6,309 matches
-
rama ferestrei. O urmez, ajung în spatele ei și descopăr că pe perete, lîngă dulap, e pusă o oglindă, în care doamna Teona se uită, potrivindu-și cu atenție casca. Mda, murmură ea, privindu-mă în oglindă, vine o vreme cînd regreți că nu ți-ai ales o meserie pe măsura resurselor sufletești. Cred..., zice, studiindu-se îndelung, apoi întorcîndu-se spre mine, cred că nu mi-ar fi stat rău deloc cu cască, ce zici? Dimpotrivă, o asigur eu, încercînd să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și așa mai departe... Dar porți în tine o ură nemărturisită împotriva bărbaților, așa se explică de ce ai fi fost de acord cu Brîndușa dacă nu ne întîlneam acum o oră în fața hotelului, deși, evident, după expedierea scrisorii, ai fi regretat. Un bărbat ți-a oferit tot ce-ai vrut, dar ți-a năruit crezul interior, a ridicat un palat de marmură pe mugurii din sufletul tău... Durerea mugurilor striviți de-acel bărbat a născut în tine ura împotriva bărbaților, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
salopetă de șef de secție. "Doamnele" stau în birouri, ca tine. Acasă își permit să țină servitoare, iar cumpărăturile și le fac la punctul alimentar special amenajat pentru ele, să nu obosească stînd la coadă, alături de clasa muncitoare... Ai să regreți, Mihai! Brîndușa mă așteaptă cu... Sigur! exclam eu cu toată gura, fără să-mi pese că aș putea fi auzit. Acum nu vă mai doare soarta combinatului, nu vă mai doare fiecare minut pierdut!... A fost de ajuns să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
s-o sictirești dacă... dacă albul acelei nopți de Ajun ar fi fost într-adevăr un alb curat, nu șiroaie de zăpadă topită... Hm!... surîde scurt și trist Tamara, prostia vieții mele, făcută într-o clipă de rătăcire... Ai să regreți pentru tot ce mi-ai spus acum! îmi șoptește, aruncîndu-mi o privire plină de ură, apoi pleacă. În urma ei, ușa metalică se închide încet. Apăs pe butonul etajului opt, unde cobor în grabă, mă uit la ceas e cinci fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fi greu, căci după prima strîngere de mînă, ori după primul sărut, ai să-l dorești și pe-al doilea, cerîndu-i: Și cu parfum de farmec adapă-mă oricît, / Ca după una blondă ce-i hăt, la miazănoapte, Să nu regret atîta, să nu suspin atît". De unde știi că-i blondă?! tresare Dinu, eliberîndu-și brațul din strînsoarea mea. Nu știu. Astea-s versuri de Esenin. Ah! exclamă el, închizînd brusc ochii, scuturînd din cap ca de friguri, ce dezgust mă apucă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
strada în fugă, se uită la mine întrebătoare, dar pentru că eu salt din umeri fără să-i pot da o explicație, se întoarce imediat și pleacă într-acolo grăbită. Du-te! îi strig eu încet, privind-o cum se depărtează, regretînd că nu i-am dat palmele pe care le merită. "Îngrozitor! exclam în gîndul meu, infiorîndu-mă. Dacă mai stătea puțin, o luam la bătaie... Să fie asta numai răutate, ori este și dorința de-a echilibra balanța dreptății?!..." Mă întorc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
1 octombrie dacă-mi ajung paralele și dacă nu sunt numită într-o comisie de bacalaureat, lucru care mi-ar conveni și ar astupa multe găuri. De două zile am descoperit dușurile, abuzez de ele; mă simt curată și înviorată. Regret așa de tare minunatele noastre seri de confidențe și muzică. E pustie casa; de duminica viitoare Lina începe marea curățenie de toamnă. Bat câmpii... Ești așa de departe... Aș vrea să te știu instalată într-un cartier, ca să te urmăresc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
insistat asupra drumului nou al literaturii actuale; președintele nostru a fost la înălțimea misiunii sale, a încrederii acordate și a vechii noastre prietenii și colaborări. Cu o scurtă cuvântare, a deschis ședința. Bonciu a citit Armăsarul albastru. Preșe dintele a regretat că Bonciu preferă să stea deoparte, când astăzi to tul trebuie să se contopească cu colectivitatea, cu omenirea; a subliniat în poeziile lui George Tudor minunata lui capacitate de a descoperi toată frumusețea în gesturile spălătoreselor și ale mahalalei necunoscute
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
