5,630 matches
-
este identificarea cu viața naturii, ceea ce face posibilă percepția corespondențelor între freamătul exterior și cel interior, dar și revelează singurătatea interioară și singurătatea în fața cosmosului: „De acolo n-am să mai vin / niciodată / decât întovărășită / de razele lunii / furișate-n odaie, / dusă de lanț / de-un anotimp / cu degetul pe buze...” SCRIERI: Jocul anilor, București, 1967; Poarta viselor, București, 1967; Îngerii lui Rafael, București, 1969; Dincolo de ceasuri, București, 1972; Ideea de înfrunzire, București, 1976; Lumea culorilor, București, 1976; Invulnerabil cursul lumii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285632_a_286961]
-
au de obicei două sau cel mult trei încăperi și un foișor lateral cu perspectiva spre stradă, către sud pentru a primi mai multă căldură, ori către Valea Proviței. Cele mai vechi se compun de obicei din tindă și două odăi din care una e „casa mare” destinată oaspeților și păstrării zestrei fetelor. Prispa înălțată, cu foișor lasă loc gârliciului și beciului. Ea este destul de încăpătoare. La cele așezate în pantă prispa este mai înălțată, iar la cele așezate pe loc
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
plângând. -Castor, vin-aici! Castor se târăște cu greutate după mine până la maidanul de peste drum. Aici se culcă pe partea dreaptă, lăsând descoperit locul inimii.. După ce s-a isprăvit, m-am întors acasă ca gonit de cineva, am intrat în odaie, am trântit pușca pe pat... Ușa din dreapta s-a deschis. Mama a înaintat pe dibuite și m-a cuprins în brațe. Pe cealaltă ușă a intrat a intrat Maria și Dinu, amândoi slugi de peste treizeci de ani la curtea noastră
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
a se îngriji de alții. Aș fi foarte mulțumit dacă ai putea să stai de vorbă cu el: știe tot și poți să-l întrebi orice vrei. Ne-a dăruit mie un ponei și mamei o trăsură frumoasă. Am trei odăi pline cu cărți și jucării. În castel te poți pierde de mare ce-i (...) Parcul este minunat! Are copaci groși cum n-am mai văzut, căprioare, iepuri și tot soiul de animale. Bunicul este foarte bogat, dar nu e nici
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
Avea nouăzeci și șase de ani, adică aproape vârsta maximă la care poate ajunge cineva. Ca toate persoanele bătrâne, era delicat și slăbit și, pe tot parcursul zilei, vorbea foarte puțin. Seara însă, când Charlie, nepoțelul lui iubit, venea în odaie, părea, în mod miraculos, să întinerească. Toată oboseala îl părăsea și bătrânul devenea energic și înflăcărat ca un puști." Cerințe : 1.Scrie răspunsul pentru fiecare dintre cerințele de mai jos: a)Despre ce nu i-a povestit niciodată bunicul lui
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
un text de 12 - 15 rânduri, în care să notezi această poveste. 3.Explică semnele de punctuație din: „- Știam că e faimos, bunicuțule Joe, și știam că e foarte deștept...” 4. Analizează gramatical cuvintele din propoziția: Nepoțelul curios, venea în odaie,la bunicul. 6.Alcătuiește propoziții în care cuvântul nepot să aibă, pe rând, rol de subiect, atribut și complement. 8. Scrie un cvintet care să aibă ca titlu Ciocolata. *Sugestii de lectură: Citiți în întregime cartea și aflați adevărata poveste
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
sunt furnizate de conținutul unui act de vânzare și de cel al procesului verbal din 1923, în cuprinsul cărora se menționa atribuirea lui Gheorghe I. Chirilă a unui imobil situat în Iași, în Strada Tătărași No. 4, compus din 4 odăi, bucătărie acoperite cu tablă, grădina cu pomi roditori și cu tot locul și atenansele lor după stăpânirea de față, venit în proprietatea mea de la defuncții mei părinți Ene și Margareta Chirilă, în urma achitării contravalorii de 60 000 lei, cu condiția
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1722]
-
de gospodării Colective... Ih! Ce bine mi-i! Combinat, hidrocentrale... Vis... Nici să crezi că-s fapte toate. Și-s (...). Nicolae LABIȘ - Fii dârz și luptă, Nicolae! În: lașul Nou, nr 8, dec. 1950 -Te văd scriind la fizică-n odaie. Ești un elev fruntaș, măi Nicolae, Spre muncă și știință avântat; Doar ai carnet de U. T.M. - ist înflăcărat. Hai, vin, tovarășe, alăturea de mine, Să cucerim zări noi, de bine pline. Dar tu, tu vei fi mâine inginer, Și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din adepții tatălui (Margaret și Stanley) vin să-l ia pe furiș înapoi la Londra. Îi spun că n-au mai fost întruniri de când a plecat el, fiindcă "a ieșit spiritul din dl. Harcombe". Însă la sosirea la vechea casă, odăile lui Clement sunt goale, iar în capitolul șase Tim are alt vis, cum că se duce la dl. Sherlock Holmes și-i cere să-i găsească tatăl. Valurile imaginației se aștern strat după strat, amintind de proza sud-americană (Gabriel Garcia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
