7,756 matches
-
și de luptă a lumii moderne.” Tudor Vianu 403. „Cărțile acestea ale noastre sunt urne sacre cuprinzând inima fraților noștri scumpi, scriitorii și gânditorii, trecuți și ei cum trecem noi prin valea aceasta a plângerii. Sunt duh de viață, sunt singurul bun în umbră.” Mihail Sadoveanu 404. „O carte spune ceva nou numai în raport la ceva vechi.” George Călinescu 405. „Îmi plac cărțile neapărat necesare. Cărțile fără care e greu sau cu neputință să trăiești.” Marin Preda 406. „O carte
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
adapta sistemul democratic la capacitățile partidelor românești, ci exact invers: partidele românești trebuie să îndeplinească exigențele proceselor democratice. În contrapondere la tendința actuală, trebuie propus un model care să reducă, în mod real, nivelul puterii politice. În pofida unor neajunsuri evidente (singurul de neevitat fiind, totuși, legat de creșterea cheltuielilor organizatorice), consecințele pozitive ale decalării alegerilor sunt mult mai importante. Astfel, devine foarte dificil pentru o anume grupare politică să păstreze puterea pe toate palierele și foarte ușor să o piardă. Clivajul
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
pește?" "Ce localnici?" Petea se apucă să numere pe degete: "Învățătorul, vameșul, șeful gării, comandantul portului, poștașul, și mai sunt câțiva... Afară de noi, pescarii, ăștia sunt localnicii. Veniți toți din Regat. Unii cu familiile, alții, neînsurați, mănâncă la restaurantul gării, singurul care rămâne tot anul deschis. Când nu mai sunt turiști, se oprește tot. Iarna, poșta nu se deschide decât de două ori pe săptămână și e doar un tren pe zi." Dar anul ăsta, iarna a și început, adaugă cel
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
satul de pescari care se ghicea în depărtare, clipeau lumini mici, gata să se stingă. Dar mai aproape, un felinar, atârnat pesemne pe un stâlp de pe chei, lumina (slab) gara al cărei fronton, cu scrisul de la distanța asta ilizibil, era singurul care ieșea din penumbră; în schimb, nicio lumină în cele câteva vile intrate prea devreme în hibernare. Noaptea călăreților sciți, pierduți de mult pe drumurile rău luminate ale istoriei, se abătea cu violența înăbușită a unui plocad de lână peste
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lăsat-o de izbeliște. Dar domnu' comandant știe borșu' nostru. După zâmbetul larg al lui Petea, locotenentul înțelese că Ion îi respectase ordinul. E adevărat, spuse învățătorul când au rămas singuri. Am reușit să plasez un orfan la liceul militar, singurul gratuit și care formează pentru o meserie, dacă asta e o meserie... Iartă-mă, Filip. Învățătorul se făcu roșu tot, nemaiștiind cum să-și repare gafa. Nu te scuza, spuse locotenentul râzând, armele nu sunt idealul meu, dar, de la Războiul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în fiecare an să-și petreacă vacanța la Bugaz. Anul ăsta n-a venit, și asta a făcut-o să sufere teribil. După ce se vindecă, ar vrea să se întoarcă în Grecia. El ezită. Părinții lui sunt bătrâni și e singurul lor copil. Dar nu ești în apele tale sau mă înșel? "Nu te înșeli. Incidentul cu vameșul mă plictisește. Am chef să mă mut." Să te muți din cauza vameșului! Dar e absurd, n-o să poți găsi în Bugaz o casă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
alerge cu el. Înainte chiar ca Nel să fi deschis ușa secretariatului, el sărea, nebun de bucurie, și trebuia să-l ții bine ca să nu răstoarne tot. Nel îi apăsa capul la piept, cu ochii plini de lacrimi. Hector era singurul care cunoștea cealaltă față a amărăciunii ei, pe care o ignora chiar și Silvia. Or, despărțirea de Dorina M. îi amintea dureros despărțirea de Filip, cele două erau legate, Nel nu numai că le dădea aceeași importanță, dar nutrea convingerea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tot ce ne aparținea, acum după tot acel coșmar, ne-am trezit aici ca niște naufragiați pe o insulă bântuită de furtuni, iar lipsa mijloacelor de subzistență a devenit în scurt timp o grea problemă pentru părinții mei. Nu eram singurii refugiați, dar parcă eram fiecare pe cont propriu fiindcă autoritățile care încă nu s-au dezmeticit după “ultimatumul din iunie”, nu au observat prezența noastră. Ajutoarele în alimente pe care le primeam erau din bunăvoința unor oameni, procurate sporadic și
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
