6,626 matches
-
sud-estul Europei, semnat de etnologul ieșean Petru Caraman. Editura Minerva i-a condiționat autorului apariția cărții de eliminarea capitolelor referitoare la evrei și la țigani. Cererea editurii apare astăzi cu atât mai ciudată cu cât etniile respective erau prezentate cu simpatie și umor. Etnologul ieșean nu a fost de acord cu com promisul cerut de editură și cartea nu a mai apărut. Ea a fost editată abia de curând, În 1997, după 25 de ani <endnote id="(184)"/>. „Studiul n-a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cel Nou. „Această mahala era nespus de murdară”, fiind „Întru totul asemănătoare cu sufletul și cu firea lor [= a jidovilor]” <endnote id="(807, p. 52)"/>. Și Eminescu descrie sărăcia din „ulița jidovească a Sucevei” medievale, dar o face cumva cu simpatie și respect pentru cultura iudaică : „Ciudată ca o scrisoare [= scriere] În ieroglife sta ulița jidovească a Sucevei În lună. Șiruri de case sărace, peticite, când uniforme ca legile Pentateuchului, când pestriți și mestecate ca hainele rupte și lucrurile vechi din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
face distincția clară Între noțiunea de „evreu” și cea de „israelit” (a făcut-o În epocă și Mihai Eminescu ; vezi capitolul „Evreul bun, evreul rău”). „Israeliții” sunt evrei din punct de vedere etnic și confesional. Ei sunt priviți cu oarecare simpatie, fiind „mai toți meseriași, lucrători, meșteri sau negustori, oameni producători”, chiar crescători de animale (oieri și porcari). În schimb, „evreii” sunt afaceriștii venali și corupți, indiferent de confesiunea lor. „Evreul, fie creștin, fie israelit sau mahometan”, este profund antipatizat, pentru că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai bine zis Înțelegători pentru străin luat ca individ. Astfel, Sadoveanu Înfățișează pe român ca victimă a evreului [generic], din punct de vedere economic, dar pe evreul luat În sine (cazul Haia Sanis), ca om, Îl privește cu obiectivitate și simpatie umană” <endnote id=" (130, p. 661)"/>. În această privință, au existat și voci solitare, precum cea a lui Wilhelm von Humboldt, care declara următoarele : „În realitate, Îi iubesc pe evrei en masse ; en détail mai degrabă Îi evit”. Dar, pe la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Încingă Hora ovreiască sau Jidoveasca ori Jidăncuța <endnote id="(99, p. 318 ; 32, p. 588)"/>. Stelian Dumistrăcel crede că astfel de nume de dansuri, „ce se prezintă sub formă diminutivală (Jidofcuța, Ovreicuța mânioasă...), sporesc nota de apropiere [Între etnii], de simpatie chiar” <endnote id="(231, p. 225)"/>. Conform logicii magice amintite, tot la români se crede că, dacă În vreunul dintre drumurile parcurse cu prilejul nunții se Întâlnește un preot, este un semn de rău augur și trebuie luate imediat măsuri
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și nici orice alt chip ; să nu te Închini lor și nici să le slujești”) au avut-o asupra nașterii fenomenului iconoclast. Cert este că mai mulți Împărați iconoclaști - precum Leon al III-lea Isaurianul (717-741) - au fost acuzați de „simpatie pentru iudaism”, iar alții - precum Mihail al II-lea (820-829) - au fost bănuiți că ar fi avut origine evreiască. Cronicarul bizantin Theophanes, de exemplu, a scris despre Împăratul Mihail al II-lea că i-a persecutat pe creștini și le-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aparență liberală”, cum l-a definit George Călinescu <endnote id="(130, p. 134)"/>. De regulă, vinovat de toate relele era până atunci „străinul”, țapul ispășitor predilect fiind evreul. Iată că „străinul” („hebreul”) este acum În postura victimei, fiind privit cu simpatie. Și totuși, Ion Heliade- Rădulescu nu poate să meargă până la capăt. El nu poate să creadă că „elementul curat românesc” ar putea fi vinovat de astfel de prejudecăți și de violențe. De vină trebuie să fie tot niște „străini”, o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
istorică asupra Palestinei, trebuie precizat că, după criteriile stabilite la Conferința de la Versailles, evreii nu erau câtuși de puțin îndreptățiți la o asemenea pretenție. Până la urmă a fost un gest de generozitate al Angliei, dar și conducătorii sioniști au câștigat simpatiile și ajutorul evreilor din lume pentru cauza Aliaților în timpul războiului. În aprilie 1920 se întrunește la San Remo, Conferința Consiliului suprem al puterilor Antantei, pentru încheierea păcii cu Turcia. La 24 aprilie 1920 se hotărăște încorporarea Declarației Balfour în tratatul
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