m-am trezit într-o noapte asta era acum 40 de ani dar nu pot uita, și mi-au dat lacrimile. Prima mea nevastă m-a întrebat ce s-a întâmplat. Daniel, care avea șase luni, era în leagăn în odaie. Habar n-aveam ce s-a întâmplat sau cum să explic ce se întâmplă cu mine. Mi-am dat seama ce se întâmplă cam după jumătate de oră. Pur și simplu mă durea sufletul când mă gândeam la viața care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Un poem ca cel ce urmează ne dezvăluie fața ascunsă a polemistului și iconoclastului: Dumnezeu a căutat în străfundul sufletului lui o vorbă Să binecuvânteze viețuitoarele de sub el. Dar oricât a căutat Cerând duhurilor să trăiască iar Nici o muzică în odaie Și cu aprigă arzătoare durere a aflat Nu avea vorbe de binecuvântat. Martin Esslin îl citează pe Pinter (în Pinter dramaturgul, Methuen 1970) spunând următoarele despre poezie: Câteodată în poezie nu-mi dau clar seama ce anume fac, de parcă scrisul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se udă și tu îi lași. Asta-i bucuria când scrii o piesă s-o lași liberă și s-o ții totuși în lesă. Dacă știm atât de puține despre eroii lui Pinter, aceasta e deliberat: Un om într-o odaie primește un oaspete mai devreme sau mai târziu... Nu avem garanții că acesta o să aibă și carte de vizită, date amănunțite despre ultima reședință, ultima slujbă, familie, etc... Dorința de identificare e de înțeles dar nu poate fi întotdeauna îndeplinită
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
uriașă nedumerire, o incapacitate dar și un refuz de a pricepe toate câte sunt. În ciuda acestor lucruri, autorul are mereu mai multe viziuni, se folosește de imaginație pentru a extinde viața: văd sub tălpi lumină iar trupul mi-e imponderabil (odaia e...) Poetul levitează. Ackroyd ne învață să dăm lumea de aici pe cea de dincolo, în care sunt mii de alte universuri, să trecem de la una la alta printr-un amestec de înțelegere și tandrețe, care să ne ducă la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poem în jurul unui singure vorbe afectuoase, dar acea unică vorbă despre suflet ne dezvăluie un întreg scenariu (afectiv, filozofic, moral, social, politic). "Aici în oraș, poate", începe un poem: poate pe o stradă, poate într-o casă, poate-ntr-o odaie, șade ea pe întuneric și plânge După cineva care tocmai a ieșit pe ușă Stingând lumina și Uitând de ea. Cheia stării de spirit e ultimul gerunziu: "Uitând de ea". Însingurarea mută e mesajul lui Brownjohn. Toate poemele lui sunt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
parte descrie un tablou static, care e de fapt un tablou într-un tablou dintr-un alt tablou... un șir de imagini. Nimic nu se clintește până ce nu ajungem la capătul șirului. Frazele sunt eliptice, lipsește acțiunea, lipsește predicatul: În odaie, În mâna ei tocmai când dă să plece, Pachetul cu sare. Pe pachet, silueta unei Femei ce dă să plece, Cu pachetul în mână. Când femeia din odaie e cu fața la u- Șă, lasă Pachetul din mână și iese. Pe pachetul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ajungem la capătul șirului. Frazele sunt eliptice, lipsește acțiunea, lipsește predicatul: În odaie, În mâna ei tocmai când dă să plece, Pachetul cu sare. Pe pachet, silueta unei Femei ce dă să plece, Cu pachetul în mână. Când femeia din odaie e cu fața la u- Șă, lasă Pachetul din mână și iese. Pe pachetul din poză Vedem: silueta ei, care Dă să plece, ținând un pachet în mână. Pe pachet, o imagine: o femeie Ce dă să plece, cu pachetul în mână
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spori intensitatea: Vârtejul nesfârșit al prăbușirii: Cărarea neagră în care cauți marginile firii. Other Rooms (Alte încăperi) urmărește prăbușirea în somnul de dupăamiază, când inteligența lasă viața liberă din strânsoare și Nu-mi amintesc niciodată, când țin ochii închiși, Ce odaie e, sau unde. Atâtea încăperi. Câte nopți nedormite, dupăamiezi ostenite. Senzație de sfârșeală, de sângerare nesfârșită... Confundarea lui a fi cu a nu fi, sentimentul că rădăcina revine la viață din zăpadă (Eliot, "răscolind / Rădăcini tocite, cu ploaia de primăvară
