6,281 matches
-
recuperat, nu?... Nu e nici o problemă, tovarășe Dej! O să fac dddoi ani întttr-unul!... declară Ceaușescu, chinuind cuvintele din cauza entuziasmului debordant și a faptului că la el sentimentele aveau o viteză de reacție superioară gândirii. Vă asigur eu!... Îmi iau angajament solemn în fața dumneavoastră să termin liceul în doi ani!... Maurer își reținu zâmbetul și se aplecă la urechea lui Dej. Ai auzit, Ghiță?... îi șopti. Dddoi ani întttr-unul!... Maică-măiculiță... Și facultatea o termin tot în doi ani!... supralicită Ceaușescu. Gheorghiu-Dej nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
el, de parcă de-abia atunci ar fi realizat cu adevărat că discuția lor confidențială avusese drept martor pe acest vizitator străin și necunoscut. Dar Nando Rossi nu se arătă deloc tulburat. După o scurtă și calculată pauză, el le aduse solemn la cunoștință că trebuia să le transmită un mesaj din partea comuniștilor italieni. Gheorghiu-Dej, care păruse să fi uitat de oaspetele său, își ceru scuze și bătu cu palma în masă. Ceaușescu voia să spună ceva și se văzu silit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în numele meu personal. Acesta este punctul de vedere oficial, adoptat de organizația noastră din Torino, la care a subscris și tovarășul Palmiro Togliatti!......Deschizând mapa, Nando scoase din ea memoriul organizației torineze a Partidului Comunist Italian și i-l înmână solemn lui Gheorghiu-Dej. Fără să-și trădeze în nici un fel starea sufletească, secretarul general își puse tacticos ochelarii pe nas, apoi parcurse încet și în tăcere documentul, iar când sfârși de citit i-l dădu lui Maurer, ca să-l vadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ți-am cerut eu vreun ban, domnule?... Ce, suntem negustori?... Am spus o dată că nu trebuie. Ia-i imediat înapoi! Nu trebuie să-mi plătești nimic!... Cunoscându-l bine pe Sever, frizerul nu mai insistă, dar la plecare îi declară solemn că putea conta pe el, dacă vreodată s-ar fi întâmplat să aibă nevoie de sprijinul ori de ajutorul său. Lasă, lasă, nu este nevoie! îl asigură Sever, strângându-i mâna plin de demnitate. Mai bine să-i zici lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o arăta celălalt. A, Teodorescu, uitasem! se plesni Ilici Vasile cu palma peste frunte. Unde dracu mi-o fi capul!... Ei, așa se-ntâmplă atunci când lucrezi cu oamenii..., își găsi el singur scuza. Deci tovarășe Teodorescu, continuă el volubil și solemn ca într-o adunare cu activul de partid, noi, comuniștii, dăm o înaltă apreciere muncii și priceperii dumitale... ăăă... și apreciem așa cum se cuvine modul în care ai înțeles să servești cauza poporului muncitor... Munca, cum se știe foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
clienților săi particulari, reamintindu-i că nu strica deloc să știe bine o meserie atât de căutată și de bănoasă. Când ți-o fi mai greu în viață, băiete, meseria asta poate să te scoată din încurcătură! îl asigură el solemn pe fiul său, adânc pătruns de justețea filozofiei sale de viață. Nu mai zic că-ți dă ocazia să cunoști și tot felul de lume... Uite eu, dacă nu mă făceam frizer, ajungeam să crăp în tranșee la Stalingrad sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rebele, care-i tot cădeau pe frunte, și îi cuprinse pe studenți cu o privire țanțoșă: Ia ascultați, măi năcăjiților, și nu mai bleștiți atâta asupra căișorilor mei!... Ăia cu aripi... Ia-n ascultați!... repetă poetul și, luând o poză solemnă, începu să recite cu glas vibrant și cu ochii închiși: Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei 'nălțam visători la steaua Singurătății. Când deodată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îl ținuse vreo șapte ceasuri, pentru a-l lămuri cum se cuvine în legătură cu proiectele sale politice vizionare, despre imperativul eliberării țării de ocupația sovietică, precum și despre regenerarea morală a poporului român și despre progresele organizatorice ale Ligii sale, punându-i solemn în vedere să rămână devotat până la moarte cauzei național-creștine, oriunde s-ar fi aflat. Numai de la maica Agripina nu avuseseră cum să-și ia rămas bun, dar Virgil îi trimisese o lungă epistolă pe adresa Institutului Teologic din București, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lui Victor, plecară cu toții la facultatea de filologie. Se