KorAP: Find »[drukola/base=pricepe & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...223 224 225 ...515 >

12,874 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

de-a deveni corpurile cugetelor. La aceasta inspiciune vine mai întîi la [prin] cultura sunetului articulat înainte de toate. O tehnică adevărată are așadar de-a (merge înapoi) recurge la (acest fundament) temeiul acesta și de-a ne face să (înțelegem) pricepem din el sistemul sunetelor articulate în însămnătatea lor. Daca tehnica nu va urmări temeiul până în principiul nașterei sale, ea nu va putea da reprezintatorului decât numai ceva mecanic. Cine însă vrea ca să lucre cu succes prin declamațiunea vorbei trebuie, cred

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
să se nevoiască de-a o dezvolta până la o curățenie desăvârșită. De-aceea actorul trebuie să petreacă cu pronunția, spre cultivarea tonului, această scală a vocalelor, însă de la diferite tonuri fundamentale a lui a, parte pentru de-a învăța a pricepe fiece vocală pentru sine în deplina ei valoare și spre a deveni cu desăvârșire domn peste ea, parte apoi pentru de-a aprecia și valoarea lor relativă și a o face a se auzi în grai. Totodată acest studiu a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
păzitorul pronunției frumoase și curate aceluia n-ar trebui să-i rămâie un mister neci organismul acestei pronunții în ramurirele sale, neci procesul de viață a formărei sunetelor ș-a schimbărei sunetelor, proces bazat pe legi adânci. La vocale am priceput deja momentul lor simbolic. Cu cât mai mult se aude răsunând acest moment în pronunție cu-atît mai artistică va părea ea. Și sunetele consonanțiale ascund în ele un element simbolic, pe care însă într-adevăr că nu ți-e permis

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
deplină claritate până și prin tonuri slabe, vorbite lin. E așadar una din însușirile cele mai necesarie ale artistului dramatic de-a-și fi cultivat tonul până la o preciziune atât de plastică încît până și sunetele cele mai gingașe să fie pricepute de auditoriu. Șopotul dulce al amorului, langoarea rugăminții gingașe, împărtășirea misterioasă, sperioșia cugetărei și a simțământului care se cutremură de sine însuși, de espresiunea sa clară, toate aceste stări ale sufletului nu sunt reprezentabile fără acea deplină domnie asupra tonului

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
tocmai la realizarea celor [mai] spirituale intențiuni. RESPIRAREA Artea actorului se manifestă în elementul vorbirei mai întîi într-aceea că ne induce în suflet întreagă ținoarea acelei vorbiri. Asta însă e posibil numai atuncea când ni se redă și când pricepem întreg nexul intern al vorbirei. Acest nex însă e numai atuncea real când ni se prezintă în legătura lor logică toate cele câte se cuvin a veni prin internul lor la un loc. Dar condițiunea naturală a toată vorbirea e

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
să caute a-nțelege și natura diferită a ritmelor. O instrucțiune sistematică își va face dintr-asta unul din obiectele sale cele mai esențiale. Nimeni n-a avut o conștiință mai perfectă asupra efectului etic al ritmelor decât grecii. Cine pricepe opiniunile lor asupra caracterului diferitelor ritme acela a priceput într-adevăr și natura lor cu deplinătate. Deși e de dorit pentru actori o mai esactă cunoștință a ritmelor mai rare, totuși ar fi suficient pentru el cunoștința cu deosebire a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
O instrucțiune sistematică își va face dintr-asta unul din obiectele sale cele mai esențiale. Nimeni n-a avut o conștiință mai perfectă asupra efectului etic al ritmelor decât grecii. Cine pricepe opiniunile lor asupra caracterului diferitelor ritme acela a priceput într-adevăr și natura lor cu deplinătate. Deși e de dorit pentru actori o mai esactă cunoștință a ritmelor mai rare, totuși ar fi suficient pentru el cunoștința cu deosebire a ritmelor iambice și trohaice, iar dintre cele trisilabe a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
să poată fi justificată prin cugetare. Nu-i va veni în gând nici unui artist de-a-și demonstra sieși acest tempo în varia schimbare a simțămintelor; și totuși ar fi un moment esențial a instrucțiunii si a culturei artistice de-a pricepe și în adevărul lor aceste scăriri, pe care actorul le nimerește fără s-o știe, și ca să transmită conștiinței sale toate umbrele și tranzițiunile acestea. Actorul ar trebui ca, după ce va [fi] găsit prin simțire această schimbare a tempoului, să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
se poate învăța decât o parte a artei, tot astfel și nimerirea într-același timp a tuturor a acestor momente nu poate fi [treabă] a instrucțiunii, ci a unei naturi creatoare. Cu toate astea însă, știința are dătoria de-a pricepe toate aceste părți a culturei artistice, fără a cărora complex nici că e posibilă crearea unui întreg artistic. DECLAMAȚIUNEA ARTISTICĂ 1. LEGEA DECLAMAȚIUNII EPICE Însă toate aceste legi a vorbirei trebuie să se realizeze în diferitele speții ale poeziei. De-