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
parte emfaza, versul impresionează. Cuvintele au mai mare îndrăzneală. Poetul începe să folosească vorbele indecente fiindcă sunt autentice. Îl simțim roșind ori de câte ori îndrăznește. Autocompătimirea e uitată. Era mult prea directă pentru a impresiona. Larkin e acum mai aspru: Îmi detest odaia, Boarfele alese cu grijă, Cărțile bune, patul comod, Viața mea în perfectă ordine. Triple Time e un poem tăios. Prezentul e visatul viitor al copilăriei și e pe cale să devină un trecut ratat. Exagerând duritatea și nepăsarea, uneori Larkin alunecă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scriu proză. Contează și unde scriu, deși am scris chiar peste tot în tren, sala de așteptare, sala de curs înainte de sosirea studenților, pe masa din bucătărie. Dacă am de ales, prefer o masă sub o fereastră deschisă. Și o odaie goală. Acasă am un șopron la capătul grădinii. L-am vopsit albastru, am pus cărți, o masă și un radiator, iar pisicile și cu mine stăm mai tot timpul acolo. LV. Cum ai caracteriza poezia britanică de azi? FS. Mă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sărbătoare a spiritului. Astfel, prezența iubitei transformă camera într-un „sipet purpuriu”, poetul devenind adoratorul mut al misterelor sacre ale iubirii: „Eram utrenia ta, tu mi-erai umbra/ și-mi arătai statornic dincotro ară și adapă lumina.../ Un sipet purpuriu - odaia,/ o inimă a mea mărturisită/ în care te mișcai foșnind mistere/ O, cum cântau cămările de jaruri/ sub fermecate armele clepsidrei!” Preocuparea pentru sonoritatea cuvintelor, uneori fără urmărirea unui sens precis, generează efuziuni lirice a căror muzicalitate este aceea a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
este obținut în principal prin inovație verbală, prin „siluirea” cuvintelor și a sintaxei, proces la capătul căruia se ivesc sonorități stranii, neașteptate. Iată, de pildă, „culoarea” spaimei care bântuie spiritul poetului ajuns la amiaza vieții: „O spaimă surpare dă iama,/ odăile zărilor ei/ mafoamele spaimei le umple/ zdupăială dilată și-n gânduri;// și neiertarea întrebării spală/ ca un căutător de aur/ făgăduieli de minereuri,/ mi-e dusă jumătate ziua/ și mă tot umblă, umblă spaima.” În același timp, poemul pare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
un umăr și se uită pe dedesupt. Iei în brațe un prunc și-n timp ce-l alinți, jucându-te cu el, ți se agață de gât și adoarme... Lucruri la care îți bate inima mai tare: Să treci prin fața odăii unde se joacă copiii. Să dormi singură într-o cameră îmbălsămată cu miresme de tămîie. Să-mi știu părul proaspăt spălat și îmbrăcată în haine parfumate; chiar dacă nu e nimeni să mă vadă, în fundul sufletului simt o mare mulțumire. E
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să catalizeze un tip de sensibilitate care iradiază dincolo de subiectul testamentar sau veterotestamentar. Tudor Arghezi remarca tematizările simboliste de fior religios în pictura lui Nicolae Vermont: "Vermont este această cetate cenușie, cu drame creștine pe la răspântii, cu Isuși luminoși prin odăi de nori, cu sfinți Ștefani uciși cu pietre, cu răcnetele de părere de rău târzie ale lui Iuda"237. Iar Constantin Prodan releva același conformism tematic al unei sensibilități simboliste dezvoltate în contextul secesionist Münchenez. "Vermont s-a pus și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Titu Maiorescu al cărui studiu, din ce-a de-a patra ediție a poeziilor lui Eminescu, apărută în 1899, se pare că-l impresionase: "Făcând portretul lui Eminescu, am căutat să-l reprezint așa cum el adesea obișnuia să stea în odaia lui tăcută lângă masa de brad și să cugete, să trăiască în lumea ce-o visa". Toate aceste detalii descriptive din poezia "Singurătate", nu apar în desenul lui Luchian. El optează pentru un alt decupaj ca text însoțitor pentru portret
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
retras, un etaj propice cu o poartă ascunsă, o mobilă grațioasă pentru o laborioasă lene, cu multe paravane, fotoluri, cu stofe de un verde învechit (și flori svelte murindu-și parfumele în lungi vase), iar în fundul unui lung șir de odăi, un cap sângerând, în ghips, pe talerul Herodiadei. Lorrain își schimbase mina schimbându-și locuința. Repauzat și fraged, cu ochiul aproape liniștit nu mai sămăna cu cel de altă dată cu cel slab și palid, zdrobit, ca și când eșa dintr-o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]