6,230 matches
-
îl îndepărtează de realitate. Îl face să fie altfel decât ceilalți. Îl împinge, cum spune Goga, să meargă pe căi răzlețe. "Acesta-i autorul: el duce pe umăr un crin ca pe-o pușcă. Astfel înarmat, tot ce există îl mușcă./ Adeseori spune:/ o, slăbiciune,/ numele tău este artă./ Fiind deci atât de ridicul și slab, întreprinderea lui e deșartă,/ întocmai ca a zidarului, fratele său,/ care a vrut să clădească o piramidă-n Țicău." Iată o definiție memorabilă a artistului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un poet modern: Mihai Ursachi. Purtînd pe umăr un "crin ca pe-o pușcă", poetul, artistul poartă un război permanent cu sine însuși și cu lumea din jur. El e atât de sensibil, atât de fragil încât "orice există îl mușcă". "Cu o floare dacă mă atingi/ mă umplu de clopote", scrie colega noastră de generație, Marta Petreu. Acesta este artistul. El lucrează cu o substanță extrem de delicată, dar totodată nocivă: cuvântul. Cuvintele îl transportă din realitate apropiată într-o "irealitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
perioadei comuniste. S-au creat reflexe durabile în acest sens păgubitor. Cârmuirile ce s-au succedat după prăbușirea lui Ceaușescu, începând cu cea a lui Iliescu, au poftit o trenă "culturală", iar o bună parte din literați abia aștepta să muște din nadă. Au fost mai întâi atrași cei cu state oportuniste și adesea cu poziții de nomenclaturiști sub dictatură, hârșiți în "aranjamente" cu puterea, dobândind noi demnități: Marin Sorescu, Augustin Buzura, Nicolae Breban, Eugen Simion, Al. Piru, Răzvan Theodorescu, Paul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și sănătos, adică viu. Și adevărat. Cât despre mine, am răspuns la întrebările tale de sute de ori, fără să mă întrebe nimeni. Acum mă uit în ele ca într-o fântână cu șerpi de casă. În loc să bea apa, o mușcă. Nu doare deloc. Eu sunt apa mușcată și depun mărturie. Picuri de mărturie. Cu drag, Muri Premiul Nobel ? Atâta ne vom tot naște, până ce o să-i plictisim și ni-l vor da Eu sunt o rudă îndepărtată a mea Câtă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nici cu cerbicie la cele date omului. Și, strecurându-mă prin lume, m-am trezit că mut lumea cu mine, acolo unde eram eu, era și ea, și de unde plecam, mă urma precum un cățel, care, când se gudură, când mușcă, dar nicicum nu mă părăsește. Am trecut prin cele școli, m-am foarte însurat și m-am foarte tătic. Am început a publica versuri prin reviste. M-am repezit la dictatură și ea, iubitoare, m-a ascuns după gratii, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-i experiență maramureșeană. O văzut, o plecat și o scris. Atât. Dacă ar fi mângâiat măcar unul dintre câinii stânei și-ar fi dat seama că acei câini, câinii de stână, sunt chiar de mângâiat. De nemângâiat este jurnalistul! Ăsta mușcă și în somn! Nu a văzut și nu a înțeles nimic! Chiar cred că în imberba-i sclifoseală de peste "canal" ar fi preferat ca atât ciobanii, cât mai ales câinii, să-i lingă foaia și pixul și în final să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unei lumânări pusă la capul unui poet plecat dincolo? Citind și recitind corespondența voastră, adunată în volumul FRIG (Aurel Dumitrașcu & Adrian Alui Gheorghe), găsesc acolo o mulțime de argumente despre rămânerea "în cunoaștere și primordii existențiale". Și despre stelele care mușcă uleiul din lămpile galaxiei...! Îți mai este dor, din când în când, de Aurel Dumitrașcu? Ce faci când ți-e dor? Mă suspectez, uneori, de substituire de personalitate, de destin, de încercare de a trăi două vieți deodată. Și trăiesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de hârtie: Machu Picchu La Machu Picchu în noapte se-adună războinici incași, duc sfaturi de taină în șoapte, stau strajă pe ziduri arcași. Ard focuri în temple, pe-altare dau preoți jertfire de vieți și inima-n piatră tresare mușcată de aprigi săgeți. Ni-s zeii potrivnici de-o vreme, în Cuzco dușmanul a-nvins, ne plouă de-un timp cu blesteme și Marele Inca e prins! Au fost profeții necrezute de tragic sfârșit de pe ape, acuma ni-s rugile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
patruzeci de ani, cu pielea bronzată și părul grizonat, povestea cum fata lui i-a băgat marfă pe șest Într-o Într-o portocală. - Deci eram la comisariat. Ne căcam amîndoi În pantaloni ca la balamuc. Mamă, și cînd am mușcat din portocala aia, era amară ca dracu’! Cre’ că erau undeva la un gram, un gram jumate, băgate cu o seringă. Nu știu cum a dus-o capu’ la așa ceva. - Gardianul Îmi zice „Dependent de droguri! Ticălos nenorocit, adică ești narcoman din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
