6,475 matches
-
e decât o formă mai Înaltă a sincerității! Și, În acest caz, autorul de care vorbim, ajuns la maturitatea artei sale, exprimându-se „pe sine”, exprimă ceea ce am putea numi „esențe”, adevăruri umane irefutabile și, nu rareori, eterne. O altă „sinceritate” care Îi depășește propria voință și intenție, În cazul că ar fi vrut să se exprime doar pe sine. Dar autorul adevărat, cel pe care-l numim „mare”, nu mai poate pur și simplu să se exprime numai pe sine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe care-l numim „mare”, nu mai poate pur și simplu să se exprime numai pe sine; orice ar face, el este „condamnat, blestemat” de a exprima valori generale, blestemat de a deveni, cum se spune cam pretențios - exponențial. Iar sinceritatea sa devine mai mult decât o confesiune - devine o „comunicare”! O revelație, nu rareori În proprii săi ochi! Am scris acest paragraf pentru a-mi scuza sau motiva propria-mi „sinceritate” care, dacă sunt un autor autentic, va trebuie să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a deveni, cum se spune cam pretențios - exponențial. Iar sinceritatea sa devine mai mult decât o confesiune - devine o „comunicare”! O revelație, nu rareori În proprii săi ochi! Am scris acest paragraf pentru a-mi scuza sau motiva propria-mi „sinceritate” care, dacă sunt un autor autentic, va trebuie să spună mai mult decât o face sau crede a o face. Dostoievski, dincolo și mai presus de toate calitățile cu care Îl Încarcă o exegeză de mai bine de un secol
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o face. Dostoievski, dincolo și mai presus de toate calitățile cu care Îl Încarcă o exegeză de mai bine de un secol, este În primul rând un autor sincer; dar nu e vorba, cum ușor se poate Înțelege, de acea sinceritate individuală sau particulară la care are acces orice individ, mai mult sau mai puțin, ci de capacitatea rară a unui scriiitor sau artist de a exprima lucruri, fapte, evenimente și idei În care nu numai că se recunosc sute și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și-mi arătam preferința nu pentru cea socială - element important, esențial, al contemporaneității și al Întregii ei istorii și problematici -, ci pentru cea individuală, interioară, cea, În definitiv, aptă de creație. Tot În aceste pagini, În alte volume, vorbeam despre „sinceritate” și afirmam că ea este doar apanajul celor „profesioniști ai ei!”, scriitorii rutinați și Înzestrați cu talent, ei vor fi cei capabili „să fie sinceri” - să exprime, să „transporte” date reale despre starea unui spirit ieșit din comun. Deoarece, este
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să „transporte” date reale despre starea unui spirit ieșit din comun. Deoarece, este evident, nu ne interesează banalitățile, enorme și infinite, pe care ni le debitează cutare ins sau cutare scriitor, chiar! Și adăugam că În ce mă privește „șocul sincerității” - de fapt, revelația ei, a acestei calități a omului de a transmite stări intime și unice - l-am avut la modul integral și complet abia la lectura operelor lui Dostoievski. Prima sa calitate, În ochii mei, dincolo de forța epică, portretistică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu alte valori, ce țin nu numai de talent sau geniu, dar și de o anume forță morală. Iar la Dostoievski - și la contemporanul său, Nietzsche, care a fost capabil să fie „sincer” Într-un alt, dificil și „ambițios” domeniu -, sinceritatea este forma supremă a artei creatoare: capacitatea de a exprima ceva despre ființă, lume, destin, poate chiar și istorie! Într-un fel, cum se vede, confund sinceritatea cu forța creatoare, o anume forță creatoare ce ne este oferită În general
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a fost capabil să fie „sincer” Într-un alt, dificil și „ambițios” domeniu -, sinceritatea este forma supremă a artei creatoare: capacitatea de a exprima ceva despre ființă, lume, destin, poate chiar și istorie! Într-un fel, cum se vede, confund sinceritatea cu forța creatoare, o anume forță creatoare ce ne este oferită În general de spirite care nu-și primesc iute aplauzele geniului lor, cum a fost cazul unui Stendhal, Eminescu la noi sau cei doi amintiți mai sus. Cei „neînțeleși