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
l-am designat noi. Am observat deja în introducerea părții spețiale că rezolvarea deplină a multor puncte nu e posibilă decât cunoscând organismul întreg al artei noastre, astfel încît aceste, deși aparținând fiecare unei trepte anumite, totuși nu pot fi pricepute decât ca rezultate a întregului. De această categorie de puncte se ținea cu deosebire declamațiunea dramatică. Dar ca moment al dezvoltării ea totuși nu poate ocupa un alt loc de[cît] pe-acela de la capătul părții întîi, a părții ce

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aceea opera poetică se va reproduce în mare parte mult mai clară și mai amăsurată în intuițiunea auditorului cult decât prin reprezentarea scenică, unde roluri subordinate se joacă așa de rar bine; pe când, din contra, la un prolector dramatic care pricepe toate celea în legătura lor internă și în semnificarea lor necesară până și figurile cele laterale vor fi reproduse cu cea mai deplină esactitate. Lipsa de orce mijloace care să escite iluziunea afară de ton face ca acest fel de mulțămire

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
simplu, departe de orce espresiune retorică, și cărui nu i decât de adevăr și de formă fără ornament. Actorul are acest ton a lui Othello, simplu, fără pompă, departe de orce (frumusețe) eleganță retorică. Din vorba lui Othello trebuie să pricepem că el nui vrea să spuie decât adevărul. Numai când, în cursul narațiunei, Othello vine de spune nașterea afecțiunii Desdemonei pentru el, atuncea vrem să-l vedem mișcat, simțire pe care el n-o ascunde defel. Pretutindenea Othello nu caută

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
siguranță dacă actorul nu-și va da cont mai întîi de ideea piesei și dacă el nu-și va aduce la conștiință intențiunile poetului pentru singuratecele figuri ale dramei. Cu cât actorul va fi mai mult în stare de-a pricepe dintr-una opera poetică și de-a cunoaște din configurațiunea ei organismul unui principiu cert și creatoriu cu-atîta mai precis i se vor prezinta și diferitele caractere ca purtătoare a ideei și cu-atîta mai bine le va cunoaște în absoluta

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-lea numai pe-un scelerat abstract care-și râde de orce drept uman și divin și care prin asta cade sub greutatea justiției criminale, ci va vedea în el pe un om dotat cu cele mai însemnate facultăți spirituale, care pricepe și domină toate referințele cele mai mari și care întrebui[n]țează însușirile aceste puternice pentru îndestularea cea mai fără considerațiune a unui egoism imens, care însă, prin ținta sacrilegiilor lui - coroana Engliterei - e ridicat asupra sferei unor interese ordinare

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în antiteză cu patosul aceluiași. Cred că deosebirile lui Kant și Schopenhauer între caracterul inteligibil (liber) și cel empiric(determinat) este mai clară și mai folositoare pentru această parte decât distingerea antică. Ethos ar fi cel inteligibil. Pathos cel empiric. Pricepem aicea sub accent etic viața individuală, întru cât ea devine intuitivă prin ton, ridicîndu-se prin toate fazele dezvoltării ei din baza generală a tonului fundament[al]. Tonul fundamental s-ar putea asemăna cu o arhitectură, din care se ridică accentul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
esercițiul activității sale ca un moment în întregul vieței opului de arte, un moment care nu trebuie să proemineze egoistic din poziția sa precisă, care i se avizează prin spiritul întregului. Trebuie mai întîi să evaluăm greutatea acestei teme pentru ca să pricepem raritatea împlinirei ei. Avizat la prezenta, nutrindu-se din recunoașterea ei, actorul să-și ție totodată în minte de a se uita pe sine în interesul unui întreg și de-a lăsa să treacă neuzate pe dinainte-i acele momente

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în intuițiunea ideală și se dezvoltă în conștiința concurenților referința fiecărui rol singular cu ideea întregului. Ea îndeplinește va să zică baza pentru o deplină și exactă pricepere, prin urmare pentru concepțiunea fiecărui caracter singular. Asta-i însemnătatea lecturii unei drame, dacă pricepem această lectură după ființa sa adevărată, nu însă în acel mod în genere crud în care ea nu-i întrebuințată decât numai pentru familiarizarea mai mult superficială cu cuprinsul dramei. Aicea adică ar trebui să se dezvolte activitatea dramaturgului ca

