6,870 matches
-
învia oameni și vremuri. Acestea trecuseră și în scrisul ei, aceste haruri narative, vreau să spun, și mai puțin lumea de grandoare și fast în care trăise până la jumătatea vieții. Printr-o reacție instinctivă de opunere și poate printr-un reflex de refugiu, lumea literaturii sale este, în tot spiritul ei adânc, țărănească, robustă, legată intim de natură, hrănită de seve populare. Călinescu nu a vorbit întâmplător de Creangă. Această aristocrată a înfățișat lumea satului moldovenesc cu un simț al aderenței
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
îi percepeam. Dar și ei vedeau în noi aliați, și ei se sprijineau pe noi în diverse împrejurări, pentru că începuserăm și noi, tinerii, să contăm în mișcarea literară, să fim cunoscuți, luați în seamă. Acționam solidar cu ei și din reflex de apărare, fiindcă începuseră din nou tulburarea apelor, coalizarea mediocrităților și a forțelor scrii toricești retrograde, nemulțumite, în anii micii liberalizări de la mijlocul deceniului al șaptelea, de pierderea unor poziții. Se deschideau alte fronturi de luptă și ce câștigaserăm, de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
său total, imuabil, îndreptat împotriva lumii vechi, a României antebelice, astfel cum s-a alcătuit și a ființat ea până în anii instalării comunismului la putere. Iar despre acest act nefast el a vorbit întotdeauna ca despre o revoluție. Era un reflex al convingerilor sale radicale de stânga la care n-a renunțat niciodată, nici în timpul regimului Ceaușescu, pe care l-a urât și disprețuit, ce-i drept, dar nu pentru că era un regim comunist, ci pentru că a ejectat naționalismul roșu. Despărțirea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
vestale chiar și când o afirmă tranșant alții" Eminescu. Între ficțiune și realitate; "Datorită defazajului dintre dinamica socială, economică și politică a perioadei pe care o traversăm și inerția imaginarului colectiv, Eminescu este receptat încă în spiritul clișeelor culturale, al reflexelor și gusturilor istoriei celei vechi /de dinainte de 1989/, adică mai curând în spiritul imaginii național-comunismului umilitor 25 de ani de dinainte de revoluție, când regimului propagandistic al lui Ceaușescu nu-i mai rămăsese decât să-l atașeze și pe Eminescu /și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
e golit se sensul mistic. El nu mai funcționează ca gest de aducere în prezent a mitului sacru, ci ca gest într-o ordine a frumuseții imanente". În Tat twam asi sunt puse în oglindă două tipuri feminine, fiecare reprezentând "reflexul deformat în oglindă al celeilalte", fiind greu de stabilit care dintre ele "funcționează ca punct de origine, ca obiect de reflectat", trebuind a fi considerate ca "două imagini într-un sistem specular". Călin Teutișan vorbește apoi despre "cronicile umbrei", când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o altă imagine a gazetarului. Totuși, "e puțin probabil că pe această linie exegetică, viitorul ne va oferi documente noi (precum șocul epistolar din 2000), mobilizând condeie și influențând judecata urmașilor, destrămând, adică, supoziții, risipind colecția imaginilor prefabricate și a reflexelor "leneșe", recalibrând opinii etc. Totuși, în biografia ultimilor ani eminescienii, ne încredința testamentar Petru Creția, vom găsi mereu "ceva adânc de aflat"". În acest sens, referirile la falsitatea tratării lui Eminescu în perioada proletcultistă ("răstălmăcit, falsificat") au prilejuit ulterior, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în lumină rafinamentul cu care Eminescu modernizează exprimarea poetică. Cel din urmă eseu pare oarecum detașat de formula discursului celor anterioare, adică de un mod analitic de cercetare a cuvintelor în sine, utilizate însă în contextul imagistic al poeziei eminesciene. Reflexe ale teologiei apofatice în poezia eminesciană vine să pună în lumină efectul stilistic al religiozității poeziei acestuia, fără o analiză neapărat teologică a conținutului de idei pe care îl pune în mișcare: "...poetul nu prea credea în vreun fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Dacă valoarea nuvelelor sale (istorice, sociale sau sentimental-comice) a fost recunoscută (desigur, și cu rezervele impuse de valoarea literară a textelor sau de exigențele criticii!) de exegeții operei sale, nu se poate spune același lucru despre memorialistica lui Gane, ca reflex, între altele, al activității politice (excepția este cea de primar al Iașilor), care a fost marcată nu numai de succese evidente, dar și de inconsecvențe, șovăieli sau chiar greșeli. Scriitorul însuși, în repetate rânduri, s-a lăsat ispitit de "cântecul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în patru și să dau soluțiunea acestei delicate probleme. Eu constat faptul și zic că atunci nu aveam mai mare grijă decât să ascund de ochii lumei și ai Mariei flacăra ce pâlpâia în pieptul meu; iar astăzi când prin reflexul amintirei îmi revin toate aceste tulburări ale unei patimi precoce, eu le descriu așa cum le-am simțit atunci, fără nici o exagerare, deși nu cred să le pot împrumuta gradul de intensitate sau, mai drept vorbind, de naivitate cu care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
