7,913 matches
-
să-și atingă obiectivul. În schimb, în Politica între națiuni, Morgenthau (1985, p. 5) consideră că realismul „crede în obiectivitatea legilor politicii” și în „posibilitatea de a dezvolta o teorie rațională care să reflecte” acele legi. Unii critici constructiviști ai realismului politic susțin că Morgenthau și-a schimbat radical opiniile între momentele scrierii celor două cărți. De exemplu, Patomäki și Wight (2000, p. 222) interpretează opera timpurie ca o expresie a scepticismului legat de o cunoaștere științifică a lumii, o interpretare
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în Politica între națiuni (1984, p. 3) este că încercarea de a înțelege rațional lumea, atunci când ea nu este rațională, este problematică. Cu alte cuvinte, ambele cărți argumentează același lucru, dar din direcții diferite. Această interpretare sugerează o incompatibilitate între realismul clasic și teoria alegerii raționale sau ceea ce Ruggie (1998) numește neoutilitarism 6. Totuși, el sugerează o compatibilitate între realismul clasic și constructivismul neoclasic. Antipatia față de „omul de știință”, acceptarea importanței ideilor și accentul pus pe contextul istoric din operele lui
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
rațională, este problematică. Cu alte cuvinte, ambele cărți argumentează același lucru, dar din direcții diferite. Această interpretare sugerează o incompatibilitate între realismul clasic și teoria alegerii raționale sau ceea ce Ruggie (1998) numește neoutilitarism 6. Totuși, el sugerează o compatibilitate între realismul clasic și constructivismul neoclasic. Antipatia față de „omul de știință”, acceptarea importanței ideilor și accentul pus pe contextul istoric din operele lui Morgenthau (pentru o discuție a cauzalității sociale, vezi 1946, p. 130) sunt foarte compatibile cu epistemologia constructivistă, fie ea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
față de „omul de știință”, acceptarea importanței ideilor și accentul pus pe contextul istoric din operele lui Morgenthau (pentru o discuție a cauzalității sociale, vezi 1946, p. 130) sunt foarte compatibile cu epistemologia constructivistă, fie ea neoclasică sau postmodernistă. Iar ontologia realismului clasic, care acceptă o realitate separată de opinia subiectivă, fără să nege, în consecință, rolul elementelor ce nu pot fi observate, precum moralitatea, este departe de materialismul brut pe care uneori criticii constructiviști îl asociază cu realismul. Toată discuția de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
postmodernistă. Iar ontologia realismului clasic, care acceptă o realitate separată de opinia subiectivă, fără să nege, în consecință, rolul elementelor ce nu pot fi observate, precum moralitatea, este departe de materialismul brut pe care uneori criticii constructiviști îl asociază cu realismul. Toată discuția de până acum ne-a adus în situația de a pune sub semnul întrebării incompatibilitatea dintre constructivism și realismul politic, ultimul definit ca studiul relațiilor internaționale concentrat asupra relațiilor de putere de pe scena internațională. Cu siguranță că mulți
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nu pot fi observate, precum moralitatea, este departe de materialismul brut pe care uneori criticii constructiviști îl asociază cu realismul. Toată discuția de până acum ne-a adus în situația de a pune sub semnul întrebării incompatibilitatea dintre constructivism și realismul politic, ultimul definit ca studiul relațiilor internaționale concentrat asupra relațiilor de putere de pe scena internațională. Cu siguranță că mulți cititori au început deja să-și exprime dubiile asupra sensului demersului. Realismul a ajuns compatibil cu doctrina constructivistă, fiind definit atât
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a pune sub semnul întrebării incompatibilitatea dintre constructivism și realismul politic, ultimul definit ca studiul relațiilor internaționale concentrat asupra relațiilor de putere de pe scena internațională. Cu siguranță că mulți cititori au început deja să-și exprime dubiile asupra sensului demersului. Realismul a ajuns compatibil cu doctrina constructivistă, fiind definit atât de vag, încât cu greu ar putea exclude vreo teorie. Pentru a răspunde obiecției, trebuie să ne întoarcem la o remarcă anterioară, referitoare la confuzia terminologică din domeniu. Am remarcat că
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
doctrina constructivistă, fiind definit atât de vag, încât cu greu ar putea exclude vreo teorie. Pentru a răspunde obiecției, trebuie să ne întoarcem la o remarcă anterioară, referitoare la confuzia terminologică din domeniu. Am remarcat că Wendt (1999) utilizează termenii realism și idealism în două sensuri diferite. Distincția dintre realismul politic și cel științific a reprezentat subiectul acestei secțiuni. Deosebirea dintre idealisme, accentul pus pe idei versus unul pe idealuri, va fi analizată în secțiunea următoare. Idei, utopii și liberali „Încă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
