6,653 matches
-
într-un cireș am alunecat și am căzut peste o tufă de „mălaiul cucului” care era cu țepi și mi-a lăsat urmele de pe spate. Exista cu adevărat acel cireș și acea tufă dar cireșele erau amare și noi îl ocoleam. Adevărul l-au aflat de la mine abia atunci când m-am eliberat din armată. Trecuse vara, mai exact era pe la sfârșitul lunii august, când s-a terminat construcția bazinului din care urmau să fie alimentate locomotivele cu apă iar noi cu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Boța a avut noroc, găsise un tren spre Cluj cu care și plecase imediat, lăsându-ne pe peronul gării dezorientați și obosiți. După aproape două ore de așteptări au fost puse la dispoziția C.F.R. câteva autobuze ce ne-au transportat ocolind zonele afectate până într-o zonă de câmpie pustie unde ne aștepta un tren pentru a ne duce la Oradea. Ajunși cu greu în renumitul oraș al Țării Crișului, aici am avut „plăcerea” de a aștepta peste 7 ore pentru
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
O lume murdară, violentă, care se zbătea, la propriu, în noroi. Ulițele erau desfundate, așa cum ar fi trebuit să fie în orice mahala. Bătăile nu erau simple bastonade de operetă, ci se lăsau cu sânge. Limbajul era violent și nu ocolea înjurătura sau gestul obscen (îmi amintesc cum râdeau satisfăcuți toți spectatorii din sala de cinematograf când auzeau sau vedeau așa ceva). Mița și Didina erau două femei decăzute (semnificativă e scena când Mița iese de la WCul din fundul curții sau cea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
le pierde altfel decît murind. Presărînd țărînă pe trupul mort al bietului meu frate, n-am făcut-o numai pentru el. Poate că am făcut-o În primul rînd pentru mine. Am vrut să mă apăr de rușinea de a ocoli adevărul. Trupul lui Polinice Îmi cerea să nu-l las pradă ciorilor, cerea să se odihnească În pămînt. Trebuia oare să mint prefăcîndu-mă că nu știu toate aceste lucruri? Și că n-am Înțeles Întrebarea pe care sfinxul a adresat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care îi veniseră altădată în casă o transformaseră cu bună știință într-o saltea pneumatică, plină de bârfe. Nu își pierduse niciodată dorința de a trăi, găsind totdeauna un motiv pentru a merge mai departe. Bogăția și banii nu o ocoliseră, dar nu aveau de-a face cu ea. Își dorise întotdeauna iubire. Știa mai bine decât oricine că bogăția te poate ucide mai repede decât sărăcia. Cunoscuse multe cazuri de-a lungul timpului. Bogăția te rupe, de cele mai multe ori, de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
oameni corecți. Unele persoane stau alături de alcooliști din diverse motive cunoscute numai de ele. Dependenții de alcool nu au viitor. Viitorul lor este focul în care merg ca spre o țintă precisă. Prietenii, rudele și chiar vecinii încep să-i ocolească. De câte ori îi făcea o observație, Leon ridica dezinvolt din umeri ignorând totul. Ea se uita la el ca la o bucată de carne cu garanția expirată și pusă pe o lespede de scurs urmând a fi dată ca rebut într-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
intenție, o întrebare:Spune-mi, te rog! Te-ai culcat și cu alte femei cât ai stat departe de mine? - Hai nu fi geloasă. Ai încredere în mine că orice aș fi făcut tot la tine m-am gândit. - Nu ocoli răspunsul! Te rog! - Sunt lucruri care nu se întreabă și nici nu se spun. Dar dacă vrei să știi, nu am dus o viață de călugăr, m-am distrat și eu ca orice tânăr de vârsta mea. Dar gândul mi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
exista ! Căci nu era chemată cultura să modeleze, să plămădească această minune a geneticii de partid : Omul Nou ? Nu trebuia filmul, mai ales să contribuie la formarea acestuia în spiritul celor mai înalte etc. etc. ? Filmul acesta are insolența să ocolească aceste neprețuite precepte pe care grija părintească le emisese pentru fericirea tutulor... Iată cum ar fi sunat un articol incriminant la adresa filmului, dacă dictatorul, prin Bula culturală de la Mangalia din 1983, nu ar fi retezat scurt aripile gazetărești, ce nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
