6,667 matches
-
admitere la liceul Eudoxiu Hurmuzachi din Rădăuți. Mama, blândă cum era, mă privea tristă, tata dădea mereu sfaturi, iar eu umblam mereu îngândurat și trist că mă despart de prietenii de joacă, despărțirea de casa părintească, de copilăria fericită, cu regretele ei cu tot. De pe culmea anilor gândurile se întorc la clasa unde existam și eu la liceul din Rădăuți. O văd și acum așa cum o vedeam și atunci, clasă disciplinată, formată din diferiți copii - de la țară și din oraș, înfrățiți
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
în perioada de început, iar eu un tânăr plin de ambiții și de idei. Când m-am despărțit la pensie de aceste spitale care sunt în plină tinerețe, iar eu nu mai sunt de mult tânăr, în aceste clipe, cu regret că nu mai lucrez mă adresez poetului. Oricât aș fi de medic, oricât aș cunoaște acest adevăr biologic, tinerețea fără bătrânețe este doar o poveste, însă se știe că bătrânul gândește mai încet, dar mai profund, a fi bătrân nu
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
acest sport. Inclusiv de rugbyști români care joacă în Franța, chiar și în echipa din Brive la Gaillarde. Francezul a și pomenit nume de asemenea sportivi, din mai multe echipe franceze: Socol, Manta, Bălan, Toderașc și alții, de care, spre regretul meu, nu-mi mai aduc aminte. Afară de Marius Tincu, despre care voi scrie separat. Nu știu câtă plăcere i-a fă-cut interlocutorului meu, Laurent Moreau, dar am pomenit și de un timp ceva mai depărtat, când echi- pa de rugby a României
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
opresc în acest punct. Oricum, și de aici vederea este superbă. În-cerc să mai fac câțiva pași, dar renunț chiar în punctul din care panta devine inaccesibilă puterilor mele. Renunță și Hugo, chiar dacă o face, ca și mine, cu mare regret. - Ce facem, Hugo, continuăm? - Nu, nu continuăm... - De ce? - Pentru că tu nu ai să reușești. - Dar tu? - Nici eu. Ne mulțumim să scrutăm panorama amplă a văii ce ni se des- chide în față. Regretăm, desigur, că nu putem face acest
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
țările ce puteau răsplăti corespunzător munca de per-formanță și unde condițiile de pregătire întru împlinirea acestui scop facilitau performanța. Așa se face că și la echipa de rugby din Brive la Gail- larde au jucat, în timp, destui români. Cu regret o spun că eu am la îndemână doar câteva nume: Socol, Bălan, Manta, Toderașc. Centenarul a coincis în mod fericit cu meciul de campionat la zi, între C.A. Brive și Bourgoin-Jallieu. Tot timpul a plouat sâcâi- tor și rece
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
la persoana întâi...", formulare improprie și imposibilă în condițiile în care textul e o "mărturie" ce se face de la un capăt la altul la persoana întâi. Faptul acesta e conștientizat de autorul însuși spre final, când acesta mărturisește: "În sfârșit, regret că am vorbit atât de des la persoana întâi..."19. De altfel, această prezentare subiectivă a unei realități obiective e o altă caracteristică a textului literar. Iată un motiv în plus, care adăugat tuturor celorlalte mai sus enumerate, ne îndreptățește
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
și imaginația deosebită, dublate pe tot parcursul textului de activarea "funcției referențiale", ceea ce am considerat noi a fi un indiciu al asumării conștiente a actului creator, dar și de caracterul subiectiv al cărții, la finalul căreia autorul mărturisește: "În sfârșit, regret că am vorbit atât de des la persoana întâi...". Mărturie despre o convertire "...nu scriu pentru a-mi face cunoscută viața, ci pentru a oferi o mărturie...". Într-adevăr, cartea lui Frossard este "o mărturie" a unui "catolic, apostolic și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
intelectuală. Am avut îndelungi discuții, în special pe teme de filosofie și de literatură. Deci în zona aceasta l-am abordat cu precădere eu, repet, nebănuindu-i pe atunci anvergura teologică. Doar în ultimele dialoguri, trebuie să o spun, cu regret, am început să dezbatem câteva teme teologice. A.S.: Era în '89? R.D.M.: Nu, a fost în toamna anului 1988; atunci l-am întâlnit ultima oară. A.S.: Si abia atunci ați deschis un dialog pe teme teologice? R.D.M.: Abia atunci am
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
