8,290 matches
-
bucur că nu i-ai spus nimic, ai făcut bine“ - zice. „Dar ce-i cu tine, măi omule? Care-i pricina?“ - am Încercat să stau de vorbă cu el... Doamne, dragul mamei, totdeauna a fost plin de ură și de patima asta... „Ascultă, domnule Grant, trebuie să ai dumneata vreo pricină de ești așa pornit Împotriva lor. Nu-ți cășună așa pe oameni fără pricină: ți-a făcut cineva vreun rău? Ai cunoscut vreodată un chinez?“ A scuturat din cap și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu-l poți face dacă-ți pui În gînd!“ „Așa e, de isteț, e isteț, ce-i drept“ - am zis. „Nu cred să fie În tot orașul om mai Înzestrat ca el și-ar ajunge departe dacă n-ar fi patima asta a băuturii“ - am zis. „Oricum, un lucru-i sigur“ - am zis - „asta n-a luat-o din familia mea... știi că tata, maiorul Pentland, n-a pus strop de băutură pe limbă cît a trăit și n-a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mare parte dintre bisericile creștine, cel puțin de două ori pe an: în Duminica Floriilor și, ca introducere, în prima Duminică din Advent. Este un mic fragment scripturistic, care ne amintește intrarea lui Isus în Ierusalim, și marchează începutul Săptămânii Patimilor: „Când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe și Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis doi dintre discipolii săi și le-a spus: Mergeți în satul dinaintea voastră și, îndată ce veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
să-și exprime părerile, punctele de vedere. Asta este. Pe străzi, în magazine, la cozile din fața chioșcurilor de ziare, în stații sau în autobuze, în cârciumi ca și în fața bisericilor, grupuri de oameni discută cu voce tare, cu aprindere, cu patimă, în contradictoriu despre tot ce se întâmplă în țară, dar mai ales în oraș". Despre nocivitatea discuțiilor libere se pronunță un inginer, și el fără nume, de la Metalotehnica. În fabrică "mai mult se discută decât se lucrează", denunță acesta. Ni
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
adaugă că au obiceiul de a bea până la deplină îmbătare.Corneliu Nepos asigură că Tracii au obiceiul de a lupta cu paharul ca și cu armele, fiind oameni foarte dedați la băutură. Boerebiste organizatorul statului Dacilor pune un frâu acestei patimi necumpătate, ordonând Dacilor, prin organul profetului Deceneus, ca să stârpească viile, de care ordin, lucru îndestul de extraordinar, Dacii ascultară. Din industriile agricole se pare că Dacii nu cunoșteau morile mecanice, cu apă sau vânt; căci Ovid, care a fost în
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
îmbrățișară, și la atingerea trupul ei puternic și feminin, Lanark murmură: — Haide să oprim liftul între etaje. — Ar fi o prostie. — Zîmbește-mi în stilul ălă disprețuitor la care ești atît de bună. Ea se execută și el o sărută cu patimă. Ea își depărtă gura și zise: — Deschide ochii, trebuie să mă privești cînd ne sărutăm. — De ce? O să fac tot ce-mi ceri, dar trebuie să te uiți tot timpul la mine. Ușa se deschise și ea îl conduse de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
celor cinci ani de școală, mai erau doar cîteva luni, și în jurul lui toți elevii se cocoșau peste pupitre și se ascundeau ca niște cîrtițe în mușuroaiele pe care le aveau de studiat. îi privea cu un regret lipsit de patimă, la fel ca acela cu care îi urmărea cum joacă fotbal sau se duc la dans; activitatea în sine nu era interesantă, ci puterea de a participa alături de ei l-ar fi făcut să fie mai puțin distant. Profesorii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trupurile lor se atingeau întîmplător, spre el curgea un curent de liniște și tăcere și simțea că înainte de-a o fi atins pe Marjory nu știuse ce-i odihna. Momentele lui cele mai calme fuseseră pătrunse de frică, speranță, patimă și amintiri, toate luptîndu-se între ele pentru a crea o dizarmonie de cuvinte și idei. Atingerile ei le potoleau pe toate, făcîndu-l să se gîndească o vreme doar la apăsarea mîinii sau genunchiului, la imaginea lui Marjory lîngă el, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cer în schimb timp: timp de a gîndi și planifica, timp de a evalua necesitatea de la distanță. Un bătrîn sprijinindu-se de baston și un tînăr smead cu turban intrară și rămaseră