6,818 matches
-
viața. El a elaborat teoria unor cicluri în cadrul cărora se naște o succesiune infinită de lumi. Pornind de la aceste ipoteze, Aristotel a emis teoria că apa ar fi produsă din aer, printr-un proces de condensare, care ar duce la precipitațiile care cad pe sol și alimentează râurile care se scurg în mare. Teoria lui Aristotel acoperă numai o parte a ciclul apei așa cum este văzut în prezent și nu cuprindea evaporația care alimentează apa din atmosferă. O asemenea întoarcere nu
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
mod continuu de la un compartiment sau rezervor al hidrosferei la altul, prin diferite procese fizice. În principiu, ciclul apei constă din următoarele procese: În principiu, apa se evaporă de la suprafața oceanelor, formează nori din care apa cade sub formă de precipitații pe pământ și apoi se scurge înapoi în oceane. Totuși moleculele de apă nu își efectuează în mod necesar mișcarea în această ordine. Înainte de a se reîntoarce în ocean, o moleculă de apă poate să fi fost evaporată, condensată, precipitată
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
în natură rămâne constantă. De asemenea, ca medie în timp, se menține constantă cantitatea de apă înmagazinată în fiecare din rezervoarele circuitului. Acest principiu se numește "legea conservării masei". Tabelul alăturat arată cantitățile de apă care cad sub formă de precipitații sau care se ridică prin evaporație de pe suprafața uscatului sau a oceanelor. De asemenea, se arată cantitățile de apă care se scurg de pe sol spre oceane. Din tabel se poate constata că totalul precipitațiilor pe suprafața uscatului este egal cu
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
apă care cad sub formă de precipitații sau care se ridică prin evaporație de pe suprafața uscatului sau a oceanelor. De asemenea, se arată cantitățile de apă care se scurg de pe sol spre oceane. Din tabel se poate constata că totalul precipitațiilor pe suprafața uscatului este egal cu suma dintre cantitatea de apă evaporată de pe suprafața uscatului și cantitatea de apă scursă spre oceane. Similar, cantitatea totală de apă pierdută de oceane prin evaporație este egală cu suma dintre cantitatea de apă
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
suprafața uscatului și cantitatea de apă scursă spre oceane. Similar, cantitatea totală de apă pierdută de oceane prin evaporație este egală cu suma dintre cantitatea de apă care se scurge în oceane de pe suprafața uscatului și cea care provine din precipitațiile pe suprafața oceanelor. În sfârșit, cantitatea totală de apă care intră în atmosferă prin evaporația de pe suprafața uscatului și a oceanelor este egală cu cantitatea de apă eliminată din atmosferă prin precipitații. Se poate constata că masa totală de apă
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
de pe suprafața uscatului și cea care provine din precipitațiile pe suprafața oceanelor. În sfârșit, cantitatea totală de apă care intră în atmosferă prin evaporația de pe suprafața uscatului și a oceanelor este egală cu cantitatea de apă eliminată din atmosferă prin precipitații. Se poate constata că masa totală de apă care se află în mișcare este, în medie, de 505 km³/an. În cadrul mișcării ei, apa este în general menținută pe anumite perioade de timp în anumite elemente ale mediului natural, numite
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
modifică însă cantitatea totală de apă care ia parte la circuitul apei în natură. În afară de aceste rezervoare importante, mai există altele care rețin apa pe durate relativ reduse. În această categorie intră straturile de zăpadă, care înmagazinează o parte din precipitațiile din timpul iernii, dar care se topesc în perioada de primăvară. Durata de înmagazinare reprezintă timpul mediu pe care o moleculă de apă îl petrece într-un anumit rezervor din cadrul circuitului din momentul în care intră în rezervorul respectiv până când
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
să ducă la apariția unor rezervoare subterane care nu existau înainte. În atmosferă apa care intră prin evaporație este înmagazinată pe perioade scurte, de ordinul câtorva zile, înainte de a se reîntoarce pe suprafața solului sau a oceanelor sub formă de precipitații. În hidrologie durata de înmagazinare se poate estima prin două metode: Metoda bazată pe conservarea masei pornește de la ipoteza constanței cantității de apă a fiecărui rezervor. Conform acestei metode, durata de înmagazinare rezultă din împărțirea volumului rezervorului prin debitul de
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
