6,018 matches
-
e. Chiar în această după-amiază, are loc o întâlnire de lucru între ministrul de externe Paul Cantuniari și delegația Marilor State aflată în vizită la București, condusă de secretarul de stat Henry Kerch. În direct de la sediul Ministerului de Externe, reporterul nostru Valerian Cric. ─ Bună seara doamnelor și domnilor. Întâlnirea dintre reprezentanții României și ai Marilor State a început acum aproape o oră și nu s-a încheiat încă. Întrucât presei nu i s-a îngăduit accesul în sala de conferințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu i s-a îngăduit accesul în sala de conferințe, vom aștepta în continuare aici pentru a afla câte ceva despre cele discutate. Deocamdată atât de aici de pe strada Calomfirescu. Virginia, ai legătura în studio. Omul cu reflectorul îl stinge și reporterul rămâne pe loc în întunericul care crește. Dă-mi bă și mie o țigară, îi zice cameramanul. Vali se caută prin buzunare. ─ Mai bine mergem să mai luăm un pachet, zice el. De fapt am putea să ne repezim la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
O să-l rupă-n două. — Ei, fiecare tre’ să și-o ia la un moment dat. — Da’ nici În halu’ ăsta. O să zică toți că nici nu s-a pregătit. Asta o să strice reputația fermei. Ai auzit ce-au scris reporterii despre el? — Cum să nu! Ziceau că-i groaznic. Că nici n-ar trebui să-l lase să boxeze. — Bine, da’ ăștia n-au niciodată dreptate, nu? — Da, așa e de obicei. Da’ de data asta au. — Ce dracu’ se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cum dracu’ să mă simt. — Arăți bine, spuse Steinfelt. Da, nu-i așa? Auzi, Îi spuse lui John, tu ești managerul meu, nu? Îți tragi destui bani din asta. Și-atunci de ce dracu’ n-ai fost aici când au venit reporterii? Vrei să vorbim eu și cu Jerry cu ei? — Păi, Îmi boxa Lew În Philadelphia. — Și ce dracu’-mi pasă mie? Ești managerul meu. Îți tragi bani ca lumea din asta, nu-i așa? Nu din Philadelphia Îți faci tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
culc, zice Jack. Jos, Hogan stătea la birou și citea ziarele. Se uită la mine. — Ei, ți-ai culcat prietenul? — E dus. Mai bine așa, decât să n-adoarmă. — Sigur că da. — Da’ ar fi greu să le explici așa ceva reporterilor, spuse. — Ei, mă duc și eu să mă culc. — Noapte bună, spuse Hogan. A doua zi dimineață, pe la opt, am coborât și mi-am luat micul dejun. Hogan făcea exerciții În hambar cu clienții lui. M-am dus să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
până acum n-a mai fost nici o naștere, timp de două luni! Mă rog, da r voi ce păziți aici, nu vi i rușine obrazului? Sătenii, niște oameni înalți și zdraveni cât brazii, au lăsat nasurile în jos, rușinați - notează reporterul. Dar un bătrânel, care stătea într un colț, nebăgat în seamă de nim eni, s-adresează deodată prefectului: - Apoi, domnule prefect, iartă-i și matale, că-s niște neputincioși, vai de capul lor. Și clipind, șiret pe sub coada ochilor și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
iartă-i și matale, că-s niște neputincioși, vai de capul lor. Și clipind, șiret pe sub coada ochilor și resfirându și caierele de mustăți sure , adaugă: - E he hei, Domnule prefect, când eram noi, în vremea noastră”! Se pare că reporterul în cauză nu era decât G . Râ nzescu, cel care în 1912, împreună cu V.G.Buțureanu, scoteau revista „Zori de ziuă”, iar în 1924 1927 la București, îm preună cu N.N. Vasiliu, G.V.Botez și alții scoseseră revista culturală lunară „Țara
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
un alt jurnal. Era vorba despre o tânără din Sălceni - Tutova, localitate vasluiană, care, la numai 22 de ani, cu deja doi copii, numai după circa alte două luni, era sorocită să-l nască pe al treilea. Numai că, spuneau reporterii, în urmă cu doar două zile viitoarea mămică s-a simțit deosebit de rău și aproape în stare de inconștiență, a chemat, prin vecini, la domiciliu ambulanța, care deîndată a transportat-o la Spitalul de neurochirurgie „N.Oblu” din Iași. Aici
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
entuziast aplaudată. Dar ceea ce li s a părut la toți curios era faptul „că o femeie așa de inteligentă și cu o cultură atât de întinsă ca a doamnei sau domnișoarei Maria N. de la Banca se ascunde sub pseudonim”. Însuși reporterul care spunea că o cunoaște din scri erile sale literare, pline de adevărată valoare art isti că, rămânea și mai mirat de acest fapt. După câteva zile, în Paloda din 17 septembrie 1892, adresându-se cititorilor și „Mariei N. de la
