6,333 matches
-
Cred că toată lumea se simte așa, zise Hazel. De aceea era Violet așa de încordată. Trebuie să treacă și ea pe acolo după ce ne dă MM notele. — Ce te-au întrebat la poliție? zisei eu către Ben. A, chestii de rutină. Adică, nimic surprinzător. Se sprijini de perete, vârându-și mâinile în buzunare, cu ochelarii cocoțați pe vârful nasului. Ca și MM, avea niște haine special alese pentru a nu ieși în evidență, de parcă ar fi fost o regulă a lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
moartea colaboratorului, spuse agentul CIA, încercând să schimbe starea de spirit. — Da? interveni secretarul de stat. — După cum spuneam mai devreme, în mod normal un incident atât de minor nu ar merita deloc discutat. În toiul ultimei intifada, aceste execuții de rutină aveau loc tot timpul, la intervale de mai puțin de o săptămână. Dar, fiindcă se presupune că taberele se află într-o situație nonconflictuală, chiar și o infracțiune internă ca asta se poate dovedi... Astea sunt lucruri cunoscute. Spuneai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pătruns decât cei pe care mi i-ai enumerat? Adică, eu, Roger, Zoran... - Absolut sigur. Bineînțeles, În afară de cazul că există cineva care dispune de mijloacele necesare pentru a intra când poftește sau când are de efectuat mica inspecție periodică de rutină. Big Brother nu doarme, Big Brother veghează... - În două situații nu mai ești tu Însuți: când vrei să fii ironic și când te-apucă din senin nevricalele. Iar dacă se Întâmplă În același timp și una, și alta, rezultatul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de conștiință. Îl urăsc pe Somnus, acest călău cu mască neagră care-mi pune capul pe butuc; și dacă pe parcursul anilor, apropiindu-se o dezintegrare mult mai meticuloasă și mai ridicolă, care În nopțile de acum - mărturisesc - reduce mult groaza rutinei somnului, m-am obișnuit atât de mult cu chinul premergător somnului, Încât aproape că mă fălesc când familiara secure iese la iveală din marea cutie de contrabas căptușită cu catifea, la Început nu beneficiam de asemenea mângâiere sau apărare: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
existau doar ca un cadru și un suport al profundei mele nostalgii. Pe plan emoțional eram În situația unui om, care, pierzând o femeie, rudă apropiată, Își dă seama - prea târziu - că din cauza unei leneveli a sufletului omenesc drogat de rutină, nici nu s-a ostenit s-o cunoască așa cum ar fi meritat ea pe deplin, nici nu i-a arătat clar dovada afecțiunii lui, de care atunci nu-și dădea seama și care pe urmă a rămas nedezvăluită. Mă usturau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pedeapsa capitală. Când ne-am văzut a doua oară, mi-a arătat o colecție de fotografii printre care era o serie cumpărată („Ein bischen retouchiert“, a spus el Încrețindu-și nasul pistruiat) care Înfățișa etapele succesive ale unei execuții de rutină din China; a vorbit foarte competent despre splendoarea spadei mortale și despre spiritul de perfectă colaborare dintre călău și victimă, Încununată de un veritabil gheizer de sânge care țâșnea ca un nor cenușiu din gâtul foarte clar fotografiat al părții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
simt cum viața curată se bucură în mine. De-asta și pot scrie, cu ochi amuzat, de trepăduși precum Berbantu’. După o pauză de câteva zile (mai bine de o săptămână), iarăși la serviciu. Fără nici un sentiment. Nici măcar acela al rutinei. Poate cel mult cu firescul gesturilor de viață, ale existenței zilnice. Minore, lipsite de interes, duse alandala într-un curs al resemnării. Știu ce voi găsi: același birou anost, amintind de sala unei autogări dintr-un orășel, aceeași atmosferă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să scap, să fug și nu știam cum și, mai ales, de ce. Mi s-a părut atunci că Trombă, cu poveștile lui, este suficient de puternic pentru a mă face să rup o legătură care, altfel, mergea în virtutea comodității, a rutinei și a lenei de a imagina. Cu Vichi, într-adevăr, nu trebuia să imaginez nimic. Nu eram gelos, nu mă întrebam ce face când nu eram cu ea, nu-mi păsa că, poate, se alinta cu mușteriii ei, că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trecerii lui pe-acolo. La fiecare două zile se vedea nevoit să elibereze temporar restul prizonierilor, a căror stare fizică și mentală se deteriora văzînd cu ochii, murdari, slabi