8,590 matches
-
de iubire! Beau cafeaua amăruie; E fierbinte-așa c-o las. Liniștea spre ceruri suie Sfâșiată de-al meu glas. Și ecoul din privirea-mi Tristă, goală,’nsingurată, Se izbește de-al meau suflet Și mă doare înc-o dată. Suflet rătăcit în ceața Vobelor înșelătoare, Pustiită-ți este viața, De-nfloriri triste, amare! Pe-o tristă piatră de hotar ... Pe-argintul unui colț de stea, într-un balans cam... inegal, Stau față-n față, viața mea Cu ne-mplintu-i ideal. într-un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fără de nume, dar care face să vibreze sufletul. Privește! în inima ta, în inima mea, vei vedea o mare iubire! Suflet Rătăcitor Ești suflet rătăcitor pe poteci de rouă, Ce scrii plângând pe margini de cărări când plouă, Pe unde rătăcești ca un zănatic visător în căutarea gândului, vis triumfător. Rătăcești singur în păienjenișul de gânduri Străpunse de suliți din focul sacru al iubirii, Ce zboară spre cerul albastru al nemuririi. Te legeni în sfera iubirii desăvârșite, înotând prin zăpezi topite
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
inima ta, în inima mea, vei vedea o mare iubire! Suflet Rătăcitor Ești suflet rătăcitor pe poteci de rouă, Ce scrii plângând pe margini de cărări când plouă, Pe unde rătăcești ca un zănatic visător în căutarea gândului, vis triumfător. Rătăcești singur în păienjenișul de gânduri Străpunse de suliți din focul sacru al iubirii, Ce zboară spre cerul albastru al nemuririi. Te legeni în sfera iubirii desăvârșite, înotând prin zăpezi topite-n inimi vrăjite. în odiseea iubirii, strivești sub tălpi lanuri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vrăjite. în odiseea iubirii, strivești sub tălpi lanuri de vise Ce ard inimi înlănțuite într-un infinit de speranțe Și-o iubire turbată vibrează într-un fluviu de emoții rănite Ce țipă cu glasuri mute, căutând căi de dorințe deschise. Rătăcești printre umbrele nopții albastre și pustii Și speri să găsești căldura și dragostea visată Ce se deschide într-o rază de speranță, Când ninge cu petale din visuri-fluturi. Nu Suntem Singuri! în această zi când cerul plânge cu lacrimi amare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Nu Suntem Singuri! în această zi când cerul plânge cu lacrimi amare, Pentru prima dată, văd în ochiii tăi durere Și o mare și nerostită întrebare. Ești suflet ce înoată într-un ocean de vise Ce-și lasă gândul să rătăcească în privirea mea, căutând un secret ce ajută Să-ți dăruiească o parte din bogăția sufletească Ce se zbate să iasă la iveală din trupul meu Zdrențuit de-o iubire eternă. Astăzi, cred c-ai închis în sufletul tău Chinul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
căutând un secret ce ajută Să-ți dăruiească o parte din bogăția sufletească Ce se zbate să iasă la iveală din trupul meu Zdrențuit de-o iubire eternă. Astăzi, cred c-ai închis în sufletul tău Chinul unei iubiri ce rătăcește în spațiu și timp, Alergând pe aripa nemuririi și privind tâmp Cum cerne prin minte sentimente amare căzând în hău. Toată viața vom zbura mână-n mână printre aștri Murmurând... Nu suntem singuri! Și fiecare va murmura: "Tu nu ești
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
te poarte Pe un lujer ce rodește Sămânța Iubirii celeste. Să te-nfioare Când nici nu gândeai că va mai apare. în oceanul de iluzii și gânduri Plutește Cartea precum Sfântul Graal. Pornim călătoria prin abisuri, Sperând să găsim iubirea eternă Rătăcită într-un labirint astral. Ca huma suntem în mâinile sorții Când ne jertfim pe altarul morții. Cartea deține un mister fascinant. Schimbând în aur plumbul închisorii, Descifrăm misterul unui sfânt cuvânt. O ,,închisoare’’ ce rămâne în eternitate prin sensul liturgic
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
într-o oală, ca și carnea dintr-un cazan, 4. apoi strigă către Domnul. Dar El nu le răspunde, ci Își ascunde Fața de ei în vremea aceea, pentru că au făcut fapte rele. 5. "Așa vorbește Domnul despre proorocii care rătăcesc pe poporul meu, care, dacă au de mușcat ceva cu dinții, vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfînt. 6. Din pricina aceasta, va veni noaptea peste voi fără nici o vedenie! Și întunericul fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