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
că săpăturile arheologice, filolo gice ori științifice, ca și cercetarea lor nu-s la îndemâna oricui. Ele cer probitate profesională, cunoaștere adâncă, eforturi suplimentare de a le relata și reda auditoriului într-o ținută elevată și înțeleasă. La întrebarea pusă de reporteri unor cetățeni din comuna „1 Decembrieʺ din apropierea Capitalei de gen ul: Ce semnifică ziua respectivă?, un localnic a răspuns dintr-o căruță trasă de cai intonând o strofă din actualul imn al Rom âniei „Deșteaptă te, româneʺ, iar altul din
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
semnifică ziua respectivă?, un localnic a răspuns dintr-o căruță trasă de cai intonând o strofă din actualul imn al Rom âniei „Deșteaptă te, româneʺ, iar altul din același vehicul, l-a completat adăugând explicativ: „De Andrei Mureșanuʺ, la care reporterul a rămas mut, necomentând nimic spre lămurirea ascultătorilor de la respectiva emisiune T.V. Seara, la emisiunea „10 pentru Româniaʺ, Miha i Tatulici, produs al Liceului nr.2 de la Rădăuți, pus în situație să comenteze melodia cu același nume „Deșteaptă te, româneʺ
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
vă las. Lăsați-mă să-mi sorb emoționat lacrimile și cafeaua. Ne-a pus Dumnezeu mâna în cap ! Au urmat două ore cu muzică despre cai cu o completare despre hipopotami, timp în care în curte și pe de lături reporterii secerau voinicește noi și noi declarații, pulsul viu și să-nătos al opiniei publice. Sînt un bătrân pensionar. Puteam să dau de multe ori în primire dar, ca fost gestionar, gândul că odată și odată va făta și la noi cineva
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
În capul meu. Ideal fiind ca proza să ajungă În final să semene cu un portativ, să fie citită și auzită ca o partitură. Textul În Întregime ar trebui să se transforme Într-o piesă muzicală. Să poată fi cîntat. Reporter MCM (o fată amețitor de cunoscătoare, critic muzical): „Linia melodică este chestia aia melodioasă. Nu?” Se mai scrie și În funcție de culoarea cerului, a mobilei, a iubitei, a sticlei de whisky, a atmosferei, pe urmă umbli pe claviatură și apare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pachet, un ghemotoc de bancnote plus două pulovere. Toate astea i-au fost oferite ca să strige „Jos Iliescu”. Pe urmă nu mai știe ce să spună. Tace. Mărturisește ca nuca-n perete că are patru copii. Tace din nou. Din reporter se vede doar microfonul. Și jumătate din antebraț. Imaginea rămîne nemișcată mai multe secunde. Apoi obiectivul se apropie, ca hipnotizat. Prim-plan cu hîrtiile de-o sută răsfirate de mîna reporterului În poala cretinoidului. Și, imediat, imagini de la demonstrația din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
perete că are patru copii. Tace din nou. Din reporter se vede doar microfonul. Și jumătate din antebraț. Imaginea rămîne nemișcată mai multe secunde. Apoi obiectivul se apropie, ca hipnotizat. Prim-plan cu hîrtiile de-o sută răsfirate de mîna reporterului În poala cretinoidului. Și, imediat, imagini de la demonstrația din fața televiziunii. Acum, pe Onești fîșÎie ca pe vremuri cauciucurile sicrielor negre cu număr mic de Înmatriculare și antene ridicate amenințător. Transportînd polițiști, militari, civili cu aer opac. Lumea e tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prin binoclu că ăștia cîștigă. Ceea ce trimite direct la un reportaj realizat de-un oarecare post de televiziune despre veteranii români de război mondial. Strînși Într-un soi de cămin cultural undeva lîngă Buzău, cu priviri cataractice de baladă. Și reporterul pune o Întrebare inteligentă ca de obicei unui bătrînel pe piept cu două decorații cum a fost În război, greu? Greu, confirmă eroul, „că se trăgea din toate părțile, nici nu știai de cin’ să te ferești”. Pentru comparație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bem cafea și citim manuscrise ce nici prin minte nu vă trece ce scriu unii, Pufuleț se numea romanul istoric de azi de pe biroul meu, acum aud acorduri din Schumann, acum adică atunci cînd ucigașul serial povestește-n Închisoare În fața reporterului neliniștit și a lumii Întregi cam ce gîndește el, hopa, aici e ceva putred, dintr-odată și lipsit de preaviz el gîndește, fără