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
firesc zic ca gestiunea să fi fost de mult sulevată, cum de vine inteligența la toate aceste cunoștințe apriori, ce întindere, valabilitate și preț pot avea acestea. Și-n faptă n-ar fi fost nimic mai firesc daca sub firesc pricepem aceea ce se cădea să se întîmple de se proceda cu minte și cum se cade; daca însă sub firesc nu vom înțelege decât ceea ce se-ntîmplă în genere, atunci dimpotrivă n-a fost nimic mai firesc și mai de priceput

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
dă așadar un județ sintetic. Dintr-astea se vede clar: 1) că prin județe analitice cunoștința noastră nu se lărgește defel, ci că noțiunea care o am deja am dizolvat-o în părțile sale constitutive, făcîndu-mi-o mie însumi mai de priceput; 2) că la județe sintetice trebuie să am afară de noțiunea subiectului încă și altceva (x), pe care inteligența se razimă pentru-a recunoaște un predicat ce nu e conținut în acea noțiune: că se cade a i se atribui. La

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
e privit ca o condiție a putinței fenomenelor, Germanii sânt singurii cari până acuma s-au servit de vorba estetică pentru a însemna cu ea ceea ce alții numesc: critică a gustului. Asta arată o speranță greșită, pe care a și priceput-o excelentul analist Baumgarten, de a reduce adică dejudecarea critică a frumosului sub principie raționale și de a constitui din regulele ei o știință. Dar această osteneală e zadarnică. Căci numitele reguli sau criterii sânt după cele mai însemnate ale

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
condiția subiectivă a sensibilității sub care singură intuițiunea exterioară e cu putință. Receptivitatea subiectului, proprietatea sa de a putea fi atins de obiecte, c-un cuvânt afectabilitatea sa precede în mod necesar toate intuițiunile acestor obiecte, deci dintr-asta putem pricepe cum forma tuturor fenomenelor poate fi dată în sufletul nostru înainte de orice percepție reală, prin urmare apriori; putem înțelege cum aceasta, ca intuițiune pură în care toate obiectele sânt silite a fi determinate, poate conține înainte de orice experiență principie ale

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
EminescuOpXIV 387} cercetare a obiectelor ei, nu avem a face cu nimic alta decât numai cu fenomene. Astfel vom numi curcubeul numai un fenomen la ploaia cu soare, iar ploaia obiectul în sine însuși, ceea ce-i și corect întru cât pricepem numai fizic noțiunea aceasta, ca un ce care în experiență e determinat în intuițiune numai așa și nu altfel, oricare ar fi situația simțurilor. Dar dacă luăm acest fapt empiric și, fără a ne ține de concordanța lui în orice

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
probă a corectitudinei și veritabilității tuturor pieselor adapte de cunoștință. Însă această parte întreagă a logicei transcendentale consistă din două cărți, din cari una cuprinde noțiunile, cealaltă principiele inteligenței pure. CARTEA ÎNTÎIA ANALITICA NOȚIUNILOR Sub analitică a noțiunilor eu nu pricep analiza lor sau procedura comună din cercetări filozofice de a discompune cuprinsul noțiunilor ce se prezintă și a le expune explicite, ci înțeleg discompunerea, pîn-acum (puțin) arare încercată, a facultății intelectuale însăși; spre a afla putința unor noțiuni apriorice, să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Dar afară de intuițiune nu există un alt mod de a cunoaște ceva decât prin noțiuni. Prin urmare cunoștința oricărei inteligențe, cel puțin omenești, este prin noțiuni, nu intuitivă, ci discursivă. Toate intuițiunile se-ntemeiază pe afecțiuni, noțiunile deci pe funcțiuni. Pricep însă sub funcțiune unitatea unei acțiuni de-a orândui diferite reprezentații sub una comună. Noțiunile se-ntemeiază deci pe spontaneitatea cugetărei, intuițiuni[le] sensibile pe receptivitatea impresiilor. De aceste noțiuni rațiunea nu poate uza altfel decât judecând prin ele. Fiind

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
primi intuițiuni despre obiecte, cari intuițiuni trebuie deci să afecteze întotdeauna și noțiunea lor. Spontaneitatea cugetărei noastre cere însă ca această varietate să fie petrecută, recepută și combinată pentru a putea deveni o cunoștință. Această operație eu o numesc sinteză. Pricep însă sub sinteză în accepția cea mai generală operația de-a adăogi diferite reprezentații laolaltă și a (concepe) resuma diversitatea lor într-o cunoștință. O asemenea sinteză e pură când cele diverse din ea nu sânt empirice, ci date apriori

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]