martie 1924, „văcăreștenii” au fost achitați deoarece planul lor nu a fost urmat de fapte concrete. În octombrie 1924 Corneliu Zelea Codreanu l-a asasinat pe C.Manciu, prefectul Poliției din Iași. În timpul procesului, studenții au organizat ample manifestații de simpatie pentru Corneliu Zelea Codreanu. Aceste manifestații se soldau adesea cu devastarea unor locuințe și prăvălii evreiești. Desfășurarea unor ample acțiuni de solidaritate cu Corneliu Zelea Codreanu a influențat decizia justiției, care a hotărât achitarea inculpatului. La pronunțarea verdictului, în ziua
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
impunerea obligației fiecărui participant de a fi neînduplecat cu sine, de a nu ceda sub povara efortului. Marșurile organizate în Bucovina și Moldova ofereau o modalitate eficientă pentru legionari de a lua contact cu populația, care, de altfel, privea cu simpatie pe tinerii energici, plini de hotărâre. În primăvara anului 1930, Corneliu Zelea Codreanu a decis să lanseze „o nouă organizație națională, pentru combaterea comunismului jidovesc”, în care să intre și Legiunea Arhanghelului Mihail și oricare alte organizații de tineri, peste
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
batjocorit altarele sfinte ale sentimentelor românești. Ambasadorul Marii Britanii la București, își formase impresia că singura politică articulată de Goga este aceea a unui antisemitism violent, dar exprima încrederea că regele Carol al II-lea nu va arăta o prea mare simpatie față de o politică violent antisemită, că va încerca să modereze inițiativele persecutorii ale lui Goga. Totuși, în cercurile diplomației engleze exista înțelegerea că, politica antisemită a lui Goga era pentru a combate influența Gărzii de Fier, deși, se formula îngrijorarea
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
declarațiile refugiaților indică participarea unora dintre evreii din Basarabia și nordul Bucovinei la acțiunile antiromânești și prosovietice între 28 iunie și 3 iulie 1940. Cercetătorii care subliniază relevanța acestor documente se referă la acțiuni precum: arborarea steagurilor roșii, manifestări de simpatie față de forțele sovietice; ofense aduse însemnelor naționale românești, monumentelor și bisericilor, participarea la acțiunile trupelor sovietice de dezarmare a unităților și subunităților românești, maltratări de militari români. Aceste acțiuni au fost mai frecvente în localitățile situate pe rutele de retragere
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
acestui an. Participarea armatei române la acțiunile cele mai grele de pe frontul sovietic au redeșteptat sentimentul mândriei și demnității. Se precizează că pe teritoriul județului Dorohoi nu sunt trupe germane, dar că prezența lor pe teritoriul țării este privită cu simpatie datorită spiritului de camaraderie arătat nouă de germani atât pe tărâm politic cât și pe front. În august 1942, într-o dare de seamă privind situația internă se spune că „evenimentele actuale nu au influențat în rău starea de spirit
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
va fi a Axei. Participarea glorioasă a românilor pe frontul din Caucaz dau siguranță că se va face dreptate și retrocedarea Ardealului cedat. Produce îngrijorare a doua iarnă de război cu Rusia. Prezența trupelor germane în țară este privită cu simpatie și camaraderie. În darea de seamă din iulie 1942, referitor la situația economică scumpetea, lipsuri lespecula și insuficiența salariilor sunt resimțite mai accentuat însă speranța că sfârșitul războiului se apropie și cu aceasta inconvenientele fac să fie suportate cu stoicism
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
că războiul se va sfârși în cursul acestui an. Participarea armatei române la acțiunile cele mai grele de pe frontul sovietic a redeșteptat sentimentul mândriei și demnității. Prezența trupelor germane în țară în raza județului Dorohoi nu sunt. Este privită cu simpatie datorită spiritului de camaraderie arătat nouă de germani atât pe tărâm politic cât și pe front. Scumpetea, lipsurile și specula și insuficiența salariilor sunt resimțite mai accentuat însă speranța că sfârșitul războiului se apropie și cu aceasta inconvenientele fac să
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
de altfel era și firesc să fie așa, ca între prieteni... Nu știu cum mai stai cu fata apărătorului lui Aristotel (!!!), însă mie mi-a rămas nespus de simpatică și te rog mult, dacă relațiile permit, să-i transmiți omagiile mele și simpatia mea, și toate mulțumirile pentru primirea mai mult decît regească prin afecțiune... Între timp eu am fost la Iași, la sărbătorirea Otiliei. Cred că prin prezența mea am salvat niște aparențe importante: îți voi spune personal despre ce-i vorba
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
