6,494 matches
-
Sneed a dezvoltat structuralismul epistemogic. T. S. Kuhn și Paul Feyerabend au încercat să demonstreze, cu metode istorice și sociologice, că cercetarea științifică decurge altfel decât cum afirmă raționalismul critic al lui Popper sau cum afirmă criticii lui Popper. Astfel, savanții, în faza obișnuită a cercetării lor, nu urmăresc să verifice afirmațiile fundamentale ale teoriilor lor, ci cercetează în cadrul unei paradigme sau program de cercetare neverificat, care le arată căi de a rezolva acele necunoscute care sunt conținute în paradigmă. Paradigma
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
a lui Kuhn, metodologia programelor de cercetare științifică a lui Lakatos și teoria anarhică a cunoașterii dezvoltată de Feyerabend sunt de asemenea premise ale cercetării științifice moderne (Karin Knorr-Cetina, Bruno Latour), care urmărește să cerceteze comportamentul de cercetare real al savanților în laborator și în afara lui. Astfel, datele obținute prin această observare și analiză contrazic vehement presupunerile științifico-teoretice clasice ale lui Popper sau ale Cercului vienez despre natura cercetării științifice. Constructivismul merge mai departe și respinge teza falsificaționismului, potrivit căreia modificările
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
matematica, în cazul celor sociale, o terminologie incomprehensibilă. Deși mulți oameni se interesează de probleme științifice și rezultate ale cercetării științifice scrise în limbaj accesibil tuturora, cercetarea științifică în sine este considerată ca greu de pătruns. Criticii îi consideră pe savanții ori raționaliștii care dezvoltă modele complicate fără legătură cu experiența (empirie), ori drept credincioși bigoți în știință dominați de scepticism, ori drept birocrați ai unui aparat științific uriaș, sau drept servitori ai statului sau ai firmelor. O altă formă a
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
criticii științei o reprezintă folosirea științei drept surogat pentru religie (scientism), caracterizat prin credința în legile naturii. Teoriile științifice care potrivit conceptului modern al științei pot fi falsificate (verificate) sunt văzute ca certitudini care nu pot fi puse la îndoială. Savanții sunt criticați deoarece "văd" lumea doar prin prisma teoriilor lor favorite. Observațiile care nu par a fi concordante cu acestea sunt neglijate; în cazuri extreme, aceasta ducând la violări grave ale codului de cercetare științifică, doar pentru a-și apăra
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
psihici sau infractori, văzuți toți de către adepții ideilor de "igienă rasială" ca purtători ai stigmatului genetic (și deci transmisibil) al deficienței lor), este un exemplu nefericit de astfel derapaj moral periculos, în care nu numai că multe dintre credințele acestor savanți au fost ulterior infirmate de știință, dar aceste convingeri derivate dintr-o știință de abia aflată la primii ei pași, au făcut pentru un timp ca o parte din știință să alunece din sănătoasa neutralitate sau indiferență morală în imoralitate-pur-și-simplu
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
Putnam, Richard Boyd, Ernan McMullin, Stathis Psillos Teze: Realismul științific, numit și empirism naiv, este perspectiva filozofică conform căreia natura universului corespunde postulatelor științifice. Realiștii consideră că lucruri precum electronii și câmpurile magnetice există. Este naiv în sensul că majoritatea savanților iau aceste postulate drept adevăruri care nu au nevoie să fie falsificate (verificate). Reprezentant: John Worrall Conform realismului structural, știință nu poate cunoaște conținutul realității. Mai degrabă, ea descrie "structura" realității. Dovada pe care Worrall o aduce în lucrarea sa
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
descoperire pozitivă, dacă definește în prealabil (înainte de rezultatul obținut în urma experimentului) condițiile în care are loc cercetarea, prin urmare și cele necesare unei dovezi reușite. Vezi: Empiriocriticism Vezi: Neopozitivism (Rudolf Carnap, Cercul vienez) Probabil poziția cea mai populară în rândul savanților este cea a raționalismului critic. Ca mod de a distinge știința de pseudoștiință (de ex. astronomie de astrologie), falsificaționismul a fost discutat formal pentru prima dată de Karl Popper în 1919-1920 și reformulat de către el în 1960. A fost dezvoltat
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
Cele mai puternice afirmații sunt cele cu aplicabilitatea cea mai largă. A treia lege a lui Newton- "pentru fiecare acțiune există o reacțiune opusă și egală" — este o afirmație puternică deoarece se aplică la fiecare acțiune, oriunde, oricând. Dar acum savanții pot să testeze fiecare incidență a unei acțiuni, și să găsească o reacție. Atucni cum pot ei să afirme că că a treia lege alui Newton este într-un oarecare sens adevărată? Desigur că au testat multe acțiuni, și la