viață lungă și fericită împreună. Hank Hamburg Director de Vânzări Patru Oricum, cui îi pasă de proasta de Elinor? O să avem o nuntă ca-n povești, cu sau fără ajutorul ei. Așa cum a zis și mami, ea pierde și va regreta foarte tare în ziua respectivă, când nu se va simți implicată în sărbătoare. Ne-am revenit destul de repede după ce am plecat de la Claridges. Ne-am dus direct la reducerile de la Selfridges și mami și-a găsit o geantă foarte drăguță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mutat în veci la New York. — Mi-a zis Luke că poate vii și tu! zic, cu un surâs fericit. — Cum să lipsesc de la un asemenea eveniment? Michael îmi face cu ochiul. Felicitări! Ridică paharul în cinstea mea. Becky, recunoaște că regreți foarte tare că n-ai acceptat slujba pe care ți-am propus-o. La Washington, ai fi avut un viitor strălucit. Pe când așa... Scutură din cap. Uite și tu cu ce te-ai mulțumit. Cu un serviciu care-ți place
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și că, sincer, nu te merit. — Un răspuns destul de bun, cred, zic, încă necăjită. Acum spune-mi adevărul. — Ne vedem la altar. — Ha-ha-ha, să mori de râs, nu alta! Ei bine, tot ce vreau să-ți spun este că o să regreți amarnic clipa asta, când am să te îmbrac cu un smoching roz. — Ai dreptate, spune Luke. O să regret amarnic. Acum iartă-mă, trebuie să te las. Serios. Ne vedem mai târziu. — Pa. Pun telefonul jos, îmi iau haina și geanta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ne vedem la altar. — Ha-ha-ha, să mori de râs, nu alta! Ei bine, tot ce vreau să-ți spun este că o să regreți amarnic clipa asta, când am să te îmbrac cu un smoching roz. — Ai dreptate, spune Luke. O să regret amarnic. Acum iartă-mă, trebuie să te las. Serios. Ne vedem mai târziu. — Pa. Pun telefonul jos, îmi iau haina și geanta. În timp ce îi trag fermoarul, mă uit la bucata de hârtie, cuprinsă de vagi mustrări. Poate ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lucru: asta e nunta ta. Și nu a mamei tale. E a ta și a lui Luke, și nu ai dreptul decât la o singură încercare. Așa că fă-o așa cum vrei tu. Crede-mă, dacă n-o faci, ai să regreți amarnic. — Mmm. Ideea e că... Înghit în sec. Nu e chiar atât de simplu... — Ba da, e chiar atât de simplu. E exact atât de simplu cum pare. Becky, e nunta ta. E nunta ta. Vocea îi e clară și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
place de ea sau ceva de genul ăsta, zic repede. Însă am avut o discuție așa, mai lungă. Și cred că totuși îl iubește pe Luke. În felul ei ciudat, de frigider tip Vulcan. — Dar l-a abandonat! — Știu. Însă regretă că a făcut asta. — Și ce dacă? E normal s-o regrete. — Suze, zic doar că... poate că merită o nouă șansă. Îmi examinez cu atenție buricul degetului, care mi s-a albăstrit de tot. Vreau să zic... uită-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
avut o discuție așa, mai lungă. Și cred că totuși îl iubește pe Luke. În felul ei ciudat, de frigider tip Vulcan. — Dar l-a abandonat! — Știu. Însă regretă că a făcut asta. — Și ce dacă? E normal s-o regrete. — Suze, zic doar că... poate că merită o nouă șansă. Îmi examinez cu atenție buricul degetului, care mi s-a albăstrit de tot. Vreau să zic... uită-te la mine. Câte mii de miliarde de idioțenii am făcut la viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
oricum, ce vină am eu? Nici una! O clipă, îmi vine să-i întorc spatele și să plec. Dar m-am hotărât să fac asta și am s-o fac. — Nu tocmai, spun. Doar să vorbim. Despre tine. Și despre Luke. — Regretă gestul pripit și necugetat. — Nu. — Vrea să-și ceară scuze. — Nu! Nu vrea să-și ceară nici o scuză! E supărat și furios și nu vrea să te mai vadă în viața lui! — Și atunci de ce-ai venit? — Fiindcă... eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
foarte frumoase”, Își aduc aminte femeile poloneze din Grabow (lângă Lódz’), intervievate de Claude Lanzmann prin 1985. „Polonezilor le plăcea mult să facă dragoste cu evreicele [...], le plăceau evreicuțele, le iubeau la nebunie.” Un motiv ca bărbații polonezi să „le regrete pe evreicuțe”, iar femeile poloneze să fie mulțumite că - prin Holocaust - au scăpat de „o concurență”. Evreicele erau „femei atât de frumoase” - spun polonezele - pentru că „erau bogate”, „nu făceau absolut nimic”, „se ocupau doar de frumusețea lor, se Îmbrăcau bine
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