condițiile satisfacerii unei trebuințe, cînd interesul este intrinsec, efortul depus este mult mai mare, iar activitatea este atractivă și eficientă, în schimb, o activitate ce nu satisface o trebuință are aspectul unei corvezi și provoacă dezgust. În acest caz apare reflexul de apărare; este necesar un efort de atenție pentru ca reflexul să fie învins; de aici istovirea care însoțește o astfel de activitate și, în consecință, eficiența redusă. Exemplul tipic de activitate desfășurată în scopul satisfacerii unei nevoi este jocul copilului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este mult mai mare, iar activitatea este atractivă și eficientă, în schimb, o activitate ce nu satisface o trebuință are aspectul unei corvezi și provoacă dezgust. În acest caz apare reflexul de apărare; este necesar un efort de atenție pentru ca reflexul să fie învins; de aici istovirea care însoțește o astfel de activitate și, în consecință, eficiența redusă. Exemplul tipic de activitate desfășurată în scopul satisfacerii unei nevoi este jocul copilului. Acesta satisface tendința naturală spre activitate a ființei umane în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a întâmplat ție. Trăiesc așa, în incertitudine. Oricând o nouă supurație poate interveni și nu-mi pot face proiecte ample. Totul e scurt, fragmentar, provizoriu. Dar fiecare supurație de rugină din ureche aduce cu sine și o supurație a memoriei. Reflex à la Pavlov. Supurația cheamă literatura. Scriu despre mine și nu știu dacă e bine. Majoritatea scriitorilor sunt scriitori ai unei singure cărți, în care s-au deconspirat, apoi au amuțit. Dar io nu știu dacă spun adevărul. Scriu ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
capricii și incuriozități, cum și de continue experiențe și agoniseli În această ordine sau artă a vieții care ne preocupă aci, cea culinară, artă vie, Întreținută și controlată zilnic prin sim țurile noastre primordiale; condiții, prin urmare, de bază, cu reflexe cosmice, telurice, clima terice, rasiale și cu influențe și Împrumuturi directe sau indirecte, permanente sau trecă toare, vizibile sau puțin vizibile, dar pe care le descoperi, ca Într-un adevărat creuzet al geniului nostru național, În cratița și În tigaia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fie [pentru] a le acorda asistența. Este, apoi, o profesiune de simplă obișnuință, de habitudine cu timpul (greu până apucă a mușca din ea), de rutină, cum și de un anume dresaj, cu scopul, adică, și cu concursul binevoitor al „reflexelor condiționate“ de a anula pe cele naturale, fizice și morale, la fel cum aceste reflexe condiționate anulează pe cele naturale ale animalelor strânse În circ, unde, tot prin dre saj, execută, cu inocență și gravitate, dan suri, jonglerii și comi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu timpul (greu până apucă a mușca din ea), de rutină, cum și de un anume dresaj, cu scopul, adică, și cu concursul binevoitor al „reflexelor condiționate“ de a anula pe cele naturale, fizice și morale, la fel cum aceste reflexe condiționate anulează pe cele naturale ale animalelor strânse În circ, unde, tot prin dre saj, execută, cu inocență și gravitate, dan suri, jonglerii și comi cării, spre plăcerea și hazul celei mai depravate ființe de pe glob: omul. În zadar veți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și neîndrăznind să-ntin dă mâna. Nu știu dacă a conduce un automobil ceasuri Întregi cu fundul pe pernă Înseamnă a face sport; poate Însă numai În măsura În care Înfrunți necazurile ce le comportă: penele, intemperiile, exercitarea și controlul, pe spinarea proprie, a reflexelor; cât și În măsura bucuriilor sale reale: posibilitatea practică a unor schimbări rapide de perspectivă, de climat, de decor al vieții; ca și posibilitatea de a fugi uneori de oameni, acest „animal discordant și supărător“, cum Îl numește Shelley. Așa
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