și terorizați - și Își dorea cu ardoare să se Întoarcă la rutina zilnică, lungit pe culmea falezei, veghindu-și regatul, citind ore Întregi și bucurîndu-se de frumosul trup al prizonierei sale. Se gîndi chiar la posibilitatea ca portughezul să se fi sinucis, dar ideea i se păru improbabilă, fiindcă pentru asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Ibarra - erau atît de Îndepărtate vremurile În care fusese Niña Carmen pentru cineva - păru să priceapă că deocamdată nu avea să obțină nimic de la interlocutorul ei și Își reluă lunga plimbare pe insulă, care se transformase Într-un fel de rutină ce Îi producea totuși o satisfacție ieșită din comun. Încă nu avea o idee prea clară despre cum avea să fie viitorul ei și pînă la ce punct acesta avea să fie legat de Iguana Oberlus și de Insula Hood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care le avusesem la început. Am abandonat în scurt timp idealurile simpliste cu care pornisem în acele prime inspecții, odată ce a trebuit să mă confrunt cu realitatea unui sistem care mergea mult prea rău. Bănuiesc că apoi s-a instaurat rutina și asta m-a uzat. Cum de speram să îmbunătățesc măcar standardele elementare de alfabetizare, când eu vedeam cum profesorii își petrec majoritatea timpului făcând liniște și împiedicând lovirea copiilor, a personalului și a bunurilor? Dacă-mi închideam ochii, puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am zărit pantofii. Zăceau la câțiva centimetri de marginea patului, abandonați întâmplător, cel drept pe o parte, iar celălalt cu o singură șosetă neagră îndesată în el. Încă refuz să cred că în seara de dinainte, absolut treaz, îmi abandonasem rutina de a mă dezbrăca lângă ușă și, dat fiind că nu prea era probabil să fi luat papucii de la locul lor de pe raft și să-i fi dus în dormitor, exista o singură explicație: că îi purtasem peste noapte. Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
locurile pe lângă care-ar trebui să treci. Tre’ să stau acolo și să mă uit cum toți oamenii normali își compostează micile bilete galbene și se deschid și se-nchid porțile și-amețesc uitându-mă la ei în micile lor rutine - bilet înăuntru/răsucire/trecere/răsucire/bilet afară - și la marea de oameni care așteaptă la orele de vârf să treacă prin ele, ca atunci când am fost în excursie cu școala la bariera de pe Tamisa și portițele-alea mici lasă apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu ai mei. Dar anul ăsta ia premiul - dacă până acum credeam că mă prefac că mă simt bine, atunci de Crăciunul ăsta primesc Oscarul. Și Sal la fel. Nu-mi dădusem seama cum toată ocazia se transformase într-o rutină împământenită, și atunci când unul din actorii principali lipsește e foarte greu să te prefaci, să păstrezi o aparență de normalitate - ca să nu mai spunem plăcere. Atât eu, cât și Sal tânjeam să-i spunem mamei să renunțe pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și politică dificilă în care se afla cufundată țara de o săptămână. Un absenteism rezonabil de ridicat sau chiar deasupra maximei înregistrate în alegerile anterioare, cu condiția să nu exagereze, ar însemna că ne-am întors la normalitate, la cunoscuta rutină a alegătorilor care n-au crezut niciodată în utilitatea votului și se disting prin contumacia în lipsă de ceilalți care au preferat să profite de vremea frumoasă și să se ducă să petreacă ziua la plajă sau la țară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
amenințare, purta de la început, în nucleul său vital, adică, în exercitarea votului, sămânța propriei sale distrugeri sau, ipoteză nu mai puțin neliniștitore, a unei treceri la ceva complet nou, necunoscut, atât de diferit încât, crescuți cum am fost în umbra rutinelor electorale care, timp de generații și generații, au reușit să escamoteze ceea ce vedem acum a fi unul dintre triumfurile sale cele mai importante, cu siguranță n-am mai avea loc în el. Cred cu tărie, continuă prim-ministrul, că schimbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
după ce a ocolit și răsocolit pentru a dezorienta orice eventual urmăritor, i-a lăsat la ușa clădirii cu birouri unde se află firma de asigurări&reasigurări. Portarul nu apăru ca să afle cine intra la o oră atât de neobișnuită pentru rutina unei clădiri cu birouri, e de presupus că cineva l-a convins cu vorbe bune în seara zilei de ieri să se ducă devreme la culcare, sfătuindu-l să nu se despartă de cearșafuri, chiar dacă insomnia l-ar împiedica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
