7,890 matches
-
un anumit stil de viață, un orar zilnic, dar nu acest lucru este important. Importanță prezintă ritmul în care lucrez și intensitatea cu care îmi trăiesc viața. Este felul meu de a trăi și de a acționa. Chiar ritmul și profunzimea gândirii îmi aparțin. Pot mări și grăbi pasul atunci când este nevoie, însă mi-am format ritmul și felul meu de a merge. Trăiesc integrat într-un mediu mai larg și respect un program instituțional, totuși, mi-am format programul meu
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
temă aleasă din pericopa săptămânii și, în cursul după-amiezii, să interpreteze în prezența celor interesați un text din Talmudul babilonian. Îndeplinirea acestor funcțiuni permitea comunității să evalueze vocea candidatului, erudiția și retorica acestuia. Tata avea o voce plăcută, cunoștea în profunzime comorile culturii iudaice, era un orator redutabil și, pe deasupra, era și ceea ce se numește un bărbat frumos, așa că nu e de mirare că a câștigat cu unanimitate de voturi competiția față de candidații rivali pentru funcția de Prim-Rabin al orașului
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
axează pe încercarea de a profila dimensiunea spirituală a identității evreului originar din România. Din această perspectivă pot afirma că, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se face simțătă o participare evreiască suigeneris, crescând în amploare, profunzime și varietate de genuri pe plan literar-cultural, în mod deosebit în perioada dintre cele două războaie mondiale. Se înțelege că nu se poate întreprinde în acest cadru o analiză aprofundată a acestei contribuții evreiești la cultura română; ea ar necesita
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
creează legături mult mai solide între cele două inimi, care au ales să facă drumul vieții împreună. Din acest motiv cuplurile rezistă în timp, la orice nenorociri pe care viața le rezervă aproape invariabil. O scenă m-a zdruncinat în profunzimea sufletului meu. O bătrînă stătea de strajă lîngă un pat. În pat era un bătrîn, alb la față ca varul. I se ridică puțin capul și i se dă un ceai miraculos. Bătrîna este foarte vioaie: De zece ani îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
biografii. Ispita cu care Istoria îi ademenește pe artiști - scriitori, plasticieni, muzicieni - este, într-o măsură aceeași. Într-o altă măsură, însă, cea mai importantă, această ispită determină în ființa și conștiința artistului reacții cu totul aparte. Aparte atât prin profunzimea lor, cât și prin varietatea unghiurilor de vedere din care judecă ei faptele și întâmplările trecutului. Într-un fel, artistul merge alături de istoric, amândoi străduindu-se să pună în lumina cea adevărată Istoria, așa cum a fost. Într-un alt fel
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cele personal create, l-am determinat să și le facă publice aproape în întregime și acum le știm întinderea, sunt multe, - să ne prezinte unele date cu caracter literar-istoric și a răspuns cum numai domnia-sa reușește. Concis, concret, cu profunzime și cu perspective care tot la istorie ne trimite. Român de-al nostru de la Vaslui! Suntem în fața unei sinteze-sinteze despre ceea ce a dat în timp Valea Rahovei lui Dan Ravaru și Pungeștiul lui Șuțu, în special. Locul de unde pleacă „Amprentele
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Nicolae, copiii se deghizau uneori în femei : femei, copii, adică, în ambele cazuri, neinițiați. Or, există un aspect foarte important al riturilor de inițiere căruia nu i s-a acordat întotdeauna suficientă atenție, dar care clarifică natura lor mai în profunzime decît considerațiile utilitare evo cate în paragraful precedent. Să luăm ca exemplu ritualul așa-numitelor katchina specific indienilor pueblo, despre care am mai vorbit. Oare copiilor li se ascunde natura umană a personajelor ce întru chipează aceste katchina doar ca să
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
în realitate, să le oferim lumii de dincolo sub pretextul că le dăruim copiilor. Prin acest mijloc, darurile de Crăciun rămîn un sacrificiu veritabil adus bucuriei de a trăi, care constă în primul rînd în a nu muri. Cu multă profunzime, Salomon Reinach a scris odată că marea diferență dintre religiile antice și religiile moderne ține de faptul că „păgînii se rugau la morți, în timp ce creștinii se roagă pentru morți”. Probabil că este o mare distanță între rugăciunea către morți și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