spune, chiar și în fața simplilor credincioși, niște lucruri în care aluziile politice erau transparente, dar această îndrăzneală își avea originea într-o lectură teologico-profetice a istoriei. A.S.: Ați asistat la vreo predică? R.D.M.: Nu... din păcate, e un alt mare regret al meu. L-am auzit doar înregistrat. A.S.: Cum vi se par Verbul a crede și Crezul ortodox din Dăruind vei dobândi? R.D.M.: Ambele sunt excepționale. Tema aceasta, a credinței, e pentru el tema centrală; o abordează într-o manieră
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
solid, ne pregătea pentru lumea în care trăiam, în care urma să slujim ca preoți și teologi. Cel de al doilea, a fost omul în care am perceput fibra morală genuină a țăranului român. Au fost singurii, o spun cu regret, dintre profesorii mei la care nu am perceput acea teamă care era atotprezentă, ubicuă, în România ultimilor ani ai lui Ceaușescu. Primul este părintele profesor Ioan Glăjaru, un om de o modestie și de o decență impresionantă, care și-a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
un văr. Mi s-a părut straniu și am mai întrebat alte persoane din familie, dar nimeni nu știa nimic de vreun văr cu numele tatălui meu. Despre tatăl fetei mele nu vreau să vorbesc. Niciodată nu am regretat nu regret, și nu o voi face cu privire la Timeea. Am fost foarte încăpățânată să nasc acest copil. Chiar daca știam că nu voi rămâne cu tatăl ei, am păstrat sarcina. M-a umilit multă lume. Nu mi-a păsat de acea lume. M-
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
fel, și am visat că, într-o zi, voi scrie și eu una, măcar una. Nu mi-am imaginat vreodată că voi scrie despre moartea mamei mele. Niciodată. Presimțeam uneori că disprețul față de mama îl voi plăti cu lacrimi și regrete. Vedeam acest moment ca fiind foarte departe, spre sfârșitul vieții mele. După ploi și furtuni, în viața mea avea să vină uraganul cel mai cumplit. La începutul verii lui 2011, relația mea cu mama era din ce în ce mai rea. Așteptam să termine
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
să fii mulțumit de ce ai. Nu am vrut să merg acolo unde eram știută ca aparținând unui neam prost de pocăiți (tatăl meu). Mama și-a iubit foarte mult familia. A murit făcând sacrificii pentru ea, și cu un mare regret, acela de a nu-și vedea familia unită. „ I-am iubit pe toți, îmi spunea în ultimele zile de viață, dar ei toți și-au bătut joc de mine. ” După acea bătaie, am început să o urăsc și mai tare
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
ce să-i zic, să nu... Eram paralizată de frică. În acea dimineață mama a vrut la un moment dat să meargă acasă, dar eu nu am lăsat-o, iam zis că va fi bine. În mintea mea, deja încolțeau regretele. Din acea zi am început să mă simt vinovată de tot ce a urmat. Până să decid ce să fac, a venit o asistentă sau infirmieră și a chemat-o la sala de operații. Am condus-o cu toate bagajele
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
de ce nu am spus familiei? cum am rezistat așa singură? I-am spus și eu că mama ei știe, dar că nu a crezut. A anunțat el toată familia. A vorbit și cu mama. În ultimele zile cel mai mare regret a fost acela că nu a fost iubită de familie. I-a zis și vărului meu același lucru. Deși fusese lucidă când vorbise cu doamna de pe salvare, acum nu-și mai amintea nimic. În noaptea aceea m-a rugat iar
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
întrece pe multe orașe din Europa“. Ce mult se schimbă înfățișarea unui lucru dacă îl privim cu mai multă „paciență“! A curs atâta cerneală pe tema „formelor fără fond“ încât 2-3 picături în plus se pot, aș zice, cheltui fără regret. Ceea ce, relativ impropriu, ne-am obișnuit să numim „forme“ reprezintă de fapt cadre instituționale - școli, publicații, teatre etc. - și este firesc ca ele să preceadă și să determine activitatea pentru care au fost create. Unii, poate, s-ar simți tentați
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
titlu de noblețe. În vara lui 1936, însăși dreapta catolică a întregii Europe se identifică cu militarii spanioli ce se ridicaseră împotriva Republicii "roșiilor", care permisese să fie pur și simplu masacrați mii de preoți și credincioși, fără urmă de regret. François Mauriac ia atitudine într-un articol al ziarului Le Figaro din 25 iulie: "Pentru sufletul nostru, Spania este indivizibilă și cred că sînt în asentimentul unei mulțimi imense atunci cînd mă adresez domnului Léon Blum, care, poate că deja
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