remarcat faptul că, în amintirile sale legate de anii de școală din Kiev, doar călugării trăitori în liniștea mănăstirii au nume. Profesorii din Academie sunt niște prezențe mai mult bănuite, deși preoți și ei, anonimi, formând un amalgam uman nedeslușit. Singurul care se desprinde deslușit este „mai marele peste școli”, Silvestr Kuleabț, ajuns ulterior episcop de Sankt Petersburg, care apare ca interlocutor al lui Petru Velicikovski, într-o surprinzătoare scenă, în care elevul de șaisprezece ani, despre care știm din text
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
nu întâmplător această descriere apare în curgerea textului încadrată de istorisirea a două vizite la schitul Kitaev. Lavra Peșterilor ne este prezentată în primul rând ca impresionând prin dimensiuni. Este unul dintre puținele fragmente ale întregului text, dacă nu chiar singurul în care adjectivul „mare” este folosit pentru a caracteriza toate componentele imaginii: mănăstirea este „mare”, clopotnița mănăstirii este și ea „mare”, mulțimea de monahi aflați la slujbă în interiorul bisericii este tot „mare”, biserica este „asemenea cerului”, peșterile au o „de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
termen se înțelege o federație de state (și nu o simplă confederație) guvernată de o autoritate supranațională, nu constituie o realitate prea apropiată, iar evenimentele istorice sînt de așa natură încît poate doar profeții Janus care continuă să se creadă singurii mari gînditori nu poate prevedea ce ne va aduce ultimii ani ai acestui mileniu. Să spunem mai degrabă că în loc să se joace înspăimîntîndu-se reciproc evocînd anul 1914 sau Mitteleuropa, europenii din Vest și cei care au ca sarcină să-i
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
și importanța lui. El rămâne cu impresia tulburătoare a inefabilului unor pagini despre timpul și evenimentele de altădată, despre frumusețea și gingășia limbii, a vieții, a moralei. Ne mirăm și acum, după atâtea secole, de influența cuvântului scris și rostit, singurul în stare să ofere imaginea lumii de ieri pentru a putea întrezări imaginea celei de mâine. ÎNTRE ZIDURILE ISTORICE ALE GALATEI Spre seară, soarele împarte cu dărnicie încă lumina blândă de început de toamnă, aureolând zidurile istorice ale Galatei. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
scenă, dar mașinăria ideologică a filmului Top Gun își propune să exploateze ostilitatea persistentă față de oamenii de culoare pentru a induce în spectatori un sentiment gratuit de simpatie cu eroul momentan neputincios. Mai revelator este faptul că pilotul negru este singurul din echipa de elită căruia nu i se menționează niciodată numele: numele său de cod, "Sundown", apare vag pe cască atunci cînd zboară cu Maverick, dar nu se mai pronunță atunci cînd se confruntă cu Maverick la sol, ca și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
negrilor. Contrar opiniei generale, și noi muncim. Nu vezi bunăstare aici, amice, doar oameni care muncesc din greu încercînd să ducă un trai decent" (Lee și Jones, 1983:30). Acest pasaj, scris înainte chiar de realizare filmului, este curios, deoarece singurii negri care muncesc aici sînt DJ-ul, Mookie și polițistul negru. Despre sora lui Mookie se spune că muncește, dar nu ne este clar dacă vreunul dintre ceilalți negri muncesc sau nu. Și cu toate că zona descrisă este una locuită de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
este necesar, ca în cazul sistemelor cu un singur partid), ei își exercită controlul pe perioade îndelungate. În Canada, Australia, Suedia sau India, unii prim-miniștri au dominat politica țării timp de zece ani sau mai bine, deși Thatcher este singurul prim-ministru britanic din secolul XX care s-a bucurat de un record similar. Același lucru s-a petrecut în coalițiile în care un partid tinde să domine, ca în Germania. În alte cazuri, de exemplu acolo unde sunt coaliții
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a președinților sau monarhilor din alte sisteme duale. Sistemele duale sunt uneori privite ca aranjamente temporare, ca și cum ar fi mai "normal" ca atribuțiile de conducere să fie în mâinile unei singure persoane. Este discutabil dacă tipul de conducere unică este singurul "normal", în condițiile în care există destule exemple de conduceri duale care au rezistat timp de zeci de ani. Conducerea duală a fost prezentă în statele comuniste, în multe președinții autoritare africane în care există un prim-ministru, în cele
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
dacă nu vă grăbiți să trageți concluzii pe baza unor dovezi insuficiente. De unde știți că ceea ce gîndiți este corect? Exemplu: Dacă intru în panică, îmi voi pierde cu siguranță controlul. 2. Ce alternative există la ceea ce gîndesc? Gîndul acesta este singurul pe care îl puteți avea? Probabil că există și alte explicații ale unui eveniment sau alte moduri de gîndire despre ceva. Decideți dacă există dovezi mai concludente pentru explicațiile alternative sau dacă acestea ar fi mai utile pentru a vă
