6,675 matches
-
culca, de fapt, cu Angela, o mamă arătoasă la vreo 50 de ani. Oricum, așa o luptă între sexe pe viață și pe moarte depășește în frigiditate orice așteptare a cititorului. Nu doar greața e împrumutată de la Sartre, ci și obsesia dominării erotice, în cazul nostru o fixație necoaptă și nefericită. Jurnalistul Goliath se potrivește ceva mai bine cu veleitățile stilistice ale prozatorului nostru. Este tipicul ziarist de provincie, cu o mică echipă în spate alcătuită din credinciosul Benedict și apariții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
minusculă parte din presă care nu era dependentă de publicitate de la stat, indiferent la opoziția politică ce îl înfiera cu orice prilej. Nici măcar ieșirea din scenă, cu urmările aferente, nu lța trimis în zona ridicolului, ci doar în cea a obsesiei populare, alimentată de Traian Băsescu și Alianța DA, cu privire la corupție. Guvernul Tăriceanu, dimpotrivă, a rezistat vreme de patru ani, și rezistă încă, înconjurat de un hohot general de râs. Hohot canalizat, firește, întrțun dispreț la fel de popular, cu sprijinul multor instituții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
un fragment legat de Țiriac și gustul pentru monarhie (pp. 45-46), în care Tismăneanu observă afinitățile subite dintre viziunile regaliste ale megaafaceristului și un anumit fel de a fi al acestuia. Și mai interesant este că Patriciu avea să dezvăluie obsesii oarecum asemănătoare. Vladimir Tismăneanu identifică, de asemenea, crearea paradigmei „tiraniei“ ca aparținându-i lui Dinu Patriciu care, prin forța sa mediatică directă sau indirectă, ar fi impus imaginea de Putin balcanic a lui Băsescu. E posibil, deși îmi amintesc incredibila
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
când am fost aici de ziua mea: a fost ca un cadou. Nu eram măritată. Mergeam pe podul Alexandru al 3-lea și mă ciupeam de mână să-mi dau seama că sunt la Paris. Pentru mine a fost o obsesie să văd Parisul. După aceea am tot venit. Cu Teatrul Odeon. Am lucrat aici, am făcut două filme, în două luni de zile. Am filmat lângă Compiègne, pentru filmul Saint Ange, acum 3 ani. Nu mă simt „depaysată“ aici. Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
lucru important, care trece dincolo de sumele plătite de către agenții străini la casieria editurii. Deocamdată însă, subiectul n-a reușit să stârnească interesul nici unuia dintre jurnaliștii români, fascinați, în materialele despre Frankfurt 2007, mai curând de povestea cu Nobelul: fiind o obsesie românească, acest premiu interesează automat. Bulgarii, zic agenții, au reușit să depășească obsesia, nu-i mai seduce Premiul Nobel. Un Frankfurt austriac Dan Lungu Întâmplarea face că în această toamnă mi-au apărut două cărți traduse în limba germană: Raiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
Deocamdată însă, subiectul n-a reușit să stârnească interesul nici unuia dintre jurnaliștii români, fascinați, în materialele despre Frankfurt 2007, mai curând de povestea cu Nobelul: fiind o obsesie românească, acest premiu interesează automat. Bulgarii, zic agenții, au reușit să depășească obsesia, nu-i mai seduce Premiul Nobel. Un Frankfurt austriac Dan Lungu Întâmplarea face că în această toamnă mi-au apărut două cărți traduse în limba germană: Raiul găinilor la Residenz Verlag și Băieți de gașcă la Drava Verlag. Astfel, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
viitor, voi reuși să vă stârnesc interesul și cu alt tip subiecte. Pentru că, vorba scriitorului Liviu Antonesei, în România se poate muri de orice, numai de plictiseală nu. Românii e deștepți Modelul italian (I) Radu Pavel Gheo Una din recentele obsesii ale românilor (și, presupun, ale tuturor țărilor proaspăt intrate în Uniunea Europeană) este - să zic așa - „devenirea întru Europa“. Toți vrem să respectăm normele europene, să ne organizăm ca europenii, să ne comportăm „evropinește“ și, până la urmă, să fim recunoscuți ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
de ochii naivi, copilăroși, sexualitatea descoperită în catifeaua naivității copilărești sunt deja algoritmi osificați în cazul unui noian de epigoni cărtărescieni, unii cu multe realizări notabile. Mircișor ar merita un Orbitor 4, al maturității. Este un personaj oglindă care, în ciuda obsesiei cufundării în adâncuri, în introspecție, în vis, în catacombele inconștientului are întotdeauna o singură revelație, ce-l ține invariabil la suprafața superficială: se găsește pe sine (sau, mă rog, își găsește geamănul malefic, Victor). Aș vrea un Mircișor care să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