greu ar putea exclude vreo teorie. Pentru a răspunde obiecției, trebuie să ne întoarcem la o remarcă anterioară, referitoare la confuzia terminologică din domeniu. Am remarcat că Wendt (1999) utilizează termenii realism și idealism în două sensuri diferite. Distincția dintre realismul politic și cel științific a reprezentat subiectul acestei secțiuni. Deosebirea dintre idealisme, accentul pus pe idei versus unul pe idealuri, va fi analizată în secțiunea următoare. Idei, utopii și liberali „Încă de la critica devastatoare a lui Carr, «idealist» a fost
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ca teorie a politicii sociale, și Idealism ca teorie a relațiilor internaționale. Primul se referă la teoria socială care ia în considerare importanța ideilor, în timp ce a doua indică o teorie din relațiile internaționale fundamentată pe idealuri mai curând decât pe realism. Wendt susține că demersul său intră în prima, nu în a doua categorie. Această afirmație este dezbătută mai jos. Interesant este faptul că, în Twenty Years’ Crisis, Carr (1964) nu folosește deloc termenul idealism, ci analizează utopismul. În mod asemănător
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
1964) nu folosește deloc termenul idealism, ci analizează utopismul. În mod asemănător, Moravcsik (1997, p. 514) încearcă explicit să se distanțeze de „rolul istoric al liberalismului ca ideologie”, în redefinirea teoriei liberale din relațiile internaționale. Liberalismul este piedica din calea realismului în lucrarea lui Morgenthau Scientific Man Versus Power Politics (1946). Wendt (1999, p. 39) și Moravcsik (1997, p. 514) au în comun dorința de a scăpa de eticheta pe care fiecare și-o aplică singur - idealist și, respectiv, liberal -, de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în modalități diferite) în urma acuzației că reflectă o abordare normativă a științelor sociale: o ideologie. Scopul acestei secțiuni este de a reabilita abordarea normativă în relațiile internaționale, de care încearcă să se distanțeze Moravcsik și Wendt. Ca adversari retorici ai realismului, Carr (1964) a folosit „utopismul”, iar Morgenthau (1946) „idealismul” și „omul de știință”. Deși termenii pe care-i folosesc Carr și Morgenthau par destul de diferiți, ei se referă de fapt la un anumit tip de idealism liberal și de umanism
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
atrage raționalitatea oamenilor suficient de mult pentru a elimina orice necesitate a politicii de putere. Cu alte cuvinte, pentru idealiștii liberali, structurile politice corecte pot, într-adevăr, să asigure pacea eternă, pentru a folosi termenii lui Immanuel Kant (1957). Răspunsul realismului clasic este că nu există o soluție definitivă. „Pacea este supusă condițiilor timpului și spațiului și trebuie stabilită prin metode și condiții de urgență diferite în relațiile concrete, de zi cu zi, ale națiunilor. Problema păcii internaționale ca atare există
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
internațională. În consecință, nu există altceva decât putere în relațiile internaționale? Dimpotrivă, pentru Morgenthau (1946, pp. 177-178), oamenii sunt inerent morali, precum și animale politice; toate actele politice au o semnificație etică. Pentru Carr (1964, p. 235), „este un fel de realism ireal curentul care ignoră elementul de moralitate din orice tip de ordine mondială”. În realismul clasic, teoria morală în absența recunoașterii rolului puterii este la fel de inutilă ca folosirea puterii în absența moralei. A doua afirmație se explică prin două elemente
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pp. 177-178), oamenii sunt inerent morali, precum și animale politice; toate actele politice au o semnificație etică. Pentru Carr (1964, p. 235), „este un fel de realism ireal curentul care ignoră elementul de moralitate din orice tip de ordine mondială”. În realismul clasic, teoria morală în absența recunoașterii rolului puterii este la fel de inutilă ca folosirea puterii în absența moralei. A doua afirmație se explică prin două elemente - unul practic, altul filosofic. Motivul practic este că oamenii, fiind creaturi morale, nu vor accepta
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
că puterea de dragul puterii este lipsită de sens; nu te duce nicăieri dacă nu ai nici o idee ce să faci cu ea. Într-adevăr, „viciul caracteristic al utopistului este naivitatea; cel al realistului, sterilitatea” (Carr, 1964, p. 12). Rezultă că realismul clasic vede arta politicii internaționale ca echilibrarea practică a cerințelor puterii, pe de o parte, și ale moralității, pe de altă parte, ca o dialectică între putere și moralitate (vezi Kubálková, 1998). Pe scurt, de la început, realismul a fost privit
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
12). Rezultă că realismul clasic vede arta politicii internaționale ca echilibrarea practică a cerințelor puterii, pe de o parte, și ale moralității, pe de altă parte, ca o dialectică între putere și moralitate (vezi Kubálková, 1998). Pe scurt, de la început, realismul a fost privit ca un remediu necesar la idealism, dar nu ca un înlocuitor. Pentru realismul clasic, idealismul este necesar ca să configureze acțiunile și interesele, dar realismul va rămâne tot timpul un element fundamental al relațiilor dintre state. În aceasta
