6,617 matches
-
mulțimea de prieteni și cunoscuți pe care îi am n-am găsit nici unul), dar eu ascult conversațiile din metrou ș...ț și de acolo îmi trag concluziile” (C.T., în Dilema, anul IV, nr. 166, 15-21 martie 1996, p.8). Alteori, „prezumția de nevinovăție” nu poate fi invocată și trebuie să căutăm o motivație mai profundă pentru atitudinile vădit ostile ale jurnaliștilor comentatori față de sondaje. Noi credem că această adversitate se motivează prin faptul că datele de sondaj, făcute publice, conțin o
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
se țină seama de mai multe elemente: puterea economică slabă a concurenței, accesul la sursele de aprovizionare, posesia unei părți importante din piață 153. Prin dispozițiile art. 6 alin. 3 din Legea nr. 21/1996 privind concurența legiuitorul român consacră prezumția relativă că una sau mai multe întreprinderi nu se află în poziție dominantă, în situația în care cota sau cotele cumulate pe piața relevantă, înregistrate în perioada supusă analizei, nu depășesc 40%. Situația în care poziția dominantă este deținută de
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
cu două strategii cognitive (strategia închiderii și strategia formei normale). Strategia închiderii se referă la faptul că, în procesarea unei unități sintactice (propoziție, frază), receptorul tinde să ajungă la finalul acelei unități cât mai curând posibil. Strategia formei normale privește prezumția receptorului că unitatea sintactică este procesată în formă canonică, dacă nu este marcată altfel. Aceste strategii, aplicate la propoziții relative din limba engleză, l-au condus pe Yamashita (1994) la următoarea ipoteză privind gradul de procesare a sintagmei antecedent + relativ
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
și contribuția În beneficiul tuturor participanților, fie că sunt autorități, fie că sunt consultanți sau beneficiari - este un element care sprijină externalizarea; b) transformarea cunoștințelor tacite În forme ușor de Înțeles. Acest procedeu poate necesita argumentare deductivă sau inductivă și prezumții creative. Vorbim aici despre ceea ce se numește documentarea cunoașterii, de exemplu: Îndrumarele, rezultatele analizei unor procese anterioare etc.; combinarea - presupune conversia cunoștințelor explicite Într-un grupaj mult mai complex de cunoștințe explicite. În această etapă, cheia problemei este reprezentată de
Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
nefîrtatelui ce vrea să ne corupă. Trebuie să descriem pînă amețim cîte un copac, nu cumva să intuiască cineva pădurea, unitatea cunoașterii, sau măcar un pîlc rotund. Nu îi lăsăm. Avem și noi faliții noștri. Avem tăria conștienței falsității propriilor prezumții. Era să scriu conștiință, dar nu e cazul. Asta a făcut din noi modernitatea și spiritul său cartezian. Filosoful Ștefan Afloroaie spunea că, la limită, el nici nu are nevoie de discipline și cred că avea dreptate. Gîndirea trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Iranului și Orientului Mijlociu, în încercarea de a descrie o hartă a secolului al XXI-lea. Este o întreprindere pe cît de temerară pe atît de riscantă, un demers impresionant, profund, dar contestabil desigur. Istoria va valida sau nu asemenea prezumții. Valoarea cărții stă mai ales în modul în care Kaplan își pune la lucru aparatul conceptual prin analizele efectuate asupra principalelor centre de putere. Inedită este, în acest sens, analiza Iranului care are, prin poziția sa geografică, un rol de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
congruentă cu punctul de vedere actual al neuroștiinței privitor la expresia genetică dependentă de activitate și neurogeneza implicată în crearea și recrearea minții, memoriei și conștienței. Acest punct de vedere contrastează puternic cu ideea că hipnoza este o stare pasivă. Prezumții despre hipnoză și hipnoterapie Următoarele prezumții sunt prezente pe parcursul cărții și sunt declarate formal în acest punct deoarece au o influență considerabilă asupra felului în care sunt realizate psihoterapia și managementul stresului. Asemenea postulate fundamentale sunt prezente în toate psihoterapiile
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
al neuroștiinței privitor la expresia genetică dependentă de activitate și neurogeneza implicată în crearea și recrearea minții, memoriei și conștienței. Acest punct de vedere contrastează puternic cu ideea că hipnoza este o stare pasivă. Prezumții despre hipnoză și hipnoterapie Următoarele prezumții sunt prezente pe parcursul cărții și sunt declarate formal în acest punct deoarece au o influență considerabilă asupra felului în care sunt realizate psihoterapia și managementul stresului. Asemenea postulate fundamentale sunt prezente în toate psihoterapiile, deși nu sunt întotdeauna prezentate și
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
