7,442 matches
-
semicircular nedecroșat, o navă dreptunghiulară spațioasă, compartimentată în naos și pronaos, și un turn clopotniță zvelt, cu fleșă ascuțită. Biserica a fost construită între anii 1821 și 1828, în timpul păstoririi preotului Ioan Maximilian, cu sprijinul a doi căpitani sârbi de la Regimentul grăniceresc din Hațeg, deservind până în prezent, fără întrerupere, obștea ortodoxă a orașului, conscripția din anii 1829-1831 o menționează ca atare. Lăcașul, renovat ultima oară în 1998, este acoperit integral cu tablă. Decorul iconografic inițial, executat în 1928 de Ilie Chidu
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
populație de 9.587 de locuitori (conform recensământului din 2011), cu aproape o mie mai puțin decât la precedentul recensământ din 2002, an când au fost consemnați 10.582 locuitori. Cunoscut ca reședință pentru Districtul Grăniceresc Năsăud sau Al doilea Regiment Românesc (în maghiară Oláh) de Infanterie Grănicerească nr. 17, înființat în anul 1762. O bună parte dintre soldații regimentului năsăudean a luptat la Austerlitz sau la podul de la Arcole (Areda Venetiei) împotriva armatei franceze conduse de Napoleon Bonaparte. Prin vitejia
Năsăud () [Corola-website/Science/297069_a_298398]
-
recensământ din 2002, an când au fost consemnați 10.582 locuitori. Cunoscut ca reședință pentru Districtul Grăniceresc Năsăud sau Al doilea Regiment Românesc (în maghiară Oláh) de Infanterie Grănicerească nr. 17, înființat în anul 1762. O bună parte dintre soldații regimentului năsăudean a luptat la Austerlitz sau la podul de la Arcole (Areda Venetiei) împotriva armatei franceze conduse de Napoleon Bonaparte. Prin vitejia lor, aceștia și-au câștigat un cunoscut renume în acea vreme, acela de "cătanele negre". În martie 1849, Năsăudul
Năsăud () [Corola-website/Science/297069_a_298398]
-
vitejia lor, aceștia și-au câștigat un cunoscut renume în acea vreme, acela de "cătanele negre". În martie 1849, Năsăudul a fost ars în întregime de insurgenții maghiari, rămânînd doar câteva clădiri aparținând instituțiilor publice. Căpitanul Silvestru Tomi (1821-1878) din regimentul grăniceresc, originar din Mocod, ne informează și asupra faptului că s-a dat foc "Institutului de educație, "ridicat în 1784 ca școală pentru copiii grănicerilor. Nu a ars decât acoperișul. În noiembrie 1850, perioadă premergătoare desființării regimentului, Năsăudul a fost
Năsăud () [Corola-website/Science/297069_a_298398]
-
Tomi (1821-1878) din regimentul grăniceresc, originar din Mocod, ne informează și asupra faptului că s-a dat foc "Institutului de educație, "ridicat în 1784 ca școală pentru copiii grănicerilor. Nu a ars decât acoperișul. În noiembrie 1850, perioadă premergătoare desființării regimentului, Năsăudul a fost vizitat de Generalul de Brigadă Ritter von Laiml care în tinerețe a făcut școală în această instituție și văzând nenorocirea a luat măsuri imediate pentru refacerea acoperișului. După primul război mondial (1914-1918), orașul făcea parte din plasa
Năsăud () [Corola-website/Science/297069_a_298398]
-
zbuciumată. A făcut parte din fortificațiile lui Iancu de Hunedoara, a fost ocupată de turci în mai multe rânduri, a fost reședință de sangeac, a intrat în posesia lui Mihai Viteazul, a fost cucerită de habsburgi, a fost centru de regiment grăniceresc, aceste perioade și evenimente punându-și adânc amprenta asupra dezvoltării orașului. Rămasă în ruină, după anul 1870 cetatea este reconstruită în stil neoclasic cu elemente ale renașterii târzii și ale barocului. În perioada revoluției pașoptiste (1848-1849) Ineul este un
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