termin cartea și să lepăd cel puțin un ocean de venin. Dacă hotărăști ceva în răstimpul de Vineri pînă pe ziua de 8 noiembrie, te rog să mă chemi de la Udești. îți doresc noroc și, încolo... mărire Domnului Savaot! Cu simpatie, Eusebiu Camilar </citation> (22) <citation author=”Eusebiu Camilar” loc="Suceava" data =”2. XI. [1]964” desc=”[Vedere: Suceava - Statuia lui Ciprian Porumbescu]”> Dragă Căline, Trec, Duminică, cu autorapidul. Nu pot rămîne, căci tot Duminică seara vine la București și „Clujul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
în consilul facultății, manevrată de dușmanii mei în frunte cu decanul, eu am fost eliminat (și asta înseamnă pentru mulți ani). Procedura a fost atît de bizantină că foarte mulți colegi din facultate, chiar și dintre acei care n-au simpatie pentru mine, au fost indignați. Alături de decan, V. Arvinte, fanarioții care m-au lucrat (cu voturi!), este un geniu al folcloristicii, V. Adăscăliței, un recenzent de 50 de ani, Al. Andriescu (conf[erențiar] fără doctorat!) și geniul cosmic V. Stoleru
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
colaboratori: C. Călin și eu. Este dreptul criticului să se exprime cum crede despre o carte”. Articolul a apărut cu întîrziere, dar cred exact așa cum l-ai trimis. Acum părerea mea: articolul e scris cu toată atenția, păstrînd adesea și simpatia. Ne deosebim însă în anumite păreri. Ai spus-o cu toată franchețea și asta mi-a plăcut. Eu îmi mențin părerile mele. Cred că T. M. este un critic literar, cred că nu trebuia să mai dau numele unor detractori
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și bucurii în anul care vine. La toți, urarea noastră din suflet: La mulți ani 1991! Familia Mihai Drăgan [Text separat, cu aceeași dată] Am primit revistele. Voiam însă și un exemplar cu articolul tău despre „premii” și atitudinile de „simpatie” ale „colegilor” ateniani... Mulțumesc mult. </citation> (153) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”30 ianuarie 1991”> Dragă Costică, îți scriu telegrafic pentru a te „pedepsi” că tu nu răspunzi la scrisorile mele (unele destul de lungi pentru epoca aceasta de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
literară expusă în fața noastră era o suită de portrete, pe alocurea o interpretare profundă a sufletului personajelor, făcută însă altfel decît Ibrăileanu. Ne-a încîntat totuși, dar nu ne uimea ca Ibrăileanu. L-am primit în sufletul nostru cu toată simpatia, dar noi nu puteam intra într-al lui. Era nespus de individualist, suspicios. Era un munte inaccesibil, din cauza norilor care-l învăluiau din toate direcțiile. Nu vedeam nici o cărare să-i ajungem în vîrf. Cînd și-a desfășurat celelalte cursuri
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu le practica. 2. Mă bucur că ai lăsat în locul D-tale pe un tînăr bine pregătit care va urma linia sănătoasă practicată de D-ta o bună bucată de vreme. Îi urez lui Sergiu Adam să se bucure de simpatia de care te-ai bucurat și D-ta. 3. Mă opresc la hotărîrea D-tale pentru una din monografiile anunțate. Unele sînt foarte potrivite ca: Romanul istoric românesc. (E însă un subiect vast. Trebuie limitat. în limitarea lui să nu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
să oscilezi între două sau trei lucrări. Să știi bine planul, bibliografia, problemele esențiale ale monografiei. Să nu ignori aceste sfaturi. S-ar putea să fiți mai mulți candidați decît locuri. Tov[arășul] Ciopraga te așteaptă cu interes și cu simpatie. Le meriți. De acum: la lucru hotărît și cu spor! Al D-tale, I. Lăudat P.S. Nu ți-am putut descifra adresa, de aceea îți scriu tot la Institut. </citation> (7) <citation author=”I.D. Lăudat” loc="[Iași]" data =”4 .I.
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
era, a fost ceva. Ibrăileanu a creat o sectă ca [și] cele religioase: ibrăileniștii. Aceștia jură numai în numele lui. în afară de el nu mai există nimic. Poți înțelege d-ta: spirit lucid, sobru, independent, neangajat pe acești fanatici? Privește-i cu simpatie, nu cu compătimire, căci de te-ai fi născut cu 40 de ani mai de vreme, cu toate atributele înșirate mai înainte, renunțai la ele și umblai ca ucenicii lui Nicodim după el oriunde se ducea. închină-te și mulțumește
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
poți face. Că eu aici la Cronica sînt mic și nu am vocația de spicher și nici nu mă bîlbîi și nu-s nici diplomat ca R. negru. Acestea fiind zise, ia-mă așa cum mă știi. Cu toată prietenia și simpatia, Nicu P.S. Sărutări de mîini distinsei tale Doamne. P.P.S. Să ne vedem cu bine și cît mai curînd. </citation> (6) <citation author=”N.V. Turcu” data =”[f.d.]”> Căline dragă, Poposind cîteva ceasuri în Bacău, te-am căutat pe la Institut, dar tu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]