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fost cazul unui Stendhal, Eminescu la noi sau cei doi amintiți mai sus. Cei „neînțeleși” un timp, combătuți, ridiculizați și, cred eu, tocmai din acest impact, nu al talentului lor asupra spiritului critic contemporan lor, ci din cauza acestui „șoc al sincerității” pe care oamenii, chiar și cei inteligenți și culți, Îl acceptă cu greu. Al sincerității nu „directe”, se’nțelege, ci abia costumată În artă, În tipologie, În ficțiune. Cu atât mai covârșitoare, Însă, mai „destabilizatoare” a nu puține habitudini și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un timp, combătuți, ridiculizați și, cred eu, tocmai din acest impact, nu al talentului lor asupra spiritului critic contemporan lor, ci din cauza acestui „șoc al sincerității” pe care oamenii, chiar și cei inteligenți și culți, Îl acceptă cu greu. Al sincerității nu „directe”, se’nțelege, ci abia costumată În artă, În tipologie, În ficțiune. Cu atât mai covârșitoare, Însă, mai „destabilizatoare” a nu puține habitudini și reflexe mentale bine așezate. Și iată cum „libertatea” (individuală, creatoare, auto-creată!Ă se poate lega
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
directe”, se’nțelege, ci abia costumată În artă, În tipologie, În ficțiune. Cu atât mai covârșitoare, Însă, mai „destabilizatoare” a nu puține habitudini și reflexe mentale bine așezate. Și iată cum „libertatea” (individuală, creatoare, auto-creată!Ă se poate lega de „sinceritate”! Și cum ambele, de care se face atâta caz, nu au Întotdeauna vreo legătură directă cu ambientul social, cu istoria, societatea sau secolul. Deși, ades, prea ades, se afirmă contrariul. Libertatea - de creație! - e legată aproape Întotdeauna de absența unei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de absența unei cenzuri - există și cenzuri ale moralei de un tip sau altul, nu numai politice, și un de Sade sau D.H. Lawrence au simțit-o pe proprie piele! -, ba, uneori, și de nivelul de trai al autorului. Iar sinceritatea sa - cea creatoare! - e pusă În raport cu talentul său. Dar talentul, chiar și cel real și fertil, poate ascunde uneori, În loc să „dezvelească”, și e adevărat că mai afund decât Înzestrarea specifică este, probabil, temperamentul cuiva - flegmatic sau sangvin, sau melancolico-flegmatic și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
profetic, zic, deoarece acolo am găsit pentru prima oară tema „dublului” care m-a fascinat toată cariera!Ă, un Nietzsche și Dostoievski, apoi. Sau un Camil Petrescu, cu accentele sale „histeriode” din cele două romane, care au fost receptate drept „sinceritate” sau „autenticism”. De patosul unui Thomas Hardy sau de cel al genialului său ucenic, D.H. Lawrence, și nemaivorbind de „Nemți”, de patosul unor Kleist sau Schiller, al unui Schelling, În filosofie, sau de „patosul mântuit” al lui Rainer Maria Rilke
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În scenă și a „deghizărilor“ de tot felul, Maria a apărut la Alba Iulia Într-o versiune sui generis de Împărăteasă bizantină. Este desigur și mult teatru În tot ce face ea, În ținuta și atitudinile ei, ceea ce nu exclude sinceritatea, dar Îi dă mereu o formă „artistică“. Maria și-a „jucat“ viața; a crezut cu tărie În ceea ce a făcut, neîncetând totodată să interpreteze un rol sau o multitudine de roluri. Dar oare nu aceasta este menirea celor care poartă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
merită ceea ce au realizat“, și „E nevoie de caracter să te împotrivești unui bădăran și evident că celebritățile nu dau dovadă de un caracter superior omului obișnuit.“ Reporterul mi-a mai pus întrebări de genul: „Unii critici se îndoiesc în privința sincerității tale - cum comentezi?“ și „De ce ai leșinat anul trecut la ceremonia Globurilor de Aur?“ Însă Jayne nu înceta să intervină cu fraze de mare efect ca „Bret e sursa mea de tărie“, la care un prieten al cărui nume n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nu știu cum să procedez cu spațiile rezervate fotografiilor (...). Lucrarea va fi tipărită, sau va rămâne În stadiul actual? N-aș vrea să vă dau prea mult de lucru. Pentru toate vă mulțumesc din suflet și vă doresc cu cea mai mare sinceritate, să vă puteți realiza dorințele! Noi, deocamdată sănătoși, dar Îmbătrânim... și ne pare rău! De la legea naturii nu ne putem sustrage nimeni. Uitam să vă Întreb dacă pentru fotografierea lucrărilor găsite la fiica avocatului Gavrilescu, n-ar trebui să suport
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pentru familiile lor abandonate. Însă orice ar face, oricât ar încerca să-și schimbe soarta, din nefericire, moldovenii rămân în bătaia amenințării Răsăritului. Marele vecin al portughezilor este... Oceanul Atlantic, cu care e mult mai ușor să întreții relații bazate pe sinceritate și respect reciproc. Mă apropii de peretele din sticlă ce desparte sala de așteptare a aeroportului de lumea de afară. În stânga mea observ un terminal în jurul căruia se agită niște echipe tehnice, în dreapta se înalță un povârniș înalt, roșiatic, parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la intonația și turația lui verbală mi s-a părut că a citit un poem mai lung). După „recital” am fost invitați să ne împărtășim, fiecare, pe scurt, câteva prime impresii despre Lisabona. „Curg” amabilități, dar și fraze pline de sinceritate în trei limbi: franceză, română și italiană. Cum vorbesc ultimul, respectând ordinea de la lectură, încerc să evit locuri și nume pomenite deja de antevorbitori. Spun că orașul, atât cât am reușit să-l văd, îmi place enorm. E o împlinire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
hotelului, la restaurant etc. I-am numit, răzbunându-mă, „cele două furnale cu foc neîntrerupt din Balcani”. Nu cred că-i deranjează prea mult etichetarea mea sau observațiile făcute de alții. Fumează înainte... Relația mea cu scriitorii din Rusia, după sinceritățile imperialiste debitate de Varlamov la Madrid, este una rece-protocolară. Îi aud vorbind mereu lucruri care mă contrariază, de aceea, dialogul nostru se amână. Scriitorul gruzin Giorgi Achwlediani, fost rugbist, mi-a spus că Varlamov înnebunește când ne aude pe noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
destramă de îndată ce părăsești micul spațiu proteguitor al cătunului lui Kupala (un scriitor din alte timpuri, ce par deja imemoriale). În autobuz, dialoghez cu o doamnă din comitetul de organizare belarus, o profesoară universitară, foarte cultivată. Nu cred că e spioană, sinceritatea ei e contagioasă, se manifestă fără opreliști în acest univers rustic, departe de atmosfera de lagăr de la Minsk. Apoi, știe că îmi poate vorbi fără teamă. Discutăm despre avatarurile identității belaruse, care păruse să se învioreze imediat după destrămarea URSS
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Mamardașvili, un mare patriot, care, atunci când compatrioții săi vroiau să-l aleagă președinte pe Gamsahurdia, a spus: „Dacă poporul meu îl va alege președinte pe acest om, eu voi fi împotriva poporului meu”. Cred că puțini scriitori au curajul și sinceritatea lui Mamardașvili... - Ne-ați oferit o carte a dumneavoastră, care are drept subiect căderea regimului Ceaușescu în România. Cum ați ajuns la acest subiect? Ce credeți despre acele evenimente din decembrie ’89, foarte controversate, care au făcut să perpetueze în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o revistă trebuie să muncim!”. Uimit și iritat, i-am tăiat cuvântul și, destul de uscat deoarece mă așteptam în acea după-amiază la orice, i-am cerut și lui Pituț să-și spună părerea. Acesta însă, pe un ton de inimitabilă sinceritate, s-a dezis scurt de Păunescu și m-a avertizat „că se pune la cale un complot împotriva mea”. Le-am mulțumit, am anunțat că mă voi retrage din conducerea revistei și am plecat. Când, peste câteva zile, am vrut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
permite să lăsăm să se tot schimbe (liniștit?) raporturile de forțe din zonă când întreaga energie se consumă. Lui Pilat din Pont i-ar fi plăcut așa ceva. În timp ce Isus ar fi fost un diplomat deplorabil, înșirând gafe și catastrofe din cauza sincerității lui rău plasate. Ca să iubești politica la urma urmelor, o tragedie trebuie să fi îndrăgit mai întâi comedia să știi adică s-o joci tu însuți, dar s-o apreciezi și la alții, ca un bun și valoros profesionist. Harta
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și o țărancă de la Rucăr călare); Andreescu are câteva lucrări de prima mână; Luchian are o splendidă sală, plină de lumină, coloare și poezie: fiecare bucată are preț. Am fost izbit până în inimă de farmecul artei lui, de lirismul și sinceritatea care sunt caracteristice lui Luchian. Mi-am adus aminte de prietinia pe care am legat-o dintr-o dată cu el (în 905-906), care a ținut puțină vreme (pe urmă eu am plecat la Fălticeni, iar el mai departe) și am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Lupeni îi împușcă. Elementele anarhice de dreapta le subvenționează pentru a propaga ura. Ei sunt călători grăbiți și flămânzi. Nu înțeleg iubirea, din care naște devotamentul pentru trecut și jertfa pentru viitor. Ei vin cu formele viclene. Noi venim cu sinceritate și cu iubire. Romanul românesc și-a început și-și urmează evoluția lui firească, în legătură nu numai cu "producătorii lui", ci și cu "consumatorii". Amestecul gazetăriei în literatură nu poate să aibă decât urmări bune, atunci când la mijloc este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]