laurii marilor festivaluri (cum ar fi Cannes-ul) ; 2. deși regizorii (sub)mediocri disprețuiesc premiile alea (nevăzând în ele decât o modă dictată de internaționala festivalurilor și a criticilor aferenți), ei continuă totuși să facă filme, chit că acestea sunt ocolite și de critici, și de spectatorii obișnuiți... Din punctul de vedere al cifrelor, este drept că 4, 3, 2 a depășit 70 000 de intrări , lucru considerabil într-o țară ce nu mai numără decât vreo 30 de săli de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ocolitoare cu putință, pretextând însăși bulibășeala (reală) a traficului din Capitală Iar dacă ești bucureștean get-beget, dar neatent la rută, poți păți același lucru ; în orice caz, nici unul dintre șoferi nu oprește aparatul de taxat atunci când, din vina lui, te ocolește de te amețește ! Nu o face nici șoferul nostru, desigur. Din fericire, din clipa în care o cotește spre Fabrica de Bere, Palatul ne apare clar în față, luminat de spoturi magenta Mda, nu poate fi decât aici. E locul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un drumeag dintre vii, unde fiica Margareta și-a temeluit casă. Urmașii lui își amintesc de bunătatea paternala, de altruismul sau, dar, mai ales de pasiunea fără opreliște pentru actul artistic. Hușii a rămas tot un orășel liniștit, pitoresc, discret ocolit de vântoasele vremelnicei civilizații contemporane, cu atmosfera patriarhala, cu oameni ospitalieri și prietenoși, cu străzi întortocheate care-ncep de la Episcopie și se pierd zburătăcite spre culmi deluroase, cu parcuri ceva mai luminoase în care tinerețea se revarsă că și-n
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
nu mai vorbește cu mine pînă nu mă las de scris și-o repetă ori de cîte ori ne întîlnim. De fapt, răceala dintre noi e de mai încoace și a venit mai mult din partea mea: am început să-l ocolesc din ziua cînd am aflat că s-a purtat urît cu o fată, Silvia. Nu-l ocolesc, ci mai degrabă îl țin la distanță, fără să uit că odată mi-a fost prieten bun, ceea ce mă și face să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ori ne întîlnim. De fapt, răceala dintre noi e de mai încoace și a venit mai mult din partea mea: am început să-l ocolesc din ziua cînd am aflat că s-a purtat urît cu o fată, Silvia. Nu-l ocolesc, ci mai degrabă îl țin la distanță, fără să uit că odată mi-a fost prieten bun, ceea ce mă și face să-l salut, cînd îl întîlnesc. Mă apropii de mașina sosită în stație, cu gînd să urc și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-ntrebi? Așa, surîde ea, strîngînd colțul gurii, fără să-și deformeze frumosul contur al buzelor. Te-am văzut de cîteva ori cu ea și m-am bucurat de fiecare dată. Vă stă foarte bine împreună. Mulțumesc! îi șoptesc. Tamara îmi ocolește privirea, strînge mai bine dosarele sub braț, vrea să facă un pas pe treapta următoare, dar se oprește și spune încet, mai mult ca pentru sine: M-aș bucura să te știu căsătorit... Ți-e teamă, Tamara; ți-e teamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și nu-s decît eu. Moș Toader vine abia deseară... Veniți să vă arăt ceva... Ce ? întreb eu curios. Veniți. N-are rost să vă spun. Merg cu el de-a lungul aleii principale, apoi intrăm pe o alee laterală, ocolim secția Reziduuri, botezată "groapa de gunoi a combinatului" pentru că aici sînt aduse majoritatea deșeurilor să fie carbonizate, mai mergem un timp peste un teren gol și ajungem în fața complexului de sere. Rău mai miroase pe aici, zic eu. Groapa asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mărunțișurile care ne despart. Dar azi constat că Ion al copilăriei mele a rămas undeva departe, în urmă, pe cînd inginerul Nelu Arbore s-a integrat în rîndul celor de-o seamă cu el, de-aici, din combinat. Îl voi ocoli, așa cum de un timp îl ocolesc pe Vlad. Nu-i vorbă că și Vlad mă ocolește, mai ales după ce și-a aplicat industrial o invenție. A căpătat dintr-o dată apucături de mare vedetă: se îmbracă numai în haine de lux
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