căsătorită cu Sticlă înainte de venirea primăverii. Mama mă strigă din patul ei și mă așez lângă ea. Nu suport să mă uit la chipul ei. E numai piele și os. — Tatăl tău obișnuia să spună: „Un tigru bolnav care se rătăcește pe câmpie e mai lipsit de apărare decât un miel. Nu poate să se lupte cu câinii sălbatici care vin la festin“. Din nefericire, aceasta este soarta noastră, Orhideea. Într-o dimineață, în timp ce îmi periam părul, aud cântând pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de mic și de ce doarme tot timpul? Cine știe? îl tachinez eu. Cum poate să fie atât de neștiutor Fiul Cerului? — Am fost în parc ieri. Majestatea Sa îi dă copilul unei slujnice și se așază lângă mine. Privirea îi rătăcește de la ochii mei la gură. Am văzut un copac uscat, zice el în șoaptă. În vârful coroanei sale creștea păr de om. Era foarte lung și se lăsa în jos în falduri ca o cascadă neagră. Mă uit fix la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aprobare, dintre care nici unul nu a primit atenție. Îl confrunt pe Su Shun cu privire la documente. Mai întâi neagă că le-ar fi primit, însă la sugestia mea de a-l convoca pe prințul Kung, el recunoaște că documentele s-au rătăcit pe undeva prin biroul său. Îmi cere să nu mă deranjez cu chestiuni care nu mă privesc, subliniind că interesul meu pentru treburile Curții este „un act lipsit de respect față de împăratul decedat“. Îi amintesc lui Su Shun că nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ascuns cu grijă. Am creat impresia că ascundem adevărul, deoarece înțelegem că pedeapsa pentru pierderea sigiliului este moartea. Am născocit trei posibilități legate de această întâmplare. Prima - l-am pierdut pe drumul de la Peking la Jehol; a doua - l-am rătăcit pe undeva prin Palatul Marii Purități în Orașul Interzis; a treia - l-am lăsat în cutia mea cu bijuterii la Yuan Ming Yuan, care, cel mai probabil, fusese furată de către barbari. De asemenea, potrivit zvonului nostru, împăratul Hsien Feng a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Însă când încearcă să se ridice, picioarele i se împleticesc. Rămânem înmărmuriți. — Pregătește-te de fugă, zic eu. — Unde putem să mergem? se agită Nuharoo. Nu cunoaștem zona deloc. Chiar dacă am reuși să ieșim din templu, am putea să ne rătăcim cu ușurință pe munte. Dacă n-am fi prinși, am putea muri de foame. Dar ce s-ar întâmpla dacă am rămâne aici? Acum nu mai am nici un dubiu că mai-marele călugărilor e omul lui Su Shun. Ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
urmei ce-i oferă omului fatalitatea relației? Veșnice conflicte între individ și iubita sa, între el și familie, între el și un grup de indivizi, între el și societate! Care îi macină viața și, asemeni regelui Lear, îl face să rătăcească în cumplite erori, nedreptăți comise de el însuși și pentru care nu-l iartă nimeni! Care au constituit obiectul literaturii de când există ea, creind opere în care s-a spus aproape tot! Cu ce a fost încoronată viața unui om
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
avea stație la Râca. I se spunea așa fiindcă de când o știam mașina asta n-avea decât un far. În București am tras la falsul librar și au trecut două săptămâni până ce am plecat spre Abrud, timp în care am rătăcit de dimineața până seara prin marele oraș fără să-l cunosc și nedorind să-l cunosc, trăind doar sub fascinația vitrinelor lui, a clădirilor sale înalte, a marilor lui bulevarde, a vieții lui secrete din care veneau spre mine doar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în acei ani și care s-a bucurat pe atunci de un mare succes. Inocența trebuie să aparțină numai eroilor, nu și scriitorului. Din această trufie nu m-a scos decât întîmplarea și, desigur, instinctul. O carte netipărită la timp rătăcește apoi multă vreme până își găsește locul potrivit în conștiința publicului și a istoriei unei culturi. Din păcate pentru dorința de atemporal a multor începători de azi, romanul e legat de istorie și fără ea se asfixiază. Trebuia să tipăresc
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
scriitor de azi, într-o zi însă s-ar putea să reușesc să-i evoc totuși figura. Pe vremea aceea țineam ceva mai multe ședințe decât acum, erau multe probleme noi care asediau turnul nostru de fildeș și mulți se rătăceau în ele, mai ales scriitorii din vechea generație, care încercau să le rezolve după metodele lor perimate. Nu atpăruse încă Mitrea Cocor de Mihail Sadoveanu, care să însemne un bun exemplu pentru ei. Și când lucrurile păreau că se încurcă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
