15,122 matches
-
Ben arată uluitor: glezna lui dreaptă se sprijină pe genunchiul stâng, are picioare lungi, un corp frumos construit și o figură atrăgătoare. Arată ca la o ședință foto, prea frumos ca să fie adevărat, prea bun pentru ca vreo femeie să-i reziste. Prin urmare, o putem învinovăți oare pe bruneta înaltă și slabă care stă la una din mese că a luat inițiativa? E aici cu cele două prietene ale ei, toate la fel de amețitoare, toate îmbrăcate după ultima modă, cu hainele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
gură, Jemima. Te faci de râs. Și tac. Brad râde și se întinde la mine cât să-mi mângâie părul. ― Ești amuzantă, JJ, știai asta? ― Mi s-a mai spus... înainte. Ce, crede că toate blondele sunt lipsite de creier? Rezist impulsului de a spune ceva încă și mai sarcastic, pentru că mă gândesc că n-am nimic să-i reproșez. Adică, de-abia m-a cunoscut și nu-l pot învinovăți pentru că trage concluzii, pentru că nu știe cum sunt eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spun eu, după ce mă sărută de bun venit. Nu e doar o atingere pe obraz, ci un sărut lung și pasional, și pur și simplu trebuie să-l dau la o parte, pentru că deși se pare că nu-i pot rezista deloc, în acest moment trebuie să scap de faza asta cu Jenny. Așa că-i spun tot, sărind doar peste partea cu cât eram eu de mare. Brad se potolește. Complet. ― Îmi pare rău, spune, așezându-se la loc în spatele biroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care mă masează se duc în jos: mi-au lăsat umerii și se duc în jos, peste claviculă, până la sutien. ― Brad, îl rog eu atunci, pentru că n-am chef de asta, și întrucâtva tot n-am destulă forță să-i rezist lui sau modului în care mă face să mă simt. E bine că telefonul sună câteva secunde mai târziu, pentru că altfel s-ar fi repetat performanța de acum o săptămânăa - ceea ce este foarte bine și frumos, numai că eu încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu floricele caramel, gustări cu lămâie fără colesterol, gustări din ghimber cu puține grăsimi, negrese din ciocolată fără grăsimi și fără colesterol - și lista poate continua la nesfârșit. Deși le-am spus de mult adio poftelor mele, acum trebuie să rezist cu adevărat tentației de a mătura tot ce găsesc pe rafturi direct în căruciorul meu. ― Mă scuzați? Aud o voce masculină și mă întorc cu o sprânceană ridicată. ― Sper că nu te superi că te deranjez, dar mă întrebam dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
prea bine cât de schimbătoare e lumea televiziunii, știa cât se poate de bine că Ben Williams de azi e David Icke de mâine. Merseră unul lângă celălalt, umăr la umăr. Când Diana l-a luat de braț, Ben a rezistat instinctului de a tresări. La naiba, se gândi el. La naiba. Când ajunseră la ușă, Diana se întoarse spre el cu un zâmbet poznaș pe buze. ― Și acum ce zici de un pahar înainte de culcare? spuse ea. Ben se rugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nimic și mă duc doar în dormitor și mă arunc pe pat, încercând să nu mai tremur, în timp ce devorez fiecare cuvânt în parte. Nu prea sunt eu sigură cum reușesc să mă temperez, dar în cele din urmă reușesc, și rezist chiar și chemării de a pune mâna pe telefon, ca s-o sun pe Geraldine. Nu prea știu ce-ar trebui să simt. Cred că sunt confuză, asta ar putea fi cea mai bună descriere. Chiar credeam că îmi trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Diana, mânioasă de faptul că Ben a respins-o, se poartă mai profesionist decât a văzut-o Ben vreodată. ― Bine, Diana, spune el supus. Îmi voi îndeplini sarcina. ― Pun pariu că asta le spui tuturor fetelor, spune ea, neputând să reziste tentației de a flirta măcar un pic cu el. Rahat, gândește Ben, care se mulțumește să-i zâmbească dulce, râde la gluma ei și iese din birou. Dă fuga la Simon. ― Ai auzit? îi spune el, radiind de fericire. ― Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a numeroși voluntari sârbi și ruși, precum și a unor arme și muniții. Deși sprijinită tacit de către Rusia, la 1 septembrie 1876 armata sârbă pierde pozițiile strategice de la Alexinac, aflându-se în pragul dezastrului 184. Muntenegrenii, favorizați de relieful muntos, au rezistat atacurilor otomane și, în toamna anului 1876, au obținut o serie de victorii. Astfel, ca urmare a succeselor militare obținute de către muntenegreni, otomanii au fost nevoiți să maseze, în Herțegovina și la frontierele Muntenegrului, un efectiv de 125 000 de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