au folosit în războiul lor cu fostul redactor-șef al Luceafărului. La rândul său, Fănuș Neagu avea să-i schițeze, cu ajutorul metaforelor bine ticluite, un portret memorabil lui Eugen Barbu, de unde răzbate nu doar admirația pentru proza acestuia, ci și regretul etern pentru ceartă literară din 197052. Odată cu polemica iscată de apariția romanului Principele, a căzut cortina nu doar peste activitatea de redactor-șef a lui Eugen Barbu, scriitorul care coordonase "Luceafărul" preț de șase ani, ci și peste disputele literare
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
funebru pe care i-l trimite Deliei Cotruș, discurs emoționant prin patos și simplitate. Găsește înțelegere acum mai ales la femei, cu care reușește să comunice altfel, mai direct, pe calea sensibilității, fără spaima ridicolului. Își așteaptă propriul sfârșit cu regretul anilor irosiți, al operelor nescrise, dar și cu speranța că ceea ce a reușit să scrie va fi apreciat just cândva, la fel precum conduita sa morală exemplară în fața opresiunii totalitare. Și semnele acestui sfârșit nu se lasă mult așteptate: Ion
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
încep să-și afirme din ce în ce mai răspicat opiniile. În numărul următor, la aceeași rubrică, este rândul lui Geo Dumitrescu/Felix Anadam de a lua atitudine împotriva schimbărilor pe care le-a impus politicul domeniului cultural, "schimbările de conducere de la Fundații găsesc regretul nostru pentru îndepărtarea profesorului Al. Rosetti"140. Dincolo de promovarea literaturii pe criterii estetice, de încercările de a aduce în prim-plan creațiile de valoare, de promovarea bunului gust, nu li se poate nega celor de la Albatros orientarea antifascistă, chiar dacă aceasta
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Sunt aici câteva elemente importante care nu trebuie trecute cu vederea, caracterizarea care este făcută revistei Albatros, juvenilă, e o revistă a tatonărilor, recunoașterea caracterului ei neselectiv, nu impusese o viziune unitară, nu era o revistă a unei grupări omogene, regretul pentru dispariția ei, recunoașterea lipsei unui caracter accentuat protestatar în revista amintită. Totodată referirile la starea actuală sunt sugestive. Atitudinea protestatară face de astă dată parte din programul revistei, stilul se apropie într-adevăr de cel al manifestelor avangardei: "Bătrânilor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Manu încearcă să-i creeze un portret obiectiv, fără acuze, realizând o pledoarie pentru clemență față de un om care a suferit. Mai mult decât atât răspunde, indirect, acuzelor aduse, cu fragmente din însemnările lui Ion Caraion care evidențiază latura umană, regretul față de intervențiile cenzurii în opera celor apropiați, îi subliniază dezgustul față de ipocrizie. Pune sub semnul întrebării unele dintre acuzele care i se aduc, ar fi astfel în discuție cazul Steinhardt, căci cartea care i se confiscă acestuia fusese văzută de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
joacă același rol de coborâre în derizoriu a relației amoroase, "visul ăsta pe care-l creșteam împreună" e dorința de a lucra pământul, de a se comporta exemplar în raport cu tradiția rurală, "vom face copii mari, proști și frumoși" chiar cu regretul că "oricât ar fi de nefiresc și de rușinos - blestem de oraș -/ eu, draga mea, n-am să te pot bate niciodată." (Scrisoare nouă). Textul se constituie tocmai pe înșelarea, am spune chiar fentarea orizontului de așteptare. Eul liric adoptă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fi un semn al renașterii, căci transformarea are ca punct final tocmai o ipostază moartă a lemnului tranformat, prelucrat și sortit pieirii prin sugestia scufundării în adânc. Călătoria ca simbol al vieții, al cunoașterii, al descoperirii rămâne doar un palid regret, aproape nerostit în acest univers sufocant al extincției. Ca și în ciclurile de poeme ulterioare, și aici stihiile se unesc pentru a contribui la tabloul acesta apocaliptic, pentru a accentua durerea și a contura imaginea unei împietriri universale, a unui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
umbrele, toate durerile,/ Îi întunecaseră vegherile;/ Morții stăruiau în inima lui/ Ca o veche și săgetătoare zi a veacului." (Regele Fără-Timp). Textul reia și dialogul cu lirica anterioară. Poezia este ieșire în afara timpului, eliberare de constrângerile lui, însă apare și regretul creatorului, situarea "dincolo de lumină, dincolo de mare" echivalează cu o plasare în întunericul inconștientului, la limita dintre cosmos și haos. Dacă plecarea în călătoria de căutare a soarelui amintește de atâtea alte trasee inițiatice, faptul că, de data aceasta, căutătorii sunt
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]