sovietic, cum ar fi Nicaragua și Libia (peste 9.000). Apărarea țării este responsabilitatea armatei formate în întregime din voluntari, formată din forțele terestre, marina și forțele aeriene. Forțele terestre sunt formate din două brigăzi mecanizate și opt batalioane și regimente independente; forța aeriană operează cu 106 avioane și sisteme de apărare antiaeriană în șase baze aeriene, iar marina deține diverse nave, elicoptere și măsuri pentru paza coastei. După o serie de reduceri de personal începând cu 1990, numărul militarilor activi
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
autoritățile imperiale austriece cu forța militară. Un punct culminant al conflictului dintre secui și generalul Adolf von Buccow l-a reprezentat Masacrul de la Siculeni, care a pus capăt rezistenței secuiești. La mijlocul sec. al XVIII-lea au fost înființate cele două regimente secuiești de grăniceri și regimentul de husari grăniceri de la Sf. Gheorghe (Primul Regiment Secuiesc de Infanterie, Al Doilea Regiment Secuiesc de Infanterie). Structura confesională a maghiarilor din județele Covasna, Harghita și Mureș se prezintă (conform recensământului din 2002) astfel: Confesiunea
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
militară. Un punct culminant al conflictului dintre secui și generalul Adolf von Buccow l-a reprezentat Masacrul de la Siculeni, care a pus capăt rezistenței secuiești. La mijlocul sec. al XVIII-lea au fost înființate cele două regimente secuiești de grăniceri și regimentul de husari grăniceri de la Sf. Gheorghe (Primul Regiment Secuiesc de Infanterie, Al Doilea Regiment Secuiesc de Infanterie). Structura confesională a maghiarilor din județele Covasna, Harghita și Mureș se prezintă (conform recensământului din 2002) astfel: Confesiunea romano-catolică e predominantă mai ales
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
și generalul Adolf von Buccow l-a reprezentat Masacrul de la Siculeni, care a pus capăt rezistenței secuiești. La mijlocul sec. al XVIII-lea au fost înființate cele două regimente secuiești de grăniceri și regimentul de husari grăniceri de la Sf. Gheorghe (Primul Regiment Secuiesc de Infanterie, Al Doilea Regiment Secuiesc de Infanterie). Structura confesională a maghiarilor din județele Covasna, Harghita și Mureș se prezintă (conform recensământului din 2002) astfel: Confesiunea romano-catolică e predominantă mai ales printre secuii din zona Ciucului și în partea
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
a reprezentat Masacrul de la Siculeni, care a pus capăt rezistenței secuiești. La mijlocul sec. al XVIII-lea au fost înființate cele două regimente secuiești de grăniceri și regimentul de husari grăniceri de la Sf. Gheorghe (Primul Regiment Secuiesc de Infanterie, Al Doilea Regiment Secuiesc de Infanterie). Structura confesională a maghiarilor din județele Covasna, Harghita și Mureș se prezintă (conform recensământului din 2002) astfel: Confesiunea romano-catolică e predominantă mai ales printre secuii din zona Ciucului și în partea nordică a județului Covasna (așa-numitul
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
peste procesul de înălțare a drapelului. Civilii își arată respectul printr-o poziție demnă; bărbații își descoperă capetele. Membrii organizațiilor cu uniformă stau în poziție de drepți; dacă uniforma cuprinde chipiu, atunci ei salută cu două degete. Purtătorii drapelelor de regimente își coboară drapelele lor în fața celui național. (Vezi video) Conform standardelor general acceptate de respect, drapelul național nu trebuie coborât în fața niciunei persoane. Trebuie avută grijă ca acesta să nu atingă solul, podeaua sau apa de sub el. Trebuie asigurat împotriva
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