sunt volatili și solubili, și de aceea se pot deplasa prin atmosferă și astfel crea cicluri complete, asemănătoare cu cel al apei. În unele părți ale circuitului natural, apa antrenează anumite substanțe care însă nu iau parte la întreg ciclul. Precipitațiile care ajung pe suprafața solului conțin anumite sustanțe gazoase sau solide dizolvate. Apa care se infiltrează și trece prin zona nesaturată în apă a solului, antrenează bioxidul de carbon din aerul care există între particulele solide ale solului și astfel
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
interioară sau într-o depresiune, în loc de a fi legate de oceanul planetar. Asemenea regiuni se numesc zone sau bazine "endoreice". În asemenea cazuri, nivelul mării interioare va menține echilibrul hidrologic, astfel încât afluxul de apă din scurgerea de pe uscat și din precipitații pe suprafața mării interioare să fie egal cu pierderile prin evaporație. Deoarece apa evaporată nu conține materiale solide dizolvate, conținutul în săruri al mărilor interioare și cel al oceanului planetar crește în mod continuu. Exisă situații în care apa subterană
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
a apelor se asigură apa necesară unor orașe mari nord americane ca: Los Angeles, San Diego, Phoenix și Tucson. Prin canalizarea fluviului însă s-a determinat aproape la secarea lui în albia inițială. In anii 2000 prin scăderea cantității de precipitații în această regiune, a scăzut substanțial și debitul fluviului, de acest fluviu depinde întreaga asigurare cu curent electric a părții sud-vestice din America de Nord. Incepând din anul 2000 Lake Powell a pierdut peste 60 % din cantitatea sa de apă, de asemenea
Fluviul Colorado () [Corola-website/Science/304036_a_305365]
-
umed cu ploi dinspre Pacific, ceea ce determină o climă umedă spre coasta Pacificului (versanții vestici) și o climă uscată (versanții de est) a munților. Temperaturile sunt tipice unei clime alpine, frecvent înorat excepție parcul Yellowstone, cu temperaturi medii de 6°, precipitațiile medii de 36 cm pe an. Această climă determină dezvoltarea unei flore alpine, la altitudini mai joase cu păduri. Densitatea populației din această regiune este destul de rară. Sunt puține orașe cu peste 50 000 de locuitori. Aspen, Vail, Keystone, Breckenridge
Munții Stâncoși () [Corola-website/Science/304037_a_305366]
-
muntelui există zăpadă permanentă, respectiv un ghețar, care se găsește doar pe muntele Kibo. Din păcate, aceste zone înghețate se micșorează continuu, fapt confirmat de observarea acestor zone prin imagini luate de către sateliți. Motivele aparente sunt clima uscată, săracă în precipitații, și încălzirea globală. Masivul muntos este de origine vulcanică, mai exact este un stratovulcan. Date furnizate de specialiști în 2003 atestă că magma se găsește doar la circa 400 de m sub fundul solidificat al craterului din vârf. Datorită poziționării
Kilimanjaro () [Corola-website/Science/304042_a_305371]
-
află insula cea mai mare Ukerewe cu o suprafață de 560 km². Țărmurile lacului fiind mlăștinoase planta dominată fiind papirusul. Clima este subecuatorială umedă. Temperatura medie este de +26 °C vara și de +24 °C iarna. cantitatea anuală medie de precipitații este de 1.500 mm. Sezonul ploios durează din martie până în mai și din noiembrie până în decembrie. Cu suprafața lui de 68.870 km² este lacul african cel mai mare și pe glob fiind pe locul trei ca întindere, având
Lacul Victoria () [Corola-website/Science/304051_a_305380]
-
pătrați, formată din 3 zone geografice: Pe aceste câmpii se găsesc iazuri și lacuri de apă sărată sau dulce. Către Anzi, pietrișul lasă loc porfirului, granitului și bazaltului, floră și fauna sunt mai abundente și capătă caracteristicile coastei de vest. Precipitațiile mai bogate în vestul Anzilor și temperaturile scăzute la nivelul mării în larg dau naștere la mase de aer rece, contribuind la formarea ghețarilor și a calotelor glaciare, cele mai mari din emisfera sudică, exceptând Antarctica. Printre depresiunile ce traversează
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
plajă mai mare de temperaturi. La Puenta Arenas, în punctul sudic extrem, temperatura medie anuală este 6 °C și valorile medii ale extremelor sunt între 24,5 °C și -2 ° C. Vânturile bat predominant spre vest, iar pe panta vestică precipitațiile sunt mai abundente. Precipitațiile anuale în insulele vestice din preajma orașului Torres del Pâine au valori între 4.000 mm și 7.000 mm, în timp ce pe dealurile din est precipitațiile sunt sub 800 mm sau chiar 200 mm pe câmpii. Datorită
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
temperaturi. La Puenta Arenas, în punctul sudic extrem, temperatura medie anuală este 6 °C și valorile medii ale extremelor sunt între 24,5 °C și -2 ° C. Vânturile bat predominant spre vest, iar pe panta vestică precipitațiile sunt mai abundente. Precipitațiile anuale în insulele vestice din preajma orașului Torres del Pâine au valori între 4.000 mm și 7.000 mm, în timp ce pe dealurile din est precipitațiile sunt sub 800 mm sau chiar 200 mm pe câmpii. Datorită variațiilor mari de temperatură