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
reacțiunea va avea intensitate înjumătățită". Această adăugire aparent absurdă violează principiul briciului lui Occam deoarece este o adăugire care nu este necesară. Într-adevăr, fără o lege precum briciul lui Occam, nu ar exista nici o justificare filozofică sau practică pentru savanți ca să enunțe orice teorie în fața competitorilor ei care sunt ca număr infiniți. Prin urmare, știința nu ar mai putea să facă deloc prognoze. Dificultatea în cazul briciului lui Occam constă în faptul că aceasta nu specifică, și nici nu este
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
absolut "adevărată" și dincolo de orice dubiu (în sensul teologiei sau ideologiei) se numește scientism. Totuși, este un lucru obișnuit ca membrii societății să aibă opinie exact opusă despre știință - mulți dintre cei care nu se ocupă cu știința consideră că savanții ridică pretenție de infailibilitate pentru afirmațiile lor. Știința servește în procesul de luare de decizii bazată pe consens prin care oameni cu opinii morale variate ajung la un numitor comun privind ceea ce este "real". În societățile seculare, bazate pe cunoaștere
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
1944 a locuit în Franța. A lucrat la Meudon și Nisa. S-a stins din viață la Puget-Théniers, o comună situată la cca 55 km de Nisa, într-un azil de bătrâni, în anul 1960 (Magda Stavinschi, vezi monografia dedicată savantului apărută în 2015, cea mai completă din punct de vedere științific și biografic). Cercetările astronomice ale lui se referă la astronomia Soarelui, cromosferei, planetelor, luminii zodiacale. A observat 8 eclipse de Soare în diferite părți ale lumii, 8 eclipse de
Nicolae Donici () [Corola-website/Science/299496_a_300825]
-
transparenței unui corp, are loc și folosind plăci fotografice. Prima radiografie din lume a fost făcută la scurt timp de către Röntgen, surprinzând pe clișeele fotografice oasele unei mâini a soției sale și inelul pe care aceasta îl purta. De aici, savantul a dedus că oasele sunt mult mai puțin permeabile pentru razele X, reliefându-se mai dur, ca și inelul soției sale. Din 1895 și-a petrecut restul vieții în laborator studiind acest fenomen. Moartea lui, din 1923, drept urmare a unui
Wilhelm Conrad Röntgen () [Corola-website/Science/299501_a_300830]
-
sale. Din 1895 și-a petrecut restul vieții în laborator studiind acest fenomen. Moartea lui, din 1923, drept urmare a unui carcinom intestinal, nu este o consecință directă a experimentelor sale cu razele X, pentru că el a fost unul dintre primii savanți care au folosit ecrane de plumb pentru protecția la radiații.
Wilhelm Conrad Röntgen () [Corola-website/Science/299501_a_300830]
-
la orice scriere despre și nu neapărat de istorie. Concepția din urmă se completează cu cea dintâi prin faptul că analizează narațiunea, viziunea asupra lumii (ceea ce Lucien Febvre numea utilaj mental), argumentarea și metoda de prezentare a micro- și macrocosmosului. Savanții dezbat istoriografia pe subiecte gen "Istoriografia catolicismului" sau "Istoriografia islamului timpuriu" ori "Istoriografia chineză", precum și alte abordări specifice, cum ar fi, spre exemplu, istoria politică și istoria socială. Literatura istoriografică s-a dezvoltat accentuat începând cu secolul al XIX-lea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Bruxelles, un text enciclopedic ce reunește documente, văzute critic, despre viețile sfinților creștini. A scris doar începutul, opera sa fiind continuată de succesorii săi bollandiști, formându-se, astfel, Societatea Bollandiștilor. Jean Mabillon (23 noiembrie 1632 - 27 decembrie 1707), călugar și savant francez benedictin, considerat fondatorul paleografiei și diplomaticii, a scris despre "Viețile Sfintilor Benedictini", în 1668, și a editat " Opera Sfântului Bernand". În 1681 a scris "De re diplomatica", în care a abordat problemele privind diferite tipuri de scrieri medievale și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
scrieri medievale și manuscrise, fiind, astfel, fondatorul paleografiei latine. Ludovic al XIV-lea l-a trimis să călătorească în Europa pentru a achiziționa manuscrise rare pentru biblioteca regală. Bernard de Montfaucon (13 ianuarie 1655-21 decembrie 1741) a fost călugăr și savant benedictin, unul dintre fondatorii paleografiei, a scris "Antichitatea explicată și reprezentată prin figuri". În 1702 a scris "Diarium Italicum", iar în 1708 a publicat "Paleographia graeca". Iluminismul numit și Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii a fost o mișcare ideologică și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