formațiunii. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, soldații polonezi au înălțat drapelul polonez pe locul mai multor victorii repurtate de ei. La 18 mai 1944, după victoria Aliaților împotriva forțelor germane în bătălia de la Monte Cassino, o patrulă din Regimentul 12 Podolia Uhlan (parte a Diviziei 3 Pușcași Carpați poloneze) au înălțat un drapel polonez pe ruinele mănăstirii Monte Cassino din Italia. La 1 august 1944, prima zi a Revoltei din Varșovia, un drapel alb-roșu a fost arborat pe clădirea
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
În timpul eliberării Varșoviei de către forțele sovietice și de Armata Populară Poloneză la 17 ianuarie 1945, drapele polone au fost înălțate pe palatul Belvedere și pe ruinele gării orașului. La 2 mai 1945, după capturarea Berlinului, soldații Bateriei 7, Divizia 3, Regimentul 1 Artilerie Ușoară au înălțat drapele polone pe Columna Victoriei din Berlin. Drapele poloneze au fost utilizate și de demonstranții antiguvernamentali din timpul regimului comunist. În timpul revoltelor violente de la Poznań (1956) și Gdynia (1970), demonstranții au purtat drapele naționale vizibil
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
acțiune coordonată cu invazia generalului Donat Heissler dinspre nord, prin pasul Bran. Pus în fața forței imperialilor, Brâncoveanu s-a conformat, plătind restul de tribut în acord cu diploma din ianuarie 1688, fiind nevoit să accepte iernarea în țară a 12 regimente și să predea armatei austriece 1500 de cai. Cum a găsit însă răgazul, domnul s-a adresat tătarilor și turcilor, chemându-i spre ajutor, întrucât o incursiune a tătarilor era preferabilă jafului neîntrerupt de săptămâni al cătanelor. În ianuarie 1690
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
și fiul său vizitează reședința episcopală și îl decorează pe episcopul Visarion Puiu cu Cordonul de „Mare Cruce” al ordinului Coroana României. La ora patru, regele și prințul moștenitor au pornit de la reședința episcopală spre a vizita cazărmile militare. Între regimentele vizitate a fost și regimentul 6 Vânători, în care Suveranul a fost ofițer cu gradul de locotenent, când această unitate militară era de gardă la castelul Peleș. Pe la orele 18, regele Carol al II-lea și prințul moștenitor Mihai împreună cu
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
episcopală și îl decorează pe episcopul Visarion Puiu cu Cordonul de „Mare Cruce” al ordinului Coroana României. La ora patru, regele și prințul moștenitor au pornit de la reședința episcopală spre a vizita cazărmile militare. Între regimentele vizitate a fost și regimentul 6 Vânători, în care Suveranul a fost ofițer cu gradul de locotenent, când această unitate militară era de gardă la castelul Peleș. Pe la orele 18, regele Carol al II-lea și prințul moștenitor Mihai împreună cu reprezentanții autorităților centrale din București
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
Tatăl său, Ioan Antonescu, era fiul lui Anton Vasiliu și al Sultanei, născut pe data de 29 iunie 1853 la București. S-a căsătorit la 27 ianuarie 1879 cu Chiriachița Dobrian din Pitești. La 6 iulie 1870 era soldat în cadrul Regimentului 1 Artilerie, devine brigadier la 8 aprilie 1871, sergent la 1 ianuarie 1872 și sergent major la 15 august 1873. La 1 octombrie 1874 devine sublocotenent în cadrul Regimentului 1 Roșiori. A participat la Războiul de Independență fiind recompensat cu medalia
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