această operațiune, care sper că nu trebuie să se prelungească mai mult de o săptămână, ceea ce vreau în primul rând este să obțin un cadru al mișcărilor suspectului în oraș, unde lucrează, pe unde umblă, cu cine se întâlnește, adică, rutina unei investigații primare, recunoașterea terenului înainte să trecem la abordarea directă, Îl lăsăm să-și dea seama că e urmărit, întrebă primul adjutant, Nu în primele patru zile, dar după aceea, da, vreau să-l știu îngrijorat, neliniștit, Cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
e ca și cum s-ar număra îndoit. Și continuă să fie împreună, gândi comisarul. Sună la sonerie și așteptă. Nimeni nu veni să deschidă. Își lipi urechea de ușă și ascultă. De cealaltă parte, liniște. Sună încă o dată pentru a respecta rutina, nu pentru că spera să-i răspundă cineva. Coborî scara, se urcă în mașină și murmură, Știu unde sunt. Dacă ar fi avut telefonul direct în automobil și l-ar fi sunat pe ministru ca să-i spună unde se ducea, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar fi fost de acord. Poate nu era cine știe ce idee, dar tot era ceva și, dacă mă țineam de ea cu rigurozitate și acribie, după cum intenționam, se chema că aveam proiectul, calul de bătaie care să mă scoată din indolența rutinei soporifice. Pe cât era de mărunt proiectul, pe atât de măreț și de pompos am hotărât să îl numesc, pentru a mă păcăli singur că munca pe care o fac e importantă. I-am spus Cartea nebuniei omenești și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
soluție temporară, o măsură de urgență care să-l ajute să achite chiria până își găsea altceva. A căutat timp de câteva săptămâni, dar toate posturile de profesor la școlile particulare erau ocupate în momentul acela și, odată intrat în rutina dură a schimburilor de câte douăsprezece ore, s-a văzut tot mai puțin motivat să caute alt loc de muncă. Temporarul a început să aibă aer de permanent și, deși o parte a lui știa că se lasă să alunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se știe cât ar fi rămas în purgatoriul acesta. Magazinul lui Harry era pe Seventh Avenue, la câteva străzi de casa lui Tom, iar acesta își făcuse un obicei din a se opri la Brightman’s Attic, ca parte a rutinei zilnice. Nu cumpăra decât rareori ceva, dar îi plăcea să petreacă o oră sau o jumătate de oră înainte de a intra în tură scotocind printre cărțile din anticariatul de la parter. Pe rafturile lui stăteau înghesuite mii de volume - totul, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dacă în perioada comunistă am avut parte de ceva similar și încercam să mi aduc aminte care au fost „fricile” mele - și ale altora - în acea vreme. Acea frică subliminală, difuză, cotidiană, rareori acută, care intră în negocierile noastre de rutină și care ne face să vorbim astăzi despre „cultura fricii”. Și am avut surpriza să-mi dau seama că nu îmi aduc aminte, practic, de nimic echivalent. Cum adică, frica - acest gen de „frică” - ar fi o invenție a societății
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
hamburgerul robotizează omul. Artiștii pun diagnosticul epocii, politicienii îi prescriu tratamentul. Lumea contemporană este amenințată de inaniție ... estetică. Înghițim câte un deceniu gol, într-un secol pustiu. Mult confort nu împuținează stresul. Și nici alienarea. Simțim tot mai acut agresiunea rutinei și a instinctelor. Sloganul solidarității actuale : se salvează cine poate. Identitatea poate fi anulată de închistare. Dar și de globalizare. Dacă nu umanizăm tehnica, ne dezumanizăm noi. Suntem prea îngrămădiți. Ni se ciocnesc universurile. Arta încearcă să cârpească echilibrul pierdut
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ale inimii. Cele mai cumplite închisori nu au ziduri. Bucuria evadării e, de regulă, pigmentată de amenințarea pedepsei. Adevărul e că se scrie foarte mult. Și nu se mai citește aproape nimic. Spiritul a ajuns tăvălugul electronic al divertismentului. Absența rutinei ne-ar putea dezechilibra psihic. Nebunia poate fi explozia lipsei de comunicare. Cei care nu gândesc devin instrumente. Lumea este guvernată mai mult de orgolii, decât de reguli. Există suficiente victorii urzite doar de compromisuri. În avion toate sunt sublime
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]