insistențele regelui Carol I, în guvernul condus de către Theodor Rosetti au intrat: George Manu, numit ministru de Război, Alexandru Știrbei, ministru de Interne, George Vernescu, ministru de Justiție, în timp ce, Alexandru Marghiloman prelua ministerul Lucrărilor Publice 1627. Acest guvern avea să reziste doar câteva luni, Theodor Rosetti fiind nevoit să-și depună demisia la 22 martie/3 aprilie 1889. Demisia avea să fie acceptată de către regele Carol I la 26 martie/6 aprilie 18891628. La 29 martie/10 aprilie 1889 s-a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
-l țină la distanță cu stânga. Nimic nu părea să se fi schimbat, atât că În loc să-l rateze, acum Walcott Îl lovea Întruna. Jack lua niște pumni groaznici la corp. — În ce rundă suntem? Întrebă Jack. — A unșpea. — Nu mai rezist. Nu mă mai țin pe picioare. Walcott Îl tot bumbăcea de ceva vreme. Era ca un prinzător la baseball, care prinde mingea dar simte și ceva din șocul loviturii. De-acum, Walcott Îl lovea serios. Chiar că era o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
groaznică-și ia. Între runde Îi masam picioarele. Mușchii Îmi fluturau moi sub mâini la fiecare masaj. Era distrus ca dracu’. — Cum merge? Îl Întrebă pe John, Întorcându-și fața umflată spre el. — E meciu’ lui. — Cred că pot să rezist până la capăt. N-am chef să mă oprească ciobanu’ ăsta. Toate mergeau exact cum se așteptase. Știa că nu poate săl bată pe Walcott. Nu mai avea putere. Da’ nu-și făcea probleme. Își făcuse banii, și acum nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui Walcott. Arbitrul Îl privi pe John și-i făcu semn lui Walcott să lupte: — Hai, smiorcăitule, acum bagă-te. Și Walcott se băgă. Nici el nu prea știa ce să facă. Nu-i trecuse prin cap că Jack o să reziste. Jack Îi aplică stânga-n față. Și, of, doamne, se țipa ca dracu’-n jur. Erau chiar În fața noastră. Walcott Îl lovi de două ori. Fața lui Jack era cel mai groaznic lucru pe care am putut să-l văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vreun grad. Servim consulatul american aici. Nu-i nici un deranj dacă vă uitați. Puteți să vă și holbați, dacă vreți. Și eu să vă zic cum e cu lăcustele americane. Cea căreia Îi spunem maro-mijlocie a fost mereu preferata noastră. Rezistă cel mai mult În apă și sunt preferatele peștilor. Cele mai mari, care zboară, scot un zgomot asemănător cu cel pe care-l face șarpele cu clopoței atunci când Își agită clopoțeii, un sunet sec, au culori foarte vii, unele fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
feluri de pilule de culori diferite și ne dădu indicații despre cum și când să le ia. Una era ca să-i scadă febra, alta era un purgativ și a treia pentru scăderea acidității. Ne-a explicat că microbii gripei nu rezistă decât Într-un mediu acid. Părea să știe totul despre gripă și ne-a spus că n-aveam de ce să ne facem griji dacă febra nu trecea de o sută patru grade. Era vorba de o epidemie ușoară de gripă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că viitorul umanității este grav compromis”. Am ajuns în faza de derulare a apocalipsei, în care otrava din aer, oxidul de carbon produce îmbolnăvirea omului, îi produce boli cardiovasculare și boli metabolice. 5.4. CUM PUTEM LUPTA CU BOALA, CA SĂ REZISTĂM CÂT MAI MULT? Pentru a lupta împotriva bolilor, recomand ca: a. Omul să se alimenteze rațional, fără excese, fără alcool, fără droguri, fără fumat și fără alte otrăvuri (inclusiv zahăr rafinat). b. Omul trebuie să dozeze corect efortul depus în
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
Mai lăsați cearta! zice Viorel. Ca să te faci cosmonaut, e nevoie să îndeplinești o sumedenie de condiții. Am citit eu într-o revistă că se fac multe analize, că ești supus la multe încercări - teste le spune - și nu toată lumea rezistă la ele. Așa că nu există nici un pericol ca pământul să rămână pustiu. Ce? Și tu vrei să te faci cosmonaut? îl iscodește Gina. Nu, deloc. Eu aș dori să mă fac actor. Dar nici la această meserie nu e așa