a declarat într-un articol din cotidianul "România Liberă":„Nici o persoană aflată în viață nu a reușit să înfurie postcomuniștii de vază ai României mai profund că Vladimir Tismăneanu. După un an de cercetări efectuate la solicitarea președintelui, echipa de savanți aflată sub coordonarea domniei sale a finalizat, în decembrie, raportul care oferea motive covârșitoare pentru condamnarea regimurilor 1946-1989. Documentul constituie, în plus, un bun temei juridic pentru elaborarea unui set de legi reparatorii față de cei nedreptățiți și abuzați în perioada comunistă
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
Konstantin Eduardovici Țiolkovski (rusă: "Константин Эдуардович Циолковский", 17 septembrie 1857 - 19 septembrie 1935) a fost un savant rus specialist în rachete și pionier al astronauticii. Pasionat de cucerirea spațiului, pe care o considera posibilă în anul 2017, Țiolkovsxi a fost cel care a descoperit principiile rachetei multiple, precum și înlocuirea combustibilului solid cu un amestec de oxigen și
Konstantin Țiolkovski () [Corola-website/Science/298989_a_300318]
-
pe care o deținuse la Paris. În timp ce ținea liturghia la 6 decembrie 1273 a avut o experiență misterioasă, pe care unii au interpretat-o drept viziune, iar alții ca o prăbușire mentală, care a pus capăt întregii sale activități de savant. Nu a mai scris sau dictat niciodată nimic, iar când secretarul său l-a îndemnat să-și continue lucrul la "Summa", a răspuns: "Nu pot, pentru că tot ceea ce am scris mi se pare că sunt paie." În 1274 a fost
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
Această colecție includea lucrări ale unor maeștri olandezi și flamanzi, printre care „Portretul unui tânăr care ține o mănușă” al lui Frans Hals. Colecția Bruhl a adus în 1769 în Palatul de Iarnă alte două lucrări de Rembrandt, "Portretul unui savant" și "Portretul unui bătrân în roșu". În timp ce unele aspecte ale acestei manii colecționare ar putea fi o manifestare a dorinței Ecaterinei de recunoaștere a calităților sale intelectuale, exista, de asemenea, o motivație fundamentală: necesitatea. Cu doar douăzeci de ani mai
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
autoritatea finală, aceasta având un rol central și în scrierile lui Ellen White. Walter T. Rea și alți critici au acuzat-o pe Ellen White de plagiat. După 10 ani de studiu asupra cărții Hristos, Lumina Lumii de Ellen White, savantul Fred Veltman a descoperit că acele capitole pe care le studiase, conțineau unele lucruri care proveneau din alte surse fără a fi citate. Natura dependenței literare trebuie văzută în contextul a ceea ce se accepta pe vremea aceea. S-a spus
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
a lui Sarmos” sau „Zarmos”, arătând că "Zarmos/Zermos" a fost un nume tracic cunoscut și citat de cercetătorul austriac (de etnie cehă) Wilhelm Tomaschek, în lucrarea standard "Vechii traci," un studiu etnologic. Opinia lui Pârvan a fost împărtășită de savantul bulgar tracolog Dimităr Decev, care a adus în discuție, comparativ, numele de persoane din Lycia (Licia)"Zermounsis, Ro-zarmas, Ia-zarmas, Troko-zarmas" și varianta tracă bazată pe "Zermos, Xermo-sígestos" sau "Zermo-sígestos". Tomaschek propusese în acea lucrare din sec. al XIX-lea citirea
Sarmizegetusa Regia () [Corola-website/Science/299029_a_300358]
-
separați datorită diferenței de solubilitate a carbonaților săi în alcool. Din toți cei 44.000 de litri de apă minerală, s-a obținut 9,2 grame de clorură de rubidiu și 7,3 grame de clorură de cesiu. Cei doi savanți au folosit clorura de cesiu astfel obținută pentru a estima masa atomică a noului element la 123,35 uam (deși astăzi a fost recalculată la 132,9 uam). Aceștia au încercat să obțină cesiu elementar prin electroliza clorurii de cesiu
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
Aceștia au încercat să obțină cesiu elementar prin electroliza clorurii de cesiu în topitură, dar, în loc să obțină ceea ce au dorit, ei au generat o substanță albastră omogenă „ce nu putea fi văzută nici cu ochiul liber, dar nici cu microscopul”; savanții au crezut că au obținut un compus ne-stoichiometric cu formula (). De fapt, ei au produs, cel mai probabil, un amestec coloidal de metal și clorură de cesiu. Electroliza soluției apoasă de clorură cu anod lichid de mercur produce un
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
a scrie liric și de a evoca lumi imaginare pe care le-a ancorat aici și acum cu claritate vizuală și familiaritate". Nepotul lui Bradbury, Danny Karapetian, a declarat că opera lui Bradbury "a influențat mulți artiști, scriitori, profesori și savanți, ale căror povești este mereu o plăcere să le asculți". "The Washington Post" a punctat câteva tehnologii moderne pe care Bradbury le-a imaginat cu mult timp înainte în operele sale, cum ar fi ideea bancomatelor și a câștilor audio
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]