unul de ordin religios, între un catolic ofensat și un mason ofensator. E firesc de aceea să se vorbească despre dragostea de Dumnezeu în text. Dumnezeu rămîne esența antagonismului difuz descris acolo, dar Dumnezeu văzut din două unghiuri măcar în prezumție radical opuse: catolic-practicant și ocult-ritualic. Montresor acționează simbolic, de lăsata secului, la vremea Carnavalului, mai exact, înaintea Postului Mare, atunci cînd omul Bisericii își "curăță" existența, eliminînd toate componentele ei aducătoare de viciu și cădere. Bufonul Fortunado este o asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
butaforice, oferite de obicei percepției. Premisa "fenomenologică" a hibridului auctorial Pym-Poe este că percepția umană transfigurează universul faptic și, în cele din urmă, îl reconceptualizează ficțional. Realitatea dispare așadar în interiorul semioticii implacabile a aparenței. Să încercăm să observăm validitatea acestei prezumții introductive pe parcursul aventurilor marinărești ale erou-lui, prezentate succesiv de către "dl Poe"-autorul și "dl Pym" -naratorul (nu neapărat în ordinea menționată). Ideea succesiunii revine obsesiv în arhitectura generală a romanului, ea nerezumîndu-se la simpla substituție a autorului cu naratorul sau
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
zilei, însă nu reușește decît să se acopere de ridicol (strică o farsă a directorilor hollywoodieni, lovind un figurant nevinovat, intră în casa unui mare producător, amăgind o familie din Kansas, avidă de "vizite la celebrități", pentru cinci dolari, face prezumții sentimentale greșite, care îl și aduc, de altfel, în situații penibile, în virtutea "donjuanis mului" din tinerețea lui trecută, îl urăște pe tînărul Orson Welles pentru ascensiunea sa rapidă în industria filmului și ajunge, într-un mod caraghios, să fie confundat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
degradare a cunoașterii (derivată din explorarea ideii de "corectitudine politică" în America actuală). Autorul are capacitatea de a sintetiza o cantitate imensă de informație istorică și culturală, precum și pe aceea de a formula judecăți de valoare pe o suprafață de prezumții teoretice practic nelimitată. Se dovedește el însuși un maestru apt de lecții revelatoare pentru orice timp și orice colectivitate. Pentru timpul nostru și pentru universul nostru balcanic, aș cita, în încheiere, una dintre învățăturile lui Steiner: "O societate precum cea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ceea ce am definit deja în cel interior. Sîntem captivi în subiectivitatea noastră, într-un mod absolut, și gîndim lumea doar prin grila prejudecăților proprii. Din noi înșine nu putem ieși, dacă ar fi să ne amintim (și) de Camil Petrescu. Prezumțiile noastre vizavi de adevăr nu ies niciodată din haina lor speculativ-subiectivă, trăind doar din limitare și incertitudine. Sharpe nu are răgazul și dispoziția să transforme asemenea dileme metafizice în teme epice majore. El numai le sugerează, subtil, în străfundurile umorului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
arivismul prin toate mijloacele. [...] Bineînțeles că orice generalizare este abuzivă. Nu toți scriitorii din generația tânără se lasă prinși în această capcană a parvenitismului după cum de altminteri nu toți scriitorii generațiilor precedente s-au prostituat prin mânuirea sloganului"74. Pe lângă prezumția de nevinovăție acordată tinerilor, cronica amintită depozitează primele anticipări ale "Tezelor din iulie". Cultul personalității, panegiricele, osanalele îi ajută pe tineri să ocupe funcții oficiale înalte și favorizează reînghețul culturii, "acoperind cu apele stătute ale compromisului ceea ce păruse că reprezintă
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
hainele „cioclului lui Dumnezeu” sau pe cele ale „secretarului Absolutului” - convins, atât într-un caz cât și în celălalt, că este de partea „marii filosofii” și a „rațiunii puternice”. Filosofia, însă, nu a dispărut nicidecum, ci a dispărut mai degrabă prezumția fatală a unui om care a încercat să construiască „viței de aur”. Iar în acest demers de demolare a „absoluturilor pământești”, foarte eficiente, s-au dovedit a fi instrumentele conceptuale gândite în laboratorul epistemologico-hermeneutic. Karl Popper, de exemplu, a fost
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
citim și interpretăm lumea prin intermediul unui limbaj înțesat de aprior-uri tributare timpului, adică de concepte neabsolute, așa încât acele „grandioase povestiri” ce ne-au fost prezentate ca având în mod cert temelii de nezdruncinat, nu ni se mai par posibile. Împotriva prezumției pseudo-raționaliste a acelora care, asemenea marxiștilor, credeau că au descoperit legile ineluctabile ale istoriei omenirii în totalitatea ei, Friedrich A. von Hayek - și nu numai el -, insistând pe apariția inevitabilelor consecințe neintenționale ale acțiunilor umane intenționale, a ajuns să concludă
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
Și dacă s-ar ști doar cu mintea și nu din Revelație ceea ce este drept și ceea ce este rău, atunci le-ar mai fi teamă celor care au spus și continuă să spună că „Mestier non era parturir Maria?”. Iar prezumția unei întemeieri raționale și ultime a binelui și a răului nu înseamnă, oare, o cedare în fața ispitei șarpelui: «Veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul» (Gen 3,5). Ne aflăm, așadar, în fața unor probleme ce nu pot fi evitate