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
am căutat de două ori de găuri, am plâns și am plâns pentru că eram tare fericită, iar apoi am plâns și am plâns pentru că eram tare tristă. În acea zi am văzut că Loot și Bootie aveau puterea de a rezista la gloanțe și de a se face invizibili. De aceea nu-i văzuseră soldații. De aceea erau Încă acolo. Sunt divinități, urmași ai Fratelui Alb Mai Mic care și el știa să dispară. Sigur, Loot și Bootie sunt Încă mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Prietenii mei simțiră ceva ca o menghină apăsându-le gâturile. Bărbatul continuă. —Cei din tribul Karen sunt cunoscuți drept rebeli. Nu e vorba despre Întregul trib, vă dați seama, dar reprezintă un grup etnic relativ mare. Mulți dintre ei au rezistat pasiv În fața juntei, pe când ceilalți s-au angajat În lupta de gherilă. Junta nu pare să facă vreo diferență Între ei. O parte din tribul Karen se ascunde În junglă, inclusiv, se pare, În zona În care s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mi-au răspuns că o chemaseră deja. Se auzea sirena ambulanței. Nu venea spre noi. Nu pot să-mi explic de ce am fost ultimii care am primit ajutor și din această cauză cei cu o situație mai gravă n-au rezistat. Doi dintre ei au murit. Toată scena era filmată de niște cameramani de la Tokio TV. În apropiere am văzut o dubiță pe care scria „Tokio TV“. Am țipat la ei: — Nu avem timp de filmări! Avem nevoie de mașina voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
trecere pe acolo. El m-a ajutat să scap fata din mâinile presei. Apoi am hotărât să mergem împreună la firmă. De la Kasumigaseki sunt treizeci de minute de mers pe jos. În timp ce mergeam, am realizat că respiram din ce în ce mai greu. Am rezistat totuși. Când am ajuns la firmă, șeful meu se uita la televizor chiar la o știre în care apăream eu. Era deja trecut de ora 10:00. — Izumi, sigur te simți bine? Ce-ar fi să te odihnești puțin? mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am scris chinuit „Isshō“. Literele Isshō de la Takahashi Isshō. Noi îl strigam „Isshō“. Cu alte cuvinte: „Ce s-a întâmplat cu Takahashi?“. Unul din colegi și-a încrucișat mâinile în formă de X. Mi-am dat seama că Isshō nu rezistase. Apoi am vrut să întreb de Hishinuma, dar pur și simplu nu-mi mai aduceam aminte numele. Blocaj de memorie. Am scris în katakana „transport“, departamentul unde era el angajat. Alt X. Își pierduse și el viața. După aceea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
următoarele: insomnie, coșmaruri, sentimentul de teamă și altele. De exemplu: teama de a merge cu metroul, de a intra în metrou. Nu au stare, sunt nervoși, nu au putere de concentrare. Sunt nehotărâți, apatici. Își canalizeză toată atenția pentru a rezista acestei dureri, încât nu mai au resurse energetice și pentru alte acțiuni. În mod automat, celelalte activități sunt eliminate. În același timp, golul din corp și epuizarea readuc în capul persoanei respective simptomele intoxicării. Mulți dintre ei au renunțat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
trecut un an și jumătate de la atac. Mai sunt destule persoane care nu au depășit „treapta confuziei“. Procesul de eliminare a anxietății este extrem-extrem de lent. Unii au îndurat și au tot îndurat, până au simțit că nu mai pot rezista. Așa au ajuns să bată la ușa mea. Ultimul pacient a venit la sfârșitul lunii august. Persoana aceasta suferea foarte tare și considera că singura soluție era să renunțe la slujbă. Apoi a venit la mine. Și-a luat concediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Pe la 24.00 capul mă durea îngrozitor. Am chemat asistenta și mi-a făcut o injecție. Capul nu îmi zvâcnea, parcă cineva mi-l prinsese în menghină. Durerea m-a ținut cam o oră. M-am gândit că n-o să rezist, dar durerea a devenit din ce în ce mai surdă; am simțit că o să trec și peste asta. Picăturile pentru ochi pe care mi le dăduseră au avut efect contrar și acum aveam pupilele dilatate prea mult. A doua zi, când m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]