a unor probleme filozofice pe care el le-a pus cel dintîi. Pentru gîndirea contemporană, ele nu și-au pierdut deloc din acuitate, ba dimpotrivă. Dar, de patru secole încoace, nimeni n-a reușit să le analizeze cu mai multă profunzime și luciditate decît Montaigne în Eseuri. Gîndire mitică și gîndire științifică în cursul secolului XX, cunoașterea științifică a făcut mai multe progrese decît realizase de două mii de ani încoace. Și totuși - curios paradox -, cu cît știința avansa, cu atît reflecția
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
teribilă, frigul, care era atât de crunt, încât îi făcea pe deținuți să uite că le e foame. În universul rece și aflat într-o foame cronică, autorul găsește resursele de a compune și o poezie romantică, însă de mare profunzime, arătând în „N-ai dezmierda” dualitatea omului: N-ai dezmierda de n-ar fi să blestemi, Surâd numai acei care suspină, Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi, De n-ai fi plâns, n-ai duce
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
eu când ies de la ședință, îmi duc copilul la cofetărie, ne relaxăm, servim câte o „savarină” și ne pregătim pentru un nou început. Așa era tata, așa făcea de fiecare dată și doamna dirigintă cunoștea în mare măsură verticalitatea și profunzimea gândirii sale de la soțul dumneaei, care aprecia mult formatul și prestația tatălui nostru. Liceul mi-a călit orice ezitare și-n egală măsură mi-a rafinat gustul pentru frumos, pentru artă, educându-mi emoțiile, atitudinile, așteptările. Zidurile acelea groase asemenea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
sincretică în relație cu mijloacele moderne de investigație medicală. Indice de personalitate, hotărârea. Doamna doctor, Aurelia Pădurariu, medic primar specialist gastroenterologie și hepatologie în cadrul Spitalului Municipal de Urgență Pașcani. E ceva în relația mea cu doamna doctor ce ține de profunzimea realismului nostru pragmatic. Poate de aceea am învățat să accept provocările vieții și mi-am educat în tihnă trăirile, așteptările, speranțele. Uneori am impresia că vibrațiile noastre interne comunică în același registru emoțional. Poate și pentru că amândouă suntem brăilence, ne-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de Mihai Zamfir, București, Editura Univers, 1982, p. 117. II IPOSTAZE ALE SUBLIMĂRII 1. Omul real, omul poetic Este însăși a mea viață care curge pe pământ, Căci iubirea și viața-mi nu sunt lucruri osebite. La o analiză de profunzime, sintagma românul s-a născut poet adâncește rădăcini și dezvăluie substanță în folclor. Oricât de rafinat ar fi artistul și în orice timp ar evolua, filonul gros ori sevele fine ale culturii tradiționale răzbat în opera fiecăruia de la frații Conachi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nevoie de oriunde acestea îi stau la dispoziție 192. În Diana, spre exemplu, Eminescu indică în subsidiar melancolia ca sursă a creației; la întrebarea ce caută, în fond, poetul unde bate luna, nu se poate răspunde decât prin analiza de profunzime a relației sale personale cu propria-i creație. Între melancolia literară și melancolia psihologică a lui Eminescu este în fond același raport ca între poezia și biografia lui. Una se înalță pe experiențele celeilalte, dezvoltându-se însă după propria ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe bolta senină,/ [...] Streșine vechi casele-n lună ridică 12. Toate aceste imagini, la care se vor adăuga suite întregi susținând demonstrația, trimit în prim-planul raționamentului just al lui Gilbert Durand, după care spațiul e constituțional o invitație la profunzime, la marea călătorie; un exemplu direct și eclatant: Copilul care întinde brațele spre lună are în mod spontan conștiința acestei profunzimi în vârful degetelor, și e mirat doar de faptul că nu atinge imediat luna; [...] imaginea, ca și viața, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
demonstrația, trimit în prim-planul raționamentului just al lui Gilbert Durand, după care spațiul e constituțional o invitație la profunzime, la marea călătorie; un exemplu direct și eclatant: Copilul care întinde brațele spre lună are în mod spontan conștiința acestei profunzimi în vârful degetelor, și e mirat doar de faptul că nu atinge imediat luna; [...] imaginea, ca și viața, nu se învață: se manifestă 13. Descrierile sunt uneori atât de concrete la Eminescu, încât par a fi proză curată: Scârție-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