vorbind lîngă stîlp. Grant vorbise tare și fără patimă, dar brusc zise: Ce urăsc cel mai mult este înfumurarea lor. Institutul lor împarte populații întregi în cîștigători și ratați, și se autointitulează reprezentați ai culturii. Consiliul distruge orice mod de viață care nu le aduce profit și se numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Doamne, ostenelile, ispitele și durerile mele - spunea femeia, dar gândea în același timp că n-ar vrea deloc asta - numai să-mi înmulțești împreună și să-mi prisosești răbdarea, puterea, mulțumirea și binecuvântarea - asta da, cum să nu - în toate patimile ce mi s-ar întâmpla... Se deschise ușa și intră un bărbat necunoscut. Epiharia coborî ochii în cărticică: ... în toate patimile ce mi s-ar întâmpla. Bărbatul înainta uitându-se de jur-împrejur, la sfinții de pe pereți, într-adevăr zugrăviți cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-mi înmulțești împreună și să-mi prisosești răbdarea, puterea, mulțumirea și binecuvântarea - asta da, cum să nu - în toate patimile ce mi s-ar întâmpla... Se deschise ușa și intră un bărbat necunoscut. Epiharia coborî ochii în cărticică: ... în toate patimile ce mi s-ar întâmpla. Bărbatul înainta uitându-se de jur-împrejur, la sfinții de pe pereți, într-adevăr zugrăviți cu har neprețuit, își spuse tânăra femeie. Pentru că știu că sunt neputincios, adică neputincioasă, de nu mă vei întări; fricos, de nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
încă și-n comitetul executiv, iar prin scrisoare și-a anunțat retragerea. O să mă întrebi de ce - spuse Peppin tocmai fiindcă Dan nu punea nici o întrebare. Pentru că monsieur Georges Lahovary a anunțat en français că începe „de bună credință și fără patimă“ o campanie pe care o socotește trebuincioasă țării lui, România, și deasupra polemicilor zilnice, mărunte, din gazete. Și-aici a venit lovitura de trăsnet... Peppin și-a aprins o țigară, întinzându-i și lui Dan tabachera. Fumul aromat atenua mirosul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în capul căreia se afla o tânără. Aparatele de luat vederi - neiertătoare, adevărate sacrilegii alimentate cu o energie nelimitată - treceau dintr-o parte în alta a mesei și fixau direct chipul femeii. Era un chip frumos, dar contorsionat acum de patimă, în timp ce se înclina înainte și spunea cu un glas pe vremuri foarte familiar lui Fara (ah, de câte ori nu auzise el glasul acesta calm și măsurat pe teleecrane), dar totodată deformat. Deformat de furie și de o tentă impertinentă, poruncitoare. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Innelda reușise să se stăpânească pentru a nu-l pune în încurcătură pe unul dintre ofițerii ei, prins pe picior greșit. Totuși, stăpânirea de sine nu diminuă sarcasmul din vocea ei atunci când spuse: - Cunosc eu prea bine palavrele astea, colonele. Patima înlocui sarcasmul. - Într-un fel sau altul, nu știu cum se face, dar tinerii care în mod normal își cumpără un grad în armată au auzit că ceva nu e în regulă și foarte mulți rămân deoparte. Încep să cred că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
atât de năuc, între oameni necunoscuți, învățase limba și, din când în când, vorbe simple, ca „bună ziua“ ori „să-ți fie de bine“ își vărsau înăuntrul lui liniștea prietenoasă. Câmpul îi dădea pacea ce îi lipsise. Peste ea, venea tăvălug patima femeilor darnice care își duseseră trupul sub nările lui tot mai lacome. Își pusese uitarea să încolțească între pulpele atâtor femei - și mai tinere, și mai coapte, fără să se creadă furat de vlagă. Trebuie că așa arătau huriile Coranului
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în tinerețe avusese atâtea femei, ca orice bărbat de succes, dintr-odată adora o absență, amânarea unei fericiri tulburate și dezastrele viiturilor ei în inimă. El slăbise, ei îi tremurau mâinile - nu știau dacă e iubire împărtășită, ori frică, ori patimă. El, măcar, se mișca prin lume, vorbea cu alții. Ghazal doar se ducea la toaleta femeilor și se prefăcea că se piaptănă. Ea, care nu-și vedea părul decât seara, dinaintea oglinzii, atunci se reflecta pân’ la brâu, luminată de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sufletul în două și nimeni nu l-ar mai putea scoate din acea stare. Descartes, descriind tristețea, scrie: "simțind în jurul inimii ca un fel de lanțuri care o strâng"; căci durerea, asemenea unor lanțuri, sufocă inima omului. Spre deosebire de toate celelalte patimi tristețea paralizează inima și o face incapabilă de a mai simți orice bucurie. Cel stăpânit de tristețe își pierde interesul pentru activități obișnuite, chiar și pentru cele care până atunci îi erau plăcute. Tristețea este atât de periculoasă pentru că poate