111. ) Chiar ziarele din Berlin vorbeau de rezistența dârză din Moldova. De unde sperau „Ein Siegesmarsch“(Un marș victorios (germ.). ), nu puteau înainta căci „românii se bat tot atât de bine ca francezii, dar sunt barbari“, pentru că în luptele corp la corp au mușcat nasul vrăjmașului, strigând: „Na, Moldova!“ Săracii băieți se gândeau, pesemne, că aveau în fața lor pe acei care le prădaseră casele, le lua seră vitele și le maltrataseră nevestele și copiii. [Unelte bune nu aveau, dar aveau dinți frumoși și primejdioși
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
trece prin satul natal, unii se interesează dacă s-au asfaltat drumurile. Neștiind cum se fac ele, produsele agricole ni se par scumpe. * Pune faptele în locul cuvintelor. * Ca să cunoști prețul aurului, fă brățară din meseria ta. * Câinele care nu latră mușcă pe furiș. * Este foarte important să știi că știi, dar și mai important e să știi că nu știi. * Nu-ți ridica nasul prea sus; el poate fi lovit de avioane. * Nu te înfoia dacă nu ai pene. * Penele de
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
nouă invenție: turismul electoral. * În paralel, s-a mai înregistrat una: transhumanța politică. * Buletin meteo pentru România: în următoarele zile, vremea va fi frumoasă și călduroasă; în următorii ani, vremurile vor rămâne tulburi și nefavorabile. * Câinele care latră și nu mușcă e un demagog. * Unii spectatori sunt întotdeauna mai talentați decât actorii. * În arenele sportive, unii fac sport, alții se uită și se cred mai buni. * Sportul a devenit un fel de piață neagră. * Noua interpretare a celebrei ziceri latine „Mens
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Dejeu de la Cluj, dar încă nu apăruse, trebuia să sosească dimineață. În timp ce se servea felul doi, intră pe ușă, mult așteptatul pictor, șchiopătând. Venise de la Reșița cu o ocazie lăsându-l jos la intersecție, în sat. Urcând spre cabană îl mușcase un câine de picior. După ce a servit masa cu noi, Vintilă l-a dus la Reșița la un prieten care era doctor, întorcându-se spre seară. În după amiaza aceea, șeful fiind plecat, am stat toți pe terasă în fața cabanei
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
copiat primele manuscrise care au supraviețuit. Au apărut și critici în același timp; Biagio Buonacorsi a prefațat unul dintre aceste manuscrise cu o scrisoare pentru interzicerea cărții pentru cei "care, din răutate sau invidie, ar dori, potrivit practicilor vremii, să muște și să tortureze [Principele]". Principele lui Machiavelli își câștigă notorietatea pentru el însuși și pentru autorul sau. Trebuie să fi fost dificil să fii autorul unei cărți infamante care nu a fost publicată formal și care circulă numai sub formă
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
nu-ți dăm nici o para. Asta nu-i pe voia d-tale! Cu cât caii își domoleau mersul, cu atât el devenea mai obraznic. Ne trebuia o răbdare de înger, ca să nu facem explozie. Eu unul, drept să spun, îmi mușcam limba de frică să nu scap un cuvânt neparlamentar, care m-ar fi obligat apoi să trec de la vorbe la fapte. Când deodată auzii tbrrr... Ce era? Ajunsesem dinaintea unui han singuratic, în mijlocul drumului, unde jidanul opri trăsura. Era pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unde domnea spiritul de colegialitate cel mai intim, într-o atmosferă cu totul neatinsă de grijile și ocupațiunile zilnice ale vieței. Ce veseli și tineri eram noi pe vremea aceea? Ce plini de iluziuni și speranțe! Mulți dintre noi eram mușcați de câte un dor la inimă, și sările, când nu era "Junime", ne adunam la berăria lui Franțoz, unde ne mărturiseam unul altuia aleanurile sufletului și ne amestecam lacrimele cu spuma berei. Eram grozav de nenorociți, așa de grozav, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acesta apelează imediat la Carta Drepturilor Omului și cu ajutorul avocaților „specializați”, întorc mersul tuturor proceselor, împiedică stabilirea adevărului și anulează aplicarea unor binemeritate pedepse. Se spune că un avocat „bun” poate dovedi în instanță că de fapt „reclamantul l-a mușcat pe câine”... Timp de peste 20 de ani am lucrat la Centrul de Cercetare și Proiectare al firmei Porsche, aflat lângă Stuttgart, într-o zonă de dealuri, păduri și terenuri agricole bine și modern îngrijite. Zilnic parcurgeam cu mașina mea cei