licărea o lună fantastică și palidă ca fața unei vergine murinde 256. Crezul geniului său poetic îl face să mediteze de tânăr la contrastul dintre ce este formal și ce este profund în ființa sa; și o face cu atâta profunzime, încât pasajul care urmează pare să fie scris în deplina sa maturitate artistică: Crezi tu or toate sufletele de pigmei ce mă-nconjor cred ei oare că mă cunosc? Ei văd niște membre de om, fiecare-și croiește câte-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a cărui înrâurire se întinde pretutindeni, cuprinzând tot ce e omenesc și, deopotrivă, tot ce este divin 68. Însăși geneza lumii este fapta erosului 69, iar Eminescu a dorit să coboare în hăurile începutului pentru a reliefa misterul germinațiilor. Combinând profunzimi ale spiritului, dar și intuiții revelatoare, Eminescu a plonjat cu mintea sa genială întru pătrunderea acestor chinuitoare taine abia-nțelese, pline de-nțelesuri70, care nu li se dezvăluie în egală măsură tuturor, ci pe trepte diferite de înțelegere; iar poetul este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Juarroz) Desfășurat între istoria complexă a realității ipoteștene concrete și realitatea intrinsecă a creației eminesciene, periplul de față confirmă existența a numeroase punți care leagă cele două lumi. Mult mai amplă decât prima, realitatea secundă, în sens barbian, "topește" în profunzimile sale imagini și semne ale realului palpabil, extinzându-le semnificațiile prin generalizare. Analiza acestui proces de sublimare arată însă că urmele și ecourile realității concrete nu se sting pe de-a-ntregul în noua lume a realității artei. Există, în opera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
înviate în capete de boi / Trec stemele Moldovei, trăgând în juguri țara..." De la "Ulcioare de piatră" și până la literatura publicată astăzi de "Junimea" s-a parcurs un drum pe cât de lung, pe atât de necesar. Marcat de reale câștiguri în profunzime, în expresivitate, în modernitate, în altitudinea demersului filosofic, dar și de o posibilă distanțare de habitudinile "simplului cititor". O recitire a poeziei complet uitatului Lesnea se arată a fi necesară, măcar pentru motivul că "Ulcioare de piatră" marchează un început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
se rânduiesc semnături dintre cele mai prestigioase. "Cronica de la Arbore" cunoscuse mai multe ediții, s-a bucurat de atenția criticii într-un cuvânt, la Arbore se constituise un real pol al interesului față de universul satului bucovinean, înțeles în autentica-i profunzime, dincolo de irizările kitsch-ului artizanal din zonă. Și ceea ce un țăran înțelept și dăruit a clădit într-o viață, au dărâmat într-o clipită moștenitorii: ce le trebuie lor muzeu? Dă lapte? Face pere? Casa stă degeaba; e pustie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ar conține procente de adevăr. Ei, și? Crește, scade valoarea creației eminesciene? Mă tem că-i vorba despre cu totul altceva: scenariul nu s-a putut nutri din caratele operei, fiindcă ar fi pretins o abordare de avizată consistență și profunzime, deloc la îndemâna unui astfel de Gheorghe. Și atunci s-a mizat pe spectaculosul de tip Hèrcule Poirot: o societate criminală ucide cu sinistră premeditare un mare român incomod, iar televiziunea, în sfârșit, demască salutar complotul. Nici interpretările cele mai violent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ultim din biografia poetului, discutabil în sine, dar cu drept de existență: e o ipoteză. Ca argument esențial de susținere (în competiție cu... pastorul Wurmbrandt ce jalnică amestecătură de criterii!) e-o costisitoare eroare. Care demonstrează că incapacitatea accederii la profunzimi și esențe determină eșuarea în spectaculosul minor. * P roiectul "Mari români" a devenit ridicol prin însăși plasarea lui Eminescu la concurență cu... oricine. Aleatoriul, aiuristicul și ne-cultura clasamentului s-au evidențiat din plin și la case mai mari. Pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pătrunzătoare, o culegere de eseuri pe marginea unor opere demne de real interes, un crochiu de roman sentimental, o mărturisire de credință din toate, câte ceva. Este un text de tinerețe, presărat și cu naivități, dar și cu observații de certă profunzime și originalitate. Autorul a avut parte de prieteni remarcabili și de inamici mediocri în timp, inamicițiile au câștigat teren, inclusiv ca pondere în viața culturală, prieteniile nou dobândite, și ele semnificative în plan literar (de ex.: acad. Mihai Cimpoi) fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de la Tache, la Matache parc-am fi în Caragiale! Despre celebrele ședințe de demascare s-a făcut vorbire, ici-colo, în proza "obsedantului deceniu", dar ceea ce revelează ochiul atent și avizat al securistului Tache trece dincolo de literatură! Scriitura îngrijită, remarca de profunzime psihologică, nuanța sesizată cu finețe, concizia dialogului esențial și, mai ales, lejeritatea cu care se mișcă în lumea universitară și-n mediul academic arată că Tache are condei și-i de-al casei. Nu musafir, ci membru al familiei. Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]