nimeriră la țanc. În fața unui amfiteatru dădură peste un grup de filologi, care tocmai comentau ultimele vești despre evenimentele din Ungaria, ca și ieșirea la rampă a lui Hrușciov, care declarase solemn în fața lumii că ce se intâmpla la Budapesta era exclusiv problema ungurilor și că armata sovietică avea să rămână cuminte, cu arma la picior, fără să intervină. Pe hol se foiau și niște inși care nu prea arătau a studenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tot mai pregnant și oglinzile au început să-i întoarcă chipul când contorsionat și răvășit de durere, când grimasat de suferință, când vesel și ravisat de întâlnirea cu sine. Albumul de familie Sosește albumul vechi de familie ce e depus solemn peste imaginea sa reflectată în cristalul biroului. Îl deschide mecanic și-l răsfoiește absent. Recunoaște deodată fotografia străbunicului, aceeași cu cea din tabloul de la căpătâiul patului; în costum negru de ginerică, cu străbunica tânără, subțire și triunghiulară cu rochia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
încolo. Desigur, nu mai era nevoie să-l strige, dar nu-l putea detașa de fostul său nume, ori de câte ori se gândea la el. Și totuși, toată lumea îl numea dintr-o dată altfel, ca și cum ar fi fost cu toții cuprinși de o amnezie solemnă, în care numele lui de viu nu mai putea fi rostit. A dat pagina și a văzut poza străbunicului din ziua înmormântării. Zâmbea împăciuitor cu ochii închiși, relaxat, destins, învelit într-un lințoliu alb, strălucitor. Capul i se odihnea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rezervația cu creaturi fabuloase, în căutarea iubirii imposibile, și domnul însoțit mereu de "El"-ul său recalcitrant și obositor, etern și perpetuu îndrăgostit. I-am invitat pe prietenii mei la un fel de praznic, pentru că este vorba de un moment solemn. Mi-am pus o rochie neagră, foarte simplă, lungă, cu umerii în formă de barcă și despicată în părți. Rochia am construit-o mental, prin suprapunerea mai multor rochii de-ale mele, ce aveau, fiecare, câte un cusur: la una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Să precizăm mai întâi că statutul Universității ține de originea sa istorică. Într-o epocă dată, în secolele al XIII-lea și al XIV-lea în Occident, papa, împăratul, regele au fondat sau instituit, printr-o decizie de fiecare dată solemnă și conștientă de consecințele sale, o universitate, o instituție a cărei menire era de a fixa, cu scopul de a face posibilă săvârșirea anumitor îndatoriri și activitatea celor care se consacrau acestora, legi specifice, diferite de acelea valabile pentru restul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
partea repudiată. În orice caz, Dante se aruncă puternic spre partea stângă, ajungând printr-un ultim efort la poalele butoiului. — Sunt Dante Alighieri, prior al cetății Florenței. Cer audiență imediată la vicarul lui Bonifaciu, spuse el pe tonul cel mai solemn de care era În stare, ridicându-se cât era de Înalt În fața celuilalt, care ședea În continuare liniștit. Numele și funcția sa nu prea suscitaseră nici o impresie deosebită. Omul se mărgini să Îl măsoare cu luare aminte, din cap până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din nou spre locul rămas liber. Tocmai se pregătea să ceară vești despre el, când glasul răsunător al lui Cecco Angiolieri i-o luă Înainte. — De câte ori, messer Durante, am vorbit În aceste zile despre dragoste. Și totuși cu mult mai solemne ar trebui să ne fie Îndeletnicirile minții, pentru niște oameni de știință cum suntem. Ce este, așadar, după părerea dumitale, această forță ce pare să prevaleze asupra oricărei Înțelegeri a rațiunii? — Mai Întâi, interveni Bruno Ammannati, e nimerit să vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iubesc ... da-i prea târziu ... Nimic nu e ce pare Când nimic nu e ce pare Și ce pare nu-i a fi, Ca un fum spre cer dispare Clipa dintr-o noua zi ... Doar tăceri fără cuvinte Ne imprejmuiesc solemn , Nu i nimic de luat aminte Nu-i nimic în lume demn ... Tot au pângarit nebunii Chiar și-n inimi au pătruns, De nevolnicia lumii în iubire m-am ascuns ... M-aș ascunde M-aș ascunde după o stea Când
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
toată atenția. Încheieturile degetelor i se albiseră. — N-o să ghicești cine e aici. Ghicește! Am privit împrejur, dar n-am văzut pe nimeni care să merite gradul acela de încântare al lui Bea. — Pabst Blue Ribbon, a pronunțat rar și solemn Bea. Ochii mi s-au lărgit la fel de tare ca și ai ei. Tu glumești. Aș glumi eu pe chestia asta? Tipul e aici. și cred că a devenit și mai superb decât era în facultate. Dacă așa ceva e posibil. Bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
deja. Ultimul lucru pe care mi-l doream era să-l fac pe Jackson să se simtă vinovat din cauză că se pensiona. O făcusem și-așa de oaie când mă smiorcăisem. — Claire, ascultă-mă, mi-a spus Jackson cu o voce solemnă, știu că pensionarea mea te lasă fără nici un sprijin aici, la P și P, dar detest ideea că acesta e motivul care te aruncă în ghearele lui Vivian Grant. Din păcate, amândoi suntem conștienți că P și P nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cînd în cînd că e timpul să mai și ucidă și-a greșit cariera, e de părere Regizorașul. — Un pluton, zici? întreabă Comandantul, dînd semne că o să se lase convins, prefăcîndu-se ca o vulpe. — îmi place că brusc ai devenit solemn ca un mareșal, îl laudă Regizorașul simțind că pune stăpînire pe situație, viața în sine e o negociere dură. — Echipă de doi bani, e de părere Comandantul, e ca și cum te-ai repezi cu capul înainte într un zid de beton
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Cu ele sau fără ele, tot acolo suntem. Pe când cele externe... Cele externe sunt... cum să-ți spun eu ție, Gheretă, ele sunt sarea și piperul istoriei. Pune I mare, Gheretă! Gâfâind după atâta efort, Precup se opri ducându-și solemn mâna dreaptă În dreptul inimii, În timp ce pe frunte i se Înmulțeau broboanele de sudoare ca niște aplauze mute. Istoria, care va să zică... Noi chiar stăm pe un drob de sare. Încă de la Romani... Nu m-am gândit niciodată la așa ceva, vă spun drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
râs. Râdea și Brândușă. Sesizat imediat, amănuntul provocă un ropot de aplauze. Popularitatea sa creștea vertiginos. Modest din fire, se simți obligat să intervină pentru a preveni delirul. Ridică un braț și mulțimea amuți. Cuceu Începu să citească. Rar, apăsat, solemn. Se va Întări ordinea și disciplina după cum urmează: completarea la zi și ritmic a cărții de imobil. Propune domnul Brândușă. Mențin propunerea, interveni vesel Brândușă. Respectarea orelor de odihnă impune următoarele: covoarele se vor bate mai mult sâmbăta, conform unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
liftului, Grațian l-a Întrebat: Ai tăi cum o duc? Bine, a zis el fără să stea pe gânduri. De atunci au trecut 4 ani. 23. Luă o portocală și Începu să o curețe. Încet, cu metodă, surd la ritmul solemn al imnului care anunța sfârșitul avântat al unei alte zile fără noimă, fericit că ține Între degete fructul acela catifelat ce păstrase doar pentru el parfumul unei lumi altfel inaccesibilă. Domnul Moduna sforăia Încetișor cu mâinile Împreunate pe burtă. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aprinse o lumină stranie. Privi spre ușă. Ce-i acolo? Nu v-am spus? Canada, zise pistruiata pufnind În râs. Taci, proasto, interveni Sușu. Scrie pe ușă, zise cu țâfnă cea de la ghișeul poștal. Vreau să vorbesc cu dirigintele, declară solemn bătrânelul. Își aranjă În grabă ținuta și se Îndreptă demn spre ușa cu pricina. Nu-i nimeni acolo, strigă oficianta. Șefu a avut zi liberă azi. Și, la ora asta oricum n-ar fi de găsit aici. Nu-i oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cei de-acolo i-a văzut cu ochii lui când cu transferul de la chioșcul din gară, aici. Cu voia dumneavoastră Însă aș putea să aflu și, cine știe, s-ar aranja ceva... Domnul Petru a primit ordinul de chemare, anunță solemn domnul Zegrea. Nu se poate, șopti gâtuit de emoție librarul. Domnule profesor! Domnule profesor, suntem mândri de dumneavoastră! Să nu ne lăsați, domnule profesor! Cui să vă las? Întrebă buimac Petru. Între timp Îi trecuse furia și pierduse ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o teracotă Încinsă, În timp ce prietenii mei făceau oameni de zăpadă sau se dădeau cu sania. Mama spera să ajung un fel de Oistrah român sau Szering. Era și asta o Încercare, nu? Și ce Încercare! zise Iolanda zâmbind. Aproape la fel de solemnă, ca să nu zic și dramatică. Exersam În fața dulapului de haine din camera părinților. Un dulap mare cu trei uși și oglindă În care ai mei