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
În fond e drept că adevărului nu i se cere niciodată data nașterii. II. Poate Biserica să canonizeze o gândire filosofică în detrimentul altora? 1. O istorie de neînțelegeri dureroase Istoria intelectualității catolice este încărcată de suferințe generate de prea multă prezumție. Ispita fundamentalistă și integralistă a produs victime. Ispită exprimată prin afirmația: «Fără filosofia mea credința nu-și găsește temeiul, este doar o poveste deșartă» și în afirmația: «Credința este interpretarea pe care o dau eu despre credință». Erau serios motivate
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
lui Cristos?». « Rațiunea nu poate goli taina iubirii pe care o reprezintă Crucea, și tot Crucea poate da rațiunii ultimul răspuns pe care ea îl caută». «Credința ca atare nu este o filosofie [...]. Ca virtute teologală, ea eliberează rațiunea de prezumție, ispită tipică căreia filosofii îi sunt cu ușurință supuși». «Omul se găsește într-un drum de căutare, interminabil din punct de vedere uman: căutarea adevărului și căutarea unei persoane în care să se încreadă. Credința creștină îi vine în întâmpinare
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
ca argumentarea logică să se poziționeze de partea voluntarismului. Sigur, poate apărea deziluzionant faptul de a nu exista o bază rațională validă pentru toate convingerile noastre etice și politice de bază, însă, pe de altă parte, nu este rodul unei prezumții fatale să gândim omul ca stăpân absolut al unui sens absolut și constructor-stăpân al binelui absolut? Până la urmă Dumnezeu vrea binele pentru că binele este bine sau este bine ceea ce Dumnezeu poruncește? Cine are o cunoaștere mai bună a omului și
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
și, pornind de aici, deciziile liderilor considerați individual. Identificarea cauzei evenimentelor internaționale în natura umană pornește de la asumpția că politica internațională este finalmente expresia instinctelor umane în general, dincolo de diferențele specifice dintre indivizi și dincolo de contextul temporal sau spațial particular. Prezumția metodologică a acestei explicații este analogia dintre individ și stat, conform căreia statul se comportă în arena internațională precum un individ în „starea de natură”, acea stare imaginată precedentă autorității politice și a societății. Deși tehnica acestei analogii este comună
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a dominației; ca atare, el trăiește într-o permanentă nesiguranță, fiind marcat de o profundă neîncredere în oameni și suspiciune la adresa celorlalți. Urmează, pe cale de consecință, că și societățile și instituțiile create de om vor avea aceleași particularități. De la aceste prezumții pleacă și construcția realismului clasic. Gândirea politică în domeniul relațiilor internaționale a fost însă structurată, încă de la început, de două mari direcții de gândire filosofică, deja dezvoltate de gânditori clasici precum Thomas Hobbes, Immanuel Kant, Jean-Jacques Rousseau sau Macchiavelli. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
agresiunii, personalități impunătoare ale gândirii liberale, precum Lordul Davies, au în vedere un rol mult mai activ nu doar în prevenirea, dar și în corectarea agresiunii. Vezi Pugh (2002, pp. 97-115). Titulatura acestei forțe aruncă (o dată în plus) lumină asupra prezumțiilor proiectului liberal: consecvenți refuzului de a accepta o distincție calitativă între sfera politicii interne și cea a politicii internaționale, capacitatea de intervenție revine unei forțe polițienești și nu unei forțe militare internaționale. Această distincție corespunde distincției clasice dintre rolul intern
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de Eugène Ionesco apărută în "Secolul 20" nr. 1/1965), material ordonat după cronologia edițiilor originale, se constituie într-un eșantion de literatură încă și azi provocatoare, extrem de utilă pentru publicul larg, dar și pentru aspiranții beletriști care pleacă de la prezumția că literatura română începe cu ei. Dincolo de delirante inventare ludice, de improvizația epatantă și programatic elan demolator, avangarda românească a însemnat schimbarea la față a sensibilității și conștiinței artistice românești, sincronizarea cu acel nou frison sugerat de puzderia de manifeste
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fi criticați de opozanții soluției adoptate, de regulă mult mai puțini decât susținătorii ei, dar mult mai vocali. Nici riscul de a da cu subsemnatul pe la diferite instituții ale statului, cum ar fi Parchetul, care cercetează orice decizie pornind de la prezumția că este motivată de interese oculte ale celui care o emite! Astfel, cei mai mulți stau liniștiți în funcțiile lor, își consumă fericiți mandatul, cu toate avantajele pe care acesta le aduce, după principiul: cine nu muncește sigur nu greșește", adaugă Udrea
Udrea: Teama de a fi criticat face din politicieni personaje slabe () [Corola-journal/Journalistic/46707_a_48032]