ales. Minunăția constă tocmai în folosirea lor pentru definirea unei entități precum arheul, când o simplă variantă a metempsihozei, când un straniu demon al textului scris. Nu insist inutil asupra prozei eminesciene. Similitudinile sunt destule, cu o singură mare diferență: obsesia ordinii și a finitului la Cărtărescu. O carte a cărților, o încercare teribilă de înglobare și a Apocalipsei, și a istoriei unui neam straniu nu se termină niciodată pentru că nu e nevoie, nu are final prin definiție. Și, pentru că am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
abia după ce simt că au dat totul în poezie. În cazul tău cum a fost? Pe atunci (în 1996, mai exact) eram student la Timișoara. Mă vedeam absorbit într-o lume care mie începea să-mi displacă. Mă refer la obsesia aproape prostească pe care românii și-o făceau din „intrarea în Europa“. Eram sătul să tot aud cât de bună este Uniunea Europeană și cât de rea, săracă și ștearsă este România. Fără să vreau, am început să am repulsie față de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
o foaie împăturită și le citește copiilor un discurs despre folosul plantării copacilor. Am tradus acest pasaj din revista „Tânărul naturalist“. Vreme de un an am discutat despre Uniunea Sovietică cu tineri basarabeni de vârsta mea care mi-au împărtășit obsesiile lor. S-a dovedit că până și fantasmele noastre erau identice. Așa că cititorul are un mozaic de gânduri, obsesii și îndeletniciri ale omului sovietic. Farmecul acestei cărți, din punctul meu de vedere, este că personajul meu nu crește mare, el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Tânărul naturalist“. Vreme de un an am discutat despre Uniunea Sovietică cu tineri basarabeni de vârsta mea care mi-au împărtășit obsesiile lor. S-a dovedit că până și fantasmele noastre erau identice. Așa că cititorul are un mozaic de gânduri, obsesii și îndeletniciri ale omului sovietic. Farmecul acestei cărți, din punctul meu de vedere, este că personajul meu nu crește mare, el nu devine „deștept“. Cartea se termină înainte ca Sașa, personajul principal, să descopere că trăiește într-o mare minciună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
-mi eufemismul, kafkiene... adică... toți... ei, ele... se transformaseră în uriași GÎNDACI!!! Drept care am căutat un alibi! Și l-am găsit în Eugene Ionesco, în Convorbiri cu Claude Bonnefoy: „- Care au fost scriitorii care au putut să vă lumineze anumite obsesii? - A fost Kafka; mai întâi Metamorfoza, apoi Kafka în întregime“. E răspunsul lui Eugène Ionesco!!! Sunt salvat de-a binelea, de-adevăratelea... GÎNDACII FOIESC PRETUTINDENI! BUCUREȘTI FAR WEST Risipitorii (II) Daniel CRISTEA-ENACHE Nu mi-au plăcut niciodată oamenii care stau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
desprinsă dintr-un studiu al Asociației Psihologilor din România. Ea se regăsește într-una dintre numeroasele teze ale absolvenților din acest an de la Jurnalism. Că trăim o perioadă în care violența se manifestă în toate felurile posibile o arată și „obsesia“ sesiunii de licențe la care am participat, în urmă cu o săptămână, când am urmărit nu știu câte lucrări dedicate acestui fenomen. Mi-am propus să scriu astăzi despre acest subiect pentru că am rămas plăcut surprins să aflu că foarte mulți cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
tare, percutantă, de fraza haiku. Vei găsi întotdeauna rânduri tulburătoare, aproape poetice, aruncate cu dispreț „prozaismului“ poveștii. „Viscolele sunt niște bătăi cu perne“, râde la un moment dat un personaj de ultramediatizarea tipică a unor fenomene meteorologice ieșite din normal. Obsesia frumuseții blestemate Imaginile insolite stilistic sunt completate de „corespondențe“ stranii, paranoide între personaje refuzate de sistem, legate între ele de blesteme diferite, dar indicate de aceleași semnale textuale. Cea mai frumoasă construcție a lui Vonnegut în acest roman este aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
legătură cu felul în care ea era pe dinăuntru. (...Ă Unul dintre puținele lucruri pe care avea să le facă, odată ajunsă în Rai, ne striga, era să întrebe pe cineva ce anume îi stătea scris pe chip și de ce?“ Obsesia frumuseții blestemate se răsfrânge ciudat într-o altă imagine a feței, de data asta cea a condamnatului, mutilată de polițiști. Primul lucru pe care îl fac gardienii atunci când îl încarcerează pe criminalul involuntar este să-i „ia amprenta feței“. Capul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
jugul pulsiunilor „fondatoare“, din lumea regulilor celorlalți. De altfel, Rudy și fratele său se retrag la un moment dat în Haiti, insulă descrisă ca fiind singurul loc de pe Terra în care o revoltă a sclavilor s-a și terminat victorioasă. Obsesia evadării din „rețea“, a eliberării, a instaurării unei noi ordini se ghicește și în cele mai nevinovate rânduri. Asta îl face pe Vonnegut atât de ușor de idolatrizat. Tatăl lui Rudy omorâse la rândul său un om, tot accidental, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