constat că Ion al copilăriei mele a rămas undeva departe, în urmă, pe cînd inginerul Nelu Arbore s-a integrat în rîndul celor de-o seamă cu el, de-aici, din combinat. Îl voi ocoli, așa cum de un timp îl ocolesc pe Vlad. Nu-i vorbă că și Vlad mă ocolește, mai ales după ce și-a aplicat industrial o invenție. A căpătat dintr-o dată apucături de mare vedetă: se îmbracă numai în haine de lux, făcute anume pe statura lui de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în urmă, pe cînd inginerul Nelu Arbore s-a integrat în rîndul celor de-o seamă cu el, de-aici, din combinat. Îl voi ocoli, așa cum de un timp îl ocolesc pe Vlad. Nu-i vorbă că și Vlad mă ocolește, mai ales după ce și-a aplicat industrial o invenție. A căpătat dintr-o dată apucături de mare vedetă: se îmbracă numai în haine de lux, făcute anume pe statura lui de vlăjgan, care-i scot și mai mult în relief frumusețea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sigură pe sine, cu scaunul așezat puțin strîmb sub ea, ca să-și poată rezema cotul stîng pe spătarul scaunului, în timp ce cotul drept îi stă pe birou, lîngă dosarul la care lucrează. Îi întîlnesc pentru o clipă privirea, dar i-o ocolesc imediat, dîndu-mi seama că nu i-aș putea înfrunta calmul și siguranța. Cred, ba chiar am motive să fiu sigur, că dimineață nu a făcut nici un gest pentru mine; mai degrabă s-o fi întîmplat să șteargă cu palma parbrizul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
garsonieră..., încep eu, fîstîcindu-mă. Alături! îmi arată scurt bărbatul din fața mea, indicînd ușa alăturată cu degetul mic al mîinii stîngi. Bat la ușa indicată, apoi intru. Cei doi bărbați dinăuntru aleargă între birou și dulapurile metalice, răscolind dosare, alegînd hîrtii, ocolindu-se cu abilitate cînd ar trebui să se ciocnească. Unul e scund, cu părul negru și des, cu privirea ascunsă sub tufele sprîncenelor și cu maxilarele puternic reliefate. Celălalt e mai înalt, grăsuț, moale în gesturi și cu privirea calmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ușa capitonată, pe care stă lipită privirea mea, se deschide încet, iar prin deschizătura făcută se strecoară secretara. Închide ușa cu grijă, trece pe lîngă mine și pune un dosar pe biroul ei, lîngă mașina de scris. Știți..., începe ea, ocolindu-mi privirea, încercînd să pară ocupată cu aranjarea dosarului. Știu! răspund eu prompt. Secretara tresare, își retrage mîinile de pe dosar și mă privește fix. Ce știți?! mă întreabă, arcuindu-și o sprînceană, care-i încrețește jumătate de frunte. Știu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și ies, căscînd îndelung sub privirea mirată a milițianului care se plimbă pe lîngă scări. Străbat piața largă, pavată cu cuburi de piatră și plăci de marmură, trec printre cele două blocuri din partea cealaltă a pieții și-mi continuu drumul, ocolind pe o stradă străjuită de brazi, dincolo de care se înalță vile cu două niveluri, care mai de care mai cochetă, cu stiluri arhitectonice variind pe toată lungimea gamei europene, de la austeritatea scandinavă, în interiorul căreia ghicești cîte o Noră zbuciumîndu-se, pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doamna Cristina, cum de s-a putut transforma?!... Deși, se întristează ea, am avut mereu o reținere... Bănuiam că ea... Trage perna de la capătul patului, o ridică puțin și se sprijină cu cotul de ea. Privirea ei continuă să mă ocolească. Vezi, surîde Cristina, dacă nu ne-am fi întîlnit iar Brîndușa mi-ar fi cerut mîine cele cîteva rînduri, cred că i le-aș fi scris... Acum, cînd vorbeam cu ea, la un moment dat, începusem să mă conving că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de creație nu e o destindere, similară sportului. Mă uit stupefiat la femeia din fața mea, o văd surîzînd, căutîndu-și cuvintele și mă lovește din nou întrebarea: Unde am mai văzut-o?" Cînd mi-a vorbit Brîndușa despre tine, continuă ea, ocolindu-mi privirea, mi-a spus că ai o prietenă foarte frumoasă. A spus asta probabil să mă convingă că tu nu mi-ai făcut curte, ci doar mi s-a părut... Acum, după ce-am cunoscut-o pe adevărata Brîndușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că mi-e rușine de mine însumi, dîndu-mi seama că lîngă noi, la numai un pas, e patul cu cuvertura mototolită... cum de mă mai suportă femeia asta și nu mă dă afară?! Înainte de-a mă căsători, spune Cristina, ocolindu-mi privirea, scriam și eu. Am publicat și un volum de versuri... Dimineața unei lebede, semnat Ina Cristian! exclam eu înainte ca ea să-și fi terminat vorba. Acum îmi amintesc unde te-am mai văzut: aveai poza pe copertă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]