munca, dacă nu era grea, nici prea bănoasă nu părea. La portițe megieșii schimbau cu înțelepciune vorbe, uimiți de veștile despre război, crime, imoralitate. Se afla aici o lume deosebită, un loc în care nimic rău nu se putea întîmpla. Rătăcită în vecini, o rață era înapoiată peste grad, prilej cu care se mai schimbau cîteva vorbe de clacă. Plini de cuviință, oamenii vădeau alte idealuri decît tendința celor pentru care timpul naște bani. Spre deosebire de alte așezări prospere, care creaseră procente
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sub botul unui miel. Curată sănătate. Iarna bag în mine tochitură de porc cu vin care sfîrîie în ulcică. Dacă aș mînca banane ori ciuperci de China, cred că toate mi s-ar întoarce împotrivă. În acest arbore s-a rătăcit un străbun din Hios. Sîngele lui l-a subțiat pe cel vîrtos al țăranilor mei. Poate de aceea am cîteodată plăcere să stau în cerdac, la cafea, cu o țigară bună. Mă tem că grecul se vede doar în acest
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe la multele sale rubedenii. Dărnicia lui l-a pierdut, căci au aflat jandarmii, l-au legat, l-au bătut și l-au trimis la Oraș să facă pușcărie. Se zvonise, câțiva ani mai târziu, că un Înger cam năuc se rătăcise pe Înserate În preajma satului. În loc să-și ia zborul În sus și să-și vadă de ale lui, el tot dădea rotocoale neliniștite, de parcă ar fi uitat unde era cerul și Încotro pământul. Se Încurcase În firele de telefon și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe o bucată de hârtie un preot de demult, al cărui nume nu și-l amintea nimeni, căci se prăvălise și putrezise chiar și crucea de lemn În care fusese dăltuit. Învățătorul Îngâmfat se lăudase la divan cu povestea singuratică, rătăcită printre hârțoagele bisericii. Scria preotul rămas fără nume că Diavolul Își făcuse loc și Își găsise sălaș În pielea afumată de tămâie a țârcovnicului de atunci. Începuse a sta cu dinaintea numai Învârtoșată, În scurtă vreme nevasta nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
demult, știau să-l facă și să-l păstreze. Așa că s-au așezat aici și n-au mai plecat. Sângele lor s-a transmis din urmaș În urmaș până astăzi și câteva globule roșii din venele Întemeietorului s-or fi rătăcit și pe sub pieile unora dintre voi, În ciorba de nații și popoare pe care o pompează inimile voastre. Ia ridică-te În două picioare, Comane, tâmpitule! Când nu te zgâiești pe geam, mâzgălești banca cu creionul, te scobești În urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
glas de elev silitor, Îi spusese că ar fi fost bine să ia și busola - obiect de preț care atârnase la gâtul Directorului În timp ce condusese cele două mari expediții prin munții patriei. „De ce, mă, ți-e frică să nu te rătăcești?” se mirase cel poreclit de elevi Jivinoiu. „Nu, tovarășu’”, se apărase Vieru zâmbind aproape cu Îngăduință, „da’ noi am Învățat la clasă că grajdurile trebuie construite pe direcția nord-est, sud-est, ca să nu le umfle crivățul, care și el tot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
decor aflat la numai câțiva pași de terenul de joc din comuna neîmpăcaților noștri adversari și chiar dușmani. Arbitrul, plătit gras, mirosind a băutură și Îmbrăcat În pantaloni cu dungă suflecați până la genunchi - căci chiloții de la echipamentul regulamentar și-i rătăcise prin paturile răvășite ale unor curve cu care petrecuse toată noaptea pe daiboj (cinste din partea coruptului Consiliu Local condus de un primar Îmbătrânit În rele și incapabil de a face lucruri bune) - arbitrul, deci, acest ticălos pe care pământul Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-a târât nițel În patru labe și a adormit cu fața de alcoolic juvenil Înfundată În stratul de frunze uscate. Vieru, care nu amestecase așa de rău băuturile, a intrat În pădure, a Înaintat câteva sute de metri, a rătăcit poteca din pricina Întunericului și, mai ales, a Îndobitocirii și a adormit cu capul pe policioara leagănului iubirii, bucățică de scândură Înnobilată de atâtea și atâtea cururi goale femeiești. Cât despre Baronu, despre care nu vom Înceta, totuși, să considerăm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]