socială ori de la predispozițiile lui politice, dar și în funcție de modul în care percepe situația politică și oferta electorală. Cercetarea empirică din anii '70 mai este dominată și de modelul factorial al lui Lasswell, cu a sa schemă liniară și cu obsesia efectelor. Acest fapt se observă cu ușurință din modul în care sînt desprinse și regrupate problemele. Domeniul comunicării politice presupune și problemele ridicate de comunicanți, de limbajele politice și persuasiune, de canale, de tipurile de public și comportamentul acestuia, precum și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
produce fantezii erotice pe bandă rulantă. Firma ApoteoSurprise oferă evident, contra cost în jur de 30 de scenarii "la cheie" pentru novicii lui Cupidon. Sunt rețete gata făcute prin care poți spune alesei inimii "te iubesc". Românii, cu veșnica lor obsesie a mașinilor superperformante, preferă scenariul "Spune-i te iubesc în limuzină". În acest caz, străvechea călătorie spirituală în beatificile ținuturi ale geografiei sacre este acum înlocuită cu turul celor mai frumoase cartiere pariziene (Place de la Concorde, Opera, Place Vendome, Champs-Elysees
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
lucrări, a fi de sorginte „hitleristomussoliniană”. În decembrie 1951, autoritățile și-au exprimat intenția de a le dizolva, pentru că țăranii și muncitorii să fie lăsați să-și apere interesele sub alte forme. Problemă lichidării economiei planificate iugoslave era o adevărată obsesie pentru criticii regimului instaurat de Tito. Considerată a fi „una din cuceririle de preț ale popoarelor iugoslave în perioada de după război”, această transformare specifică economiei comuniste era pe punctul de a se pierde în totalitate. Folosind cu iscusința armele diplomației
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
și-l întreb dacă s-a însurat, în sfârșit. (Subiectul e foarte delicat. Mama lui e o tipă chiar de treabă, dar îl bate la cap de vreo douăzeci de ani cu faza asta. Vrea nepoți. Cred că are o obsesie.) Se uită la mine și râde. Nu. Încă nu. Tu te-ai recăsătorit? Îi spun că nu simt nevoia și că mi-a ajuns experiența traumatizantă pe care am trăit-o în adolescența mea târzie. Păi vezi? Oricum, eu n-
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de o convergență disciplinară, de o pedagogie transdisciplinară, transversală, axată pe proiecte, altfel spus, de structuri modulare si modulabile, de ateliere de dezbateri și aplicații diverse. Iar profesorii, la rândul lor, simt că orientarea exclusivă pe transmiterea unui conținut disciplinar, obsesia acumulărilor, accentul pe competența «cantitativă» și pe reprezentările mentale compartimentate, dificil transferabile, îi privează, până la urmă, pe elevi de libertatea perceperii și relaționării firești a diferitelor elemente. Am uitat, astfel, plăcerea și bucuria învățării. Pentru că procesul cunoașterii, oricât de exigent
Spre un nou tip de umanism?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1334]
-
devine expresie poetică a sentimentului de nostalgie față de o lume pură, compusă din miile de cristale de gheață, adevărat „Eden alb "(cum îl numește criticul literar Eugen Simion) . Există, de altfel, după cum observa George Călinescu, în opera eminesciana, o adevărată „obsesie a imaginii cristalului': Cu sensul de „finit ce se dizolvă în infinit" 199, nemărginirea, infinitul îmbracă astfel, în opera eminesciană, ipostaze și sensuri multiple: însă, la Eminescu, „împărăția infinitului" are nenumărate sensuri pe care doar poetul care a „gândit infinirea
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
contorsiuni michelangelești” , filmate într-o patetică dezlănțuire. Faptele acumulate, ce irită spiritele, sunt primele care se desprind din textura romanului, dezvoltând laitmotivul de nuanță morbidă. Capitolul Focurile, un „crescendo in forte”, amplifică atmosfera. La Rebreanu, „focul” capătă treptat valoarea de obsesie colectivă, devenind expresia a ceea ce gândesc și simt țăranii, „un Dumnezeu tutelar și teribil” (A. Gide). Ritmul se precipită odată cu spectacolul primelor flăcări. Frecvența verbelor la timpul prezent sau imperfect indică acțiunea în plină desfășurare. Substantivele determinate sunt și ele
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
un păhărel de alcool. Dacă ar fi fost după mine, aș fi stat cât mai mult, însă voiam și eu să plec, pentru că mereu îmi lunecau ochii spre sânii sau pulpele Liviei, iar stăpâna mea observase că-mi era o obsesie această preocupare și nu voiam să am discuții neplăcute acasă, de și îmi făcea mereu apropouri despre dotările doamnei și atracția mea. Am avut ocazia să mănânc de multe ori cu sughițuri, sau noduri,nu știu cum să le spun, că au
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]