cu Chiriachița Dobrian din Pitești. La 6 iulie 1870 era soldat în cadrul Regimentului 1 Artilerie, devine brigadier la 8 aprilie 1871, sergent la 1 ianuarie 1872 și sergent major la 15 august 1873. La 1 octombrie 1874 devine sublocotenent în cadrul Regimentului 1 Roșiori. A participat la Războiul de Independență fiind recompensat cu medalia „Apărătorii Independenței”, „Crucea Trecerii Dunării”, „Medalia Comemorativă Rusă” și Ordinul „Stanislav” clasa a III-a. Este transferat la 16 iunie 1879 în cadrul Regimentului 2 Călărași unde este avansat
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
octombrie 1874 devine sublocotenent în cadrul Regimentului 1 Roșiori. A participat la Războiul de Independență fiind recompensat cu medalia „Apărătorii Independenței”, „Crucea Trecerii Dunării”, „Medalia Comemorativă Rusă” și Ordinul „Stanislav” clasa a III-a. Este transferat la 16 iunie 1879 în cadrul Regimentului 2 Călărași unde este avansat locotenent la 8 aprilie 1881. Pe 15 octombrie 1884 este mutat la Regimentul 10 Călărași La 16 septembrie 1886 este transferat la Brigada Călărași Constanța unde este avansat căpitan la 16 aprilie 1889. Revine la
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Apărătorii Independenței”, „Crucea Trecerii Dunării”, „Medalia Comemorativă Rusă” și Ordinul „Stanislav” clasa a III-a. Este transferat la 16 iunie 1879 în cadrul Regimentului 2 Călărași unde este avansat locotenent la 8 aprilie 1881. Pe 15 octombrie 1884 este mutat la Regimentul 10 Călărași La 16 septembrie 1886 este transferat la Brigada Călărași Constanța unde este avansat căpitan la 16 aprilie 1889. Revine la Regimentul 1 Roșiori pe 1 aprilie 1893, iar la 1 aprilie 1896 este transferat la Regimentul 6 Roșiori
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
2 Călărași unde este avansat locotenent la 8 aprilie 1881. Pe 15 octombrie 1884 este mutat la Regimentul 10 Călărași La 16 septembrie 1886 este transferat la Brigada Călărași Constanța unde este avansat căpitan la 16 aprilie 1889. Revine la Regimentul 1 Roșiori pe 1 aprilie 1893, iar la 1 aprilie 1896 este transferat la Regimentul 6 Roșiori. La 1 octombrie 1899 este mutat la Miliție în cadrul Corpului 3, iar la 30 martie 1900 este trecut în rezervă de la Regimentul 6
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
mutat la Regimentul 10 Călărași La 16 septembrie 1886 este transferat la Brigada Călărași Constanța unde este avansat căpitan la 16 aprilie 1889. Revine la Regimentul 1 Roșiori pe 1 aprilie 1893, iar la 1 aprilie 1896 este transferat la Regimentul 6 Roșiori. La 1 octombrie 1899 este mutat la Miliție în cadrul Corpului 3, iar la 30 martie 1900 este trecut în rezervă de la Regimentul 6 Roșiori. La 1 iulie 1900 apare în evidența Diviziei a 5-a. Mama sa, Chiriachița
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
la Regimentul 1 Roșiori pe 1 aprilie 1893, iar la 1 aprilie 1896 este transferat la Regimentul 6 Roșiori. La 1 octombrie 1899 este mutat la Miliție în cadrul Corpului 3, iar la 30 martie 1900 este trecut în rezervă de la Regimentul 6 Roșiori. La 1 iulie 1900 apare în evidența Diviziei a 5-a. Mama sa, Chiriachița, fiica lui Gheorghe Dobrian, s-a născut la 18 martie 1862 în Pitești. În urma căsătoriei au rezultat doi copii: o fată, care s-a
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
de arma cavaleriei a urmat Școala militară de infanterie și cavalerie din București (1902-1904) pe care a absolvit-o ca șef de promoție cu numele înscris pe placa de onoare. A fost înaintat la gradul de sublocotenent și repartizat la Regimentul I Roșiori. Este selecționat și trimis să urmeze Școala specială de cavalerie Târgoviște (1905-1906). După absolvirea ei revine la Regimentul I Roșiori. S-a distins în timpul Răscoalei din 1907 când, în fruntea unei subunități a regimentului, a reușit să oprească
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]