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de o parte, și ale moralității, pe de altă parte, ca o dialectică între putere și moralitate (vezi Kubálková, 1998). Pe scurt, de la început, realismul a fost privit ca un remediu necesar la idealism, dar nu ca un înlocuitor. Pentru realismul clasic, idealismul este necesar ca să configureze acțiunile și interesele, dar realismul va rămâne tot timpul un element fundamental al relațiilor dintre state. În aceasta rezidă diferența dintre realiști și „utopiști” sau „oamenii de știință”. Pe când cei din urmă consideră că
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o dialectică între putere și moralitate (vezi Kubálková, 1998). Pe scurt, de la început, realismul a fost privit ca un remediu necesar la idealism, dar nu ca un înlocuitor. Pentru realismul clasic, idealismul este necesar ca să configureze acțiunile și interesele, dar realismul va rămâne tot timpul un element fundamental al relațiilor dintre state. În aceasta rezidă diferența dintre realiști și „utopiști” sau „oamenii de știință”. Pe când cei din urmă consideră că putem construi totuși o comunitate mondială fără putere, realiștii nu sunt
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
timpul un element fundamental al relațiilor dintre state. În aceasta rezidă diferența dintre realiști și „utopiști” sau „oamenii de știință”. Pe când cei din urmă consideră că putem construi totuși o comunitate mondială fără putere, realiștii nu sunt de acord. Pentru realism, oricât de bine concepute ar fi instituțiile internaționale, oricât de armonizate ar fi interesele noastre sau oricât de bine intenționate ar fi ideile, puterea va rămâne arbitrul final (de notat, nu sursa) al rezultatelor. Deoarece nici natura umană, nici instituțiile
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nici natura umană, nici instituțiile nu sunt perfectibile, va trebui să veghem întotdeauna atât pentru a-i identifica pe cei care ar manipula sistemul, cât și pentru a le răspunde în mod eficient. Toate bune și frumoase, dar contrazice cineva realismul astfel formulat? „Afirmația că natura politicii internaționale este configurată de relațiile de putere este invariabil considerată una dintre caracteristicile definitorii ale realismului. Aceasta nu poate fi o teză exclusiv realistă, deoarece, dacă lucrurile ar sta astfel, orice cercetător al relațiilor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
manipula sistemul, cât și pentru a le răspunde în mod eficient. Toate bune și frumoase, dar contrazice cineva realismul astfel formulat? „Afirmația că natura politicii internaționale este configurată de relațiile de putere este invariabil considerată una dintre caracteristicile definitorii ale realismului. Aceasta nu poate fi o teză exclusiv realistă, deoarece, dacă lucrurile ar sta astfel, orice cercetător al relațiilor internaționale ar fi realist.” (Wendt, 1999, pp. 96-97) Cu această idee, Wendt ar părea că previne utilitatea unei definiții generale a realismului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
realismului. Aceasta nu poate fi o teză exclusiv realistă, deoarece, dacă lucrurile ar sta astfel, orice cercetător al relațiilor internaționale ar fi realist.” (Wendt, 1999, pp. 96-97) Cu această idee, Wendt ar părea că previne utilitatea unei definiții generale a realismului, precum cea din eseul de față. Dar se poate argumenta că mulți dintre cei despre care Wendt consideră că acceptă centralitatea puterii, inclusiv neoliberalii și el însuși, în ultimă instanță, o resping. De exemplu, Moravcsik (1997, p. 531) îi include
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
8. Concluzia logică a acesteia este că, dacă toate țările s-ar democratiza, nu ar mai exista război. Universalizând instituțiile politice interne corecte, s-ar elimina, cu alte cuvinte, amenințarea reprezentată de puterea militară. Această concluzie idealistă este incompatibilă cu realismul, așa cum este el definit aici. Instituționaliștii neoliberali consideră că formele de cooperare internațională în zone de interes specifice pot apărea dacă există instituțiile bine concepute (vezi Keohane și Nye, 1977; Keohane, 1984; Haas, Keohane și Levy, 1993; Keohane și Martin
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
studiu recent al relației dintre postmodernism și feminism, Birgit Locher și Elisabeth Prügl (2001) laudă constructivismul pentru trăsăturile sale „transformative”, dar îl critică pentru că nu acceptă centralitatea puterii în construcția politicii internaționale. Această observație se aseamănă foarte mult cu critica realismului clasic față de idealismul liberal, cum că are prea mare încredere în capacitatea idealurilor de a se impune singure, fără putere, de a schimba lumea. Critica neorealistă a constructivismului este remarcabil de asemănătoare. În „The False Promise of International Institutions”, de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]