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
omu - aspiră, dară moare. Ca ei să fii? Să vezi că sub blesteme De ură e - nfierat umanul nume, Să ai de semenul tău a te teme, Să fii ca spuma, fuga unei spume, Sărmane inimi închegate-n vreme, Sărmane patimi aruncate-n lume Și să mă blestemi, să mă-ntrebi: ce drept Avui să-ți pun o inimă în piept? Pe-o clipă-n mijlocul eternității Să deschizi ochii tăi măreți și clari, Să măsuri toate visele vieții, Simțind încet
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sine, A cântărilor suspine Dispărură rânduri - rânduri, Ei rămân cu dulce bine Și înșiră mândre gânduri... Ah, iubito, zise dânsul, Cum nu simți focul ce-l simt? Și pe ea o - apucă plânsul Parcă pieptu-i este strimt De-a ei patimă - nfocată. Ea plângea, râdea de-odată, Cu-a ei buze dulci și coapte N-întuneric parcă-l cată, Îmbătat de-amor și noapte. Ah, îi zice el cu dorul, Lasă-ți haina ta regală - Gol în ochi-ți văd amorul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o puiculiță Cu mult dor și cu credință: De mândra m-am depărtat Și inima mi-am stricat. Așa-mi vine când și când Să mă iau pe drum plângând, Cine m-o vede să-mi creadă Ș-a mele patimi să vadă. Să merg în codri și-n munți, Să-mi las eu ai mei părinți; Acolo să locuiesc 187 {EminescuOpVI 188} Că ei cu drag mă iubesc, Cu dragoste să trăiesc. 140 Frunză verde din grădină, Arde inima în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tare ca o piatră. 304Omul neînțelegător, ca un vas găurit, în care orice bagi curge pe jos neoprit. 305Omul pe lume se-nțelege ca o umbră de vis. 306Omul precum se vede așa a fi se crede. 307Omul fără nici o patimă, ca un idol de piatră. 308Omul fără nici un dar, ca o fide cu apă. 309Omul fără-nvățătură ca un sufloiu fără foale. 310Omul ce nu cunoaște ce e bun și ce e rău, ca orbul ce nu cunoaște ce-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
atuncea îmi primiși credința, Îmi adânciși rana chiar cu mâna ta Și acuma crede-o cu nesocotință Vrei să mă faci poate a te mai uita? Cred că ești ușoară, cu puțină minte, Astfel sunteți toate, nu e vina ta, Patima mea, soro, este făr-de moarte: Ce-am iubit odată nu mai pot uita. Ah! dacă-ntîmplarea va voi v-odată Rele c-ale mele lese-ți de-a gusta, Inima-ți atunce, de va zice-ndată - Nu era minciună, nu mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu tu că te-am iubit. Nu vreu altă răsplătire Sau vr-o jertfă să-mi aduci Decât numai o iubire - Ah, aceasta să n-o uiți. 24 În lume născut Nime n-au stătut A fi fericit Cu desăvârșit. Tot patimi cercăm Necazuri răbdăm, Nu ne mulțumim Ș-alte le dorim. Ah, lumina mea, Iată plec, mă duc, Pre tine te las Și-n mormânt m-arunc. Adio slăvito, Ah, nu te mai văz, 400 {EminescuOpVI 401} Călător eu sunt De
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
viață Pentru iubita (cutare). Eu cu totul m-am jertfit Iar ea nemulțămitoare Fără milă m-au urât. Cât va merge - această apă Despre râu ce s-arată, Apa curge tot ca-ntîi, Dar (cutare) s-au schimbat. N-o fi patimă mai grea La un tânăr când va vrea 428 {EminescuOpVI 429} La amor să se robească Vrând și cinstea să-și păzească; Că și cinstea și amorul Sunt știute de tot omul - Amândouă de odată Nu se poate cîte-odată. No
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
au deșteptat din somn și iar îi zice, Norii sunt prea de prisos La astfel de soare frumos. Razelor, când vă-nnorați În mormânt mă aruncați Și iar când vă-nseninați Suflet nou pe loc îmi dați. Norilor, milă n-aveți, Patima mea n-o vedeți, Cum de nu vă depărtați Mai curând ca să-mi lăsați Chipul cel luminătoriu Fără umbră, fără nori, Ca singur iarăși să va Să-nceap - a lumina Și cu zâmbet dulce, blând, Să mă scoață din mormânt. Vino
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]