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
mă dai de gol lui mami și tati. Că nici nu mi l-a trecut în carnet. Am un câine care se cheamă Cora. Când eram mică, tata m-a prins cu mâna în gura lui. Dar nu m-a mușcat. Cora iubește copiii întâi și-ntâi. Și mai am un câine, Ursa. Acum vreun an venise și unul mai mic, Pufuleț. Îl băteau toți și poate de-aia a și plecat. Am vecini puțini. Pe nea Titi, care e șofer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
îmi cunoștea foarte bine neastâmpărul prin suita de elemente non-verbale cu care se obișnuise, dar pe care încerca să mi le direcționeze în mod constructiv și în beneficiul meu educațional. Îmi frecam episodic mânuțele, treceam apoi la picioare, cap, îmi mușcam buzele, mi-era sete, mi-era foame, dar un lucru se certificase în atitudinea mea și-n cerințele sumative ale tatălui, în sensul că prindeam ușor informația furnizată, în schimb o selectam preferențial, fără a mi se impune ceva. Cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ra vuri din mahalaua noastră, Își lua gustarea de dimineață În mijlocul străzii, la post, cu o juma’ de pâine coltuc, caldă, În mie zul căreia băcanul din colț turna, galantonește, untdelemn gre cesc, sare și piper, și din care vardistul mușca, cu untdelem nul prelins pe mustăți și pe bărbie, de-mi lasă și astăzi gura apă. și când făceam fotografii (pe care le păstrez) și traforaj sub salcâmii (la care privesc și astăzi) din curtea boierului Suțu, cu parcul și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
al cățeilor și pisicilor de pe stradă decât al oamenilor. Profesorul nostru de franțuzește, un anume Dumitrescu, putred la fizic și la moral, spectral și sardonic, ne Îngheța sân gele când intra În clasă ca să puie treiurile În serie În catalog, mușcându-și buzele veștede și mustața rară de satisfacție. Cel de românește, Christu Negoescu, tânără speranță a partidului conservator, cum Îl numește G. Panu În Figuri parlamentare, ne Întreba, scoțându-ne la tablă, mai Întâi de ocupația părinților noștri, după care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cum și câteva „caracterizări“ stereotipe [aflate] prin toate manualele noastre și uzate de toate gene rațiile succesive de școlari. [...] Blestemată școala noastră cu profesorii ei! Fuga de școală, de dascălii și de Învățământul ei, era co mună mai tuturor celor mușcați la tinerețe de șarpele scrisului. Fenomenul s-ar explica fie prin acel orgoliu nativ și cabo tin (adaug că numai doi actori ai noștri aveau, Într-o vreme, studii universitare: Maria Filotti și G. Ciprian) pe care-l conferă tinerilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În cârciuma vestită a lui Potcoavă, starostele cârnățarilor și al grataragiilor, sau La Steag, cârciuma din Dealul Filaretului, sau pe Calea Dudești, unde ți așteptai rân dul la grătarul din ușa cârciumii, cu coltucul de pâine caldă la subțioară și mușcând din mititeii luați de pe grătar și tăvăliți prin ardeiul roșu pisat din farfuria comună tuturor mușteriilor. Ce să mai spun de cârnăciorii În pielea lor ca foaia de țigară și de cotletele mici de berbec, cât de-o Înghițitură, de la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
clientul ei În odaie, biata femeie, cu vezica ei urinară șubrezită de cistite netratate și plină până aproape să crape din treapădul ei nocturn pe bulevard, s-a așe zat, de cum a intrat, pe țucal, de unde țipa și ocăra după muște riul prea susceptibil, fugit pe ușă afară și tămăduit pentru multă vreme În ardorile lui erotice. Coana Eliza, nevasta cofetarului Busuioc, era o aspidă, Înțe pată și furioasă pe mine că nu-i zic „sărut mâna“ ca ceilalți băieți, nepoții
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
temple și onorau pe preotesele ei. Iar multe pagini din Biblie le sunt destinate, fie [pentru] a le urgisi, fie [pentru] a le acorda asistența. Este, apoi, o profesiune de simplă obișnuință, de habitudine cu timpul (greu până apucă a mușca din ea), de rutină, cum și de un anume dresaj, cu scopul, adică, și cu concursul binevoitor al „reflexelor condiționate“ de a anula pe cele naturale, fizice și morale, la fel cum aceste reflexe condiționate anulează pe cele naturale ale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]