afirmă În multe Îm prejurări, Însă cu discreția unei subtile personalități mai mult decât omenești. La fel ca un cal bun de călărit care-și simte călărețul stăpân În șa, automobilul apre ciază pe conducătorul priceput, abil și stăpân pe reflexele sale la volan. CU AUTOMOBILUL ESTE ADEVĂRAT CĂ PLECI, CĂ SOSEȘTI (când sosești) - dar nu călătorești. În acest sens, am călătorit În viața mea o singură dată sau de două ori: În copilărie, cu bunicul, moș Ghiță Beldie, și cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lume bună. M-a invitat și pe mine. La un moment dat, ședeam Într-un grup de doamne și, alături de noi, Lisette Verea sta tolănită Într-un fotoliu. O frumusețe autentică, Îmbrăcată Într-o rochie de mătase celulară, transparentă. Sub reflexele luminii candelabrului, În dreptul sexului Lisettei Verea se vedea ceva strălucitor. Căutam să văd mai bine ce este: Ce dracu’, asta, ca să epateze lumea, și-a pus acolo un bri liant să strălucească? Privirea mea fixă a fost surprinsă de amfitrion
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pisică lovită la cap de o mașină, să ajung la geam. Am ajuns în cele din urmă și am redus maneta avansului. De ciudă și de rușine am plecat fără să-i mulțumesc salvatorului meu. 6. Pilotul trebuie să aibă reflexe iuți. Pe un teren în pantă, tăiat de un drum cam pe la mijlocul lui, eram trei aviatoare cu avioanele RWD-13 cu câte doi răniți fiecare, din care unul grav rănit, culcat pe targă. Decolarea din josul terenului spre susul pantei. Nu
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
care juca rolul frumoasei juca și rolul soartei. În momentele de confuzie, soarta pompa în bărbații pe care frumoasa urâtă îi remarca o mare încredere în rostul lor pe lume. De îndată ce deveneau amanții femeii cu față de cal, dar cu toate reflexele unei generozități erotice de castă regală, bărbaților începea să le reușească totul în carieră. Li se injecta o doză mare de importanță de sine, de voință, de bucurie a vieții. S-a întâmplat să stau lângă urâta frumoasă înaltă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
târziu am citit despre muștrul disciplinar practicat în SS și Wehrmacht. Din muștru făceau obligatoriu parte și cizmele cu luciu. și în timp ce tata își scuipa pe pantofi, mă gândeam: asta de la naziști a învățat-o, tocmai asemenea mărunțișuri intrate-n reflex îl trădează pe soldatul SS din el. Aflasem deja de la prietenii mei care înaintea studiilor trebuiseră să-și satisfacă stagiul în Armata română, că și aici, în această armată dezorganizată, domnea mania lustruitului de ghete. La manevre, soldații n-aveau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de apă un lac în casa din colț stă patrula și dacă zboară unu-n abis firește e iarăși un sinucis în casa de hârtie stă opinia-n ramă și-n coc locuiește o damă1 Textul acestui colaj este un reflex târziu al regelui de la sat confecționat alandala, dar o dată cu patrula, cu blocul din colț și cu asasinatul care în darea de seamă e prezentat drept sinucidere, de mult a intrat în joc și regele de la oraș. Este un rege de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
minute înainte nici nu s-ar fi gândit“. Eu însă mă gândisem, și anume la faptul că joaca asta cu turnatul plumbului mi-ar putea dezvălui ceva la care nici nu vreau să mă gândesc. Regele m-a urmat ca reflex al unor lucruri niciodată de deslușit pentru mine, mai întâi de la sat la oraș, apoi din România în Germania. În persoana lui a dat expresie plastică proporției luate de lucruri - când fuga buimacă a capului face ca nici un cuvânt să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să-ți descrie o zi de vară. Femeia asociază imaginile la fel cum o face Jorge Semprun: niște femei frumoase, noaptea, într-un bar parizian, îi aduc înaintea ochilor Moartea. Iar ninsoarea sub felinarele aprinse ale bulevardului poartă în ea reflexele tărâmului morții de la Buchenwald. Semprun e scriitor, femeia, nu - asta-i deosebirea. Dar Privirea Străină o au în comun. Încă de copil, pe când nu aveam Privirea Străină, observam pofta bolnavă a mamei după cartofi. Când îi mânca, era în ea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de mică, o găurică uitată și netencuită pentru a pătrunde la victimele sale potențiale. Focul din sobă se stinsese demult, iar acum spațiul camerei era încălzit doar de răsuflarea aburindă a celor șapte ființe zgribulite sub păturile suprapuse. Printr-un reflex necondițonat de apărare instinctuală ne trăgeam mai bine păturile pe noi, pentru a nu permite aerului rece să diminueze căldura acumulată sub învelitori. În sobă, tizicul a mai pâlpâit anemic de vreo câteva ori stimulat de curenții de aer circulând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]