chiar dacă În subtext : „piloții orbi” (guvernanții) conduc În prăpastie alți orbi (guvernații). În ianuarie 1937, Constantin Noica se luptă cu „parazitul dinăuntrul” ființei românești și cu „parazitul dinafară” [= evreul]. „Cine e atât de orb Încât să-i confunde ?” Filozoful nu regretă atât că „prietenii noștri evrei [...] vor avea de suferit de la mișcarea legionară”, cât faptul că lor „le este interzis să vadă [...] tot ce e purtător de adevăr În legionarism”. Cu alte cuvinte, evreul ar fi orb nu numai În fața adevărului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dispus campanii de deratizare pentru epidemii de tifos. Sunt necesare dispensare, iar școlile au nevoie de reparații. Nimeni nu se manifestă politic: condamnarea lui Codreanu este primită cu satisfacție de părinții tinerilor care au simpatizat cu Garda, doar intelectualii îl regretă. Populația este mulțumită de măsurile guvernului. Administrația conferă liniște, disciplină și muncă. Într-un buletin informativ din mai 1938, pretorul plasei centrale se referă la starea de spirit a populației: „funcționarii nu au primit salariile, populația rurală este îngrijorată din
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
alternative ori să le ofer compensații. Ca să nu-i pierd, să-i „leg” de revistă - azi o pot declara - la nu puțini le-am cedat din subiectele și din spațiul meu pentru cronici și recenzii. Chiar dacă uneori, mai tîrziu, am regretat aceste „sacrificii”, întotdeauna am pus datoriile față de colaboratori înaintea datoriilor față de mine. Respectul pentru personalitatea lor se reflectă - cred - și în faptul că le-am păstrat scrisorile, nu numai pe cele cu vorbe bune, ci și pe cele cu imputări
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
București, după ce mă instalam la prietenii care mă găzduiau, aveam o singură țintă: Biblioteca Academiei, unde intram cu aviditatea provincialului apăsat de gîndul că are o mie și una de restanțe în documentare și ieșeam în ultimele minute ale programului. Regret că am tăcut asupra acestui aspect și, probabil, îi voi fi produs o nedumerire și o mîhnire. (1) <citation author=”Al. Dima ” loc="[București]" data =”7 sept[embrie][1968]”> Dragă prietene, Răspund imediat cu mulțumiri pentru epistola d- tale. Mi-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și cîte proiecte nu am, dar toate cele de mai sus și condițiile de locuit în care stau mă opresc din zbor. Nu ți-am scris căci n-am avut timp și nici vești frumoase. Nici acum nu am și regret că îți scriu lucruri cam triste. Am prieteni puțini și întotdeauna am avut puțini. Dar pe aceștia îi stimez și nu mi s-a întîmplat vreodată să-i privesc altfel. De aceea te rog să nu gîndești că te-aș
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cam triste. Am prieteni puțini și întotdeauna am avut puțini. Dar pe aceștia îi stimez și nu mi s-a întîmplat vreodată să-i privesc altfel. De aceea te rog să nu gîndești că te-aș putea privi altfel. Ceea ce regret, e că nu ne putem vedea mai des. Aș vrea să vă scriu ceva pentru nr. 1, dar nu m-am decis încă. Poate ceva despre Eminescu, poate un articol teoretic . Fratele meu are gata un articol de 4 pagini
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
care altădată a fost redus, fără milă, de la 10 pagini, la 6 . Concluzia mea: șeful e supărat poate pe mine că n-am scris, cum se aștepta, o cronică la cartea lui . Dacă îmi trimetea cartea, mă obliga să scriu. Regret că în răspunsul meu la anchetă, dintr-un sentiment de confrăție literară, l-am complimentat cum n-a făcut-o nimeni (răspunsurile date în nr. 1 mi se par destul de aeriene) . Te rog să fii pe lîngă conducere mesagerul meu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu omită căciula la Ă. Roagă-l pe signor Cici să meargă (dar imediat) și să verifice el acest lucru. Cînd sosești poate că îmi aduci și alte vești în legătură cu cartea. Acasă, bucurie de excursia făcută la Viișoara, dar și regrete că n-am fost cu toții. Fotografiile primite cu mare încîntare. Nașa, firește, se laudă cu finul. Vă dorim multă sănătate la toți. Mihai Drăgan </citation> (62) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”11 aprilie 1972”> Dragă Costică, Peste puțină
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]