nici o conexiune cu personajul care pînă-n acea clipă părea sincer tembel, doar fusese vînzător de Înghețată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Schlesinger, wrestling, demonul, demonul care răsare din iepure, din alcool, din nimic, ca În Millenium, cînd te sperie un nesfîrșit șir de criminali imitații tot mai palide prin multiplicarea la xerox mîna a doua a lui Hanibal Canibal, Puccini, moartea reporterului executat cu spatele la copac sub privirea propriei videocamere, În stil clasic, dar ca o veștedă replică a dramei celui care moare În teatrul absurd, nici pe el nu-l poate simpatiza cineva, vorbesc de rege sau de reporter, sau antipatiza, test
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Canibal, Puccini, moartea reporterului executat cu spatele la copac sub privirea propriei videocamere, În stil clasic, dar ca o veștedă replică a dramei celui care moare În teatrul absurd, nici pe el nu-l poate simpatiza cineva, vorbesc de rege sau de reporter, sau antipatiza, test esențial În psihologie, ești pus să clasifici o sută de fotografii În figuri simpatice ori antipatice, nici nu vă dați seama cît e de greu, pentru că unii-s doar frumoși, unii numai urîți, alții insipizi, există și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Într-un film document. Întrebat de ce preferă să cînte În obscuritate (doar cu o mică lampă de concert deasupra partiturii), Richter a-ntrebat la rîndul lui: „Și ce să vadă publicul? MÎinile?” Și s-a strîmbat expresiv. „Expresia feței”, a spus reporterul. „La ce bun?”, a răspuns Richter. Apoi, pe acordurile sonatei În do major de Shubert, „favorita” sa, uriașul artist, acum bătrîn și slab, a ridicat Încet mîinile și și-a prins În palme fruntea cu Întreaga literatură pentru pian a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai subtilă este Marilena Tutilă de la România Mare care-o pornește spre Jilava și, pe drum, trece prin sumedenie de peripeții. Mai Întîi „m-a ajuns din urmă un grup de tineri deținuți”. Marilena observă cu ochiul ei vigil de reporter că ei cărau un furtun de irigații. N-are din păcate prea mult timp la dispoziție pentru a studia cum se cuvine furtunul, „deoarece din spate un camion face o curbă periculoasă”. Marilena-l evită cu eleganță: „Apuc să sar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bărbații n-ar alăpta și ei?” Poate pentru că e frig? Mă bîntuie o senzație plăcută deoarece urmăresc În același timp și emisiunea „7 x 7” a doamnei Beclean ce ne arată, la simpla rostire a cuvîntului Iliescu, o fire de reporter populat de senzații de plutire. Ca a Stelianei Gârbea, care-a băgat de seamă drept În Totuși iubirea că „i-au apărut niște alunițe În anumite părți ale organismului, motiv pentru care actul sexual mai mult o doare decît Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care-mi ocupă În fiecare dimineață scaunul. Și rînjește. Un tur aproape vizual al emisiunii aproape televizate „15, 16, 17, 18” Încearcă să mă convingă că generațiile tinere sînt aproape imbecile. În chip neașteptat, nota maximă a luat-o femeia reporter, cu Întrebări de genul: care-i cea mai mare iubire pe care-o iubești? cum sînt toamna frunzele-n parc? de ce Îți plac prietenele mai mici? Un microfon, o frunză, o durere. Dar toate trec, pentru că sînt lunare. Cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scrie, În această direcție, Sex-press: „De ești castrat de tînăr, poți trăi mai mult cu 10-15 ani”. Cam cît Lucian Cornescu, de exemplu, care a avut decența să-și răsfire de curînd teancul de dolari pe birou În fața și jindul reporterilor, alăturîndu-se prin gestică lui Bulă care, Într-o mai veche legendă, scotea ceva asemănător ca grosime dar nu la fel de verde, apoi dădea cu teancu-n masă și se scufunda vaporul. ESEURI ÎN BANDULIERĂ G-text* Nu vreau să cad În capcana impecabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se poate de mulțumitor. Avînd În vedere cum arată oamenii adevărați din ziua de azi. Și mă mai sperie răul care ne-nconjoară de vreo treizeci de mii de ani Încoace. Dacă m-ar fi Întrebat și pe mine acel reporter de televiziune dintr-o vineri care cred eu că este cauza tuturor relelor ce stau la baza societății, care o macină și o distrug, aș fi dat aproape același răspuns ca invitatul: cauza este proasta aliniere a oaselor sacrale. I.M.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]