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
-2 ° C. Vânturile bat predominant spre vest, iar pe panta vestică precipitațiile sunt mai abundente. Precipitațiile anuale în insulele vestice din preajma orașului Torres del Pâine au valori între 4.000 mm și 7.000 mm, în timp ce pe dealurile din est precipitațiile sunt sub 800 mm sau chiar 200 mm pe câmpii. Datorită variațiilor mari de temperatură, precipitații și altitudine, există mai multe tipare de vegetație. Zonele mlăștinoase cu tufe pitice domină partea de sub a coastei vestice, unde precipitațiile sunt mai dese
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
anuale în insulele vestice din preajma orașului Torres del Pâine au valori între 4.000 mm și 7.000 mm, în timp ce pe dealurile din est precipitațiile sunt sub 800 mm sau chiar 200 mm pe câmpii. Datorită variațiilor mari de temperatură, precipitații și altitudine, există mai multe tipare de vegetație. Zonele mlăștinoase cu tufe pitice domină partea de sub a coastei vestice, unde precipitațiile sunt mai dese. În zonele cu precipitații abundente predomina pădurile subpolare de fag. În zonele cu precipitații mai scăzute
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
dealurile din est precipitațiile sunt sub 800 mm sau chiar 200 mm pe câmpii. Datorită variațiilor mari de temperatură, precipitații și altitudine, există mai multe tipare de vegetație. Zonele mlăștinoase cu tufe pitice domină partea de sub a coastei vestice, unde precipitațiile sunt mai dese. În zonele cu precipitații abundente predomina pădurile subpolare de fag. În zonele cu precipitații mai scăzute se găsesc păduri de foioase. Și pe panta estică a munților sunt zone mlăștinoase și păduri de fag în zonele cu
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
mm sau chiar 200 mm pe câmpii. Datorită variațiilor mari de temperatură, precipitații și altitudine, există mai multe tipare de vegetație. Zonele mlăștinoase cu tufe pitice domină partea de sub a coastei vestice, unde precipitațiile sunt mai dese. În zonele cu precipitații abundente predomina pădurile subpolare de fag. În zonele cu precipitații mai scăzute se găsesc păduri de foioase. Și pe panta estică a munților sunt zone mlăștinoase și păduri de fag în zonele cu precipitații bogate. Dincolo de această zonă, în stepa
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
de temperatură, precipitații și altitudine, există mai multe tipare de vegetație. Zonele mlăștinoase cu tufe pitice domină partea de sub a coastei vestice, unde precipitațiile sunt mai dese. În zonele cu precipitații abundente predomina pădurile subpolare de fag. În zonele cu precipitații mai scăzute se găsesc păduri de foioase. Și pe panta estică a munților sunt zone mlăștinoase și păduri de fag în zonele cu precipitații bogate. Dincolo de această zonă, în stepa predomina păiușul și tufe rezistente la ariditate și vânturi puternice
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
sunt mai dese. În zonele cu precipitații abundente predomina pădurile subpolare de fag. În zonele cu precipitații mai scăzute se găsesc păduri de foioase. Și pe panta estică a munților sunt zone mlăștinoase și păduri de fag în zonele cu precipitații bogate. Dincolo de această zonă, în stepa predomina păiușul și tufe rezistente la ariditate și vânturi puternice. Primăvară și vară, iarbă este întrepătrunsa de plante acoperite cu flori. Berberis buxifolia este considerată simbolul Patagoniei. O tufa veșnic verde ale cărei fructe
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
Meteorologia este disciplina care se ocupă de studiul fenomenelor atmosferice, având ca obiect în special procesele climatice, precipitații, temperatură, curenți de aer, "descărcărilor electrice" (fulgere) și prognoza lor. Știința care se ocupă cu studiul învelișului atmosferic al Pământului și al proceselor din cuprinsul său. Activitatea în domeniu implică cercetarea condițiilor și fenomenelor meteorologice ; prelevarea, analizarea, evaluarea și interpretarea
Meteorologie () [Corola-website/Science/304132_a_305461]
-
se ocupă cu pregătirea pentru situațiile de dezastre, intervenția în momentul apariției dezastrelor și refacerea după trecerea dezastrelor. "Gospodărirea apelor atmosferice" are drept obiect apa din atmosferă, începând din momentul evaporației până în momentul revenirii lor pe sol, sub formă de precipitații. În practică, acțiunile de gospodărire a apelor atmosferice se concentrează doar asupra apei din atmosferă în formă condensată (nori, ceață). Unii specialiști consideră că gospodărirea apelor meteorice constituie o parte a meteorologiei aplicate. Pentru satisfacerea cerințelor de apă ale folosințelor
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]