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Cottraux și colaboratorii săi (1993), studiind factorii care permit anticiparea rezultatelor tratamentului pe un grup de 60 de pacienți supuși terapiei comportamentale, terapiei medicamentoase cu fluvoxamină sau celor două terapii combinate, au conchis că gradul sporit al evitării stimulilor este singurul și cel mai bun indiciu al rezultatelor nesatisfăcătoare. Deși alte studii arată că depresia nu reprezintă un indiciu semnificativ al rezultatului (Basoglu et al., 1988; Hoogduin și Duivenvoorden, 1988; OSullivan et al., 1991; Riggs et al., 1992), studiul lui Cottraux
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
și, până la urmă, ce a realizat. Drumul acesta nu este unul plat, lin. El conține urcușuri și coborâșuri, schimbări de direcție, succese mai mari sau mai mici, insuccese. Toate acestea ne marchează, ele având o influență puternică asupra evoluției personale. Singurul ”reper” care curge lin, implacabil este timpul. Orice am face, timpul își urmează cursul său, lăsând urme asupra fizicului, dar și asupra psihicului, asupra modului de a gândi întâmplări și evenimente din trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat. După ieșirea
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Aceștia din urmă sunt cei mai puțini. Întâia ciocnire se dă între Ion Brătianu și Gheorghe Panu, debutant în Parlament. La admonestările acre ale primului ministru, Panu răspunde înțepat cum că, dintre toți șefii partidului liberal, C.A. Rosetti este singurul care știe ce vrea. De-acum spărtura dintre cele două tabere se lărgește mereu. Dar prăpastia din Cameră se face și afară, guvernul vrea să distrugă rosettismul, tineretul liberal cere să intre în rânduri și să scoată din circulație pe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
era acum, pentru mine, al treilea ministru de Interne pe care-l secundam. Venea rar la minister, lucra mai mult la el acasă, în micul birou din casa lui de pe strada Polonă. Sarcinile mele la minister erau mereu mărite. Rămăsesem singurul din echipa cu care începusem conlucrarea la ministerul de Interne și reprezentam astfel o continuitate. Vasile Bîrca, care fusese directorul Internelor, pe vremea cînd Basarabia era republică independentă, era însărcinat ca subsecretar de Stat cu administrația locală în locul lui Iuca
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Constituție. Se declara cetățean argentinian, din oficiu, pe data promulgării ei, oricine avea statut de rezident în Argentina. Cine era împotrivă trebuia să facă, în fața instanțelor judecătorești, o declarație scrisă că refuză această cetățenie. Am fost printre acei poate chiar singurul care au făcut această declarație. Cum aș fi putut să fac altfel? Singura mea mîndrie este de a fi român. Nu voi renunța la ea niciodată, orice mi s-ar întîmpla. În timpul acesta, un eveniment trist s-a întîmplat în
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pricep la nimic, nu știu nici să sparg un ou și să fac niște ochiuri, de mămăligă ce să mai spun?!). Pentru mine înseamnă tare mult și faptul că nu fumez și nu simt niciodată nevoia să beau, dulciurile fiind singurul meu "viciu" de acest gen. Absența unei mari iubiri mă doare cel mai mult, poate și fiindcă niciodată nu pot crede în mod foarte serios (după artă) decît în dragoste. Dar nu mă satisface nici una din multele frumuseți pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
din motive care îmi scapă. Ascult muzică peste limita normală (eu și cînd scriu ascult muzică!), citesc divers și umblu mult singur prin munți. Nu am nici un prieten aici, deși-s destui care se cred prietenii mei. Radu Florescu era singurul aici cu care nu-mi displăcea să stau (e drept, nu întotdeauna), dar acum e la P. Neamț, are serviciu acolo (un fel de inspector cu sau al viermii de mătase!). Și, închipuie-ți, P. Neamț e la 95 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
în acela [de] portdrapel. El trebuie să ție fâlfâind stindardul Dinastiei și României”. „În toată această dramă, figura cea mai patetică este Mihăiță. El rămâne singur victima împrejurărilor, neputincios, fără experiență, în mijlocul acestei haite de lupi și hiene. El e singurul care s-a opus din răsputeri. El n-o voit să accepte această soluțiune”, sinteza Carol al II-lea. După ce a scris proclamația-delegație și a stat de vorbă cu Mihai, Carol „s-a trântit îmbrăcat pe pat ‹...› Mihăiță, jos (în
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]