarca a abandonat Suediei provinciile sale din sudul peninsulei scandinave (Skåne, Blekinge, Halland, Bohuslän).<br> Încheierea păcii a
Frederic al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320063_a_321392]
-
decembrie. Nimic, însă, nu s-a schimbat nici în statutul Lituaniei, nici în cel al Consiliului: toate eforturile de înființare a organizațiilor de administrație au fost blocate. Chestiunea formei de guvernământ a statului a rămas în suspensie. Germania prefera o monarhie și a propus o uniune personală cu dinastia prusacă Hohenzollern. Ca alternativă, la 4 iunie, consiliul a decis prin vot să-l invite pe Ducele Wilhelm de Urach, Conte de Württemberg, să devină monarh al Lituaniei. El a acceptat și
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
1920, a fost alungat de francezi în iulie. Siria a trecut sub mandatul francez, în conformitate cu mandatul dat de Liga Națiunilor. Chiar în perioada în care tratatul de la Sevres, Mișcarea națională turcă condusă de Mustafa Kemal Pașa, s-a depărtat de monarhia care își concentrase sprijinitorii și puterea politică în Constantinopole, a pus bazele unei Mari Adunări Naționale în Ankara. Mustafa Kemal Pașa a condus până la victorie lupta pentru independența Turciei și a forțat puterile învingătoare în Primul Război Mondial să se
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
La 15 noiembrie 1846, contele de Chambord s-a căsătorit cu Maria Theresa de Modena cu care a format un cuplu unit. Tatăl prințesei în vârstă de 29 de ani, Ducele de Modena, era singurul suveran european care nu recunoscuse Monarhia din Iulie. Cu câțiva ani mai înainte, contele de Chambord a vrut să se căsătorească cu sora mai mică a soției sale, Maria Beatrice de Modena, dar aceasta era deja promisă Infantelui Spaniei, pretendentul carlist, Jean de Bourbon. În februarie
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
L'Union" la 8 iulie, în care spune că nu va lăsa să-i fie smuls din mâini steagul lui Henric al IV-lea, Francisc I și al Ioanei d'Arc. În mai 1873, președintele Republicii, Adolphe Thiers, declară că "monarhia este imposibilă" și că republica este preferată. Majoritatea regalistă din Adunare provoacă demisia sa la 24 mai 1873. Este înlocuit cu mareșalul Patrice de Mac-Mahon, favorabil restaurării monarhiei. Moartea lui Napoleon al III-lea în ianuarie, plecarea republicanului Thiers în
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
Ioanei d'Arc. În mai 1873, președintele Republicii, Adolphe Thiers, declară că "monarhia este imposibilă" și că republica este preferată. Majoritatea regalistă din Adunare provoacă demisia sa la 24 mai 1873. Este înlocuit cu mareșalul Patrice de Mac-Mahon, favorabil restaurării monarhiei. Moartea lui Napoleon al III-lea în ianuarie, plecarea republicanului Thiers în mai, evacuarea trupelor germane în septembrie, creează un climat propice pentru restaurare. La 5 august 1873, contele de Paris, nepotul fostului rege Louis-Philippe, s-a dus la Frohsdorf
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
de Paris, nepotul fostului rege Louis-Philippe, s-a dus la Frohsdorf pentru a-l întâlni pe contele de Chambord și a-l saluta ca "unic reprezentant al principiului monarhic". El a adăugat că dacă Franța vrea să se întoarcă la monarhie, "nici o concurență nu se va ridica din familia noastră". La 4 octombrie, deputații regaliști au numit un comitet responsabil cu acordul contelui de Chambord asupra unui proiect a viitoarei constituții, înainte de votul restaurării monarhiei. Comitetul l-a desemnat pe deputatul
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
Franța vrea să se întoarcă la monarhie, "nici o concurență nu se va ridica din familia noastră". La 4 octombrie, deputații regaliști au numit un comitet responsabil cu acordul contelui de Chambord asupra unui proiect a viitoarei constituții, înainte de votul restaurării monarhiei. Comitetul l-a desemnat pe deputatul Charles Chesnelong pentru a se întâlni cu pretendentul. La 14 octombrie 1873, la Salzburg, contele de Chambord aprobă proiectul constituțional parlamentar liberal pe care i-l expune Chesnelong. Prințul nu are nici o obiecție la
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
definitiva raliere a contelui de Chambord la tricolor, la 27 octombrie, contele publică în ziarul legitimist "L'Union" o scrisoare în care își reafirmă atașamentul față de steagul alb. Nemaiputând spera la obținerea unei majorități, lucrările comitetul care a pregătit restaurarea monarhiei s-au încheiat la 31 octombrie. Contele de Chambord, care nu se aștepta la acest rezultat, a făcut o mișcare să-și recupereze șansele: a mers incognito în Franța la 9 noiembrie 1873 și s-a instalat la unul dintre
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
recunoscut ca "rege de drept" pe Juan de Bourbon, conte de Montizón, descendent al regelui Ludovic al XIV-lea, și în egală măsură pretendent carlist la coroana Spaniei. O majoritate a regaliștilor francezi și-au pus speranțele de restaurare a monarhiei în Philippe d'Orléans, Conte de Paris, nepotul regelui Louis-Philippe, pentru că a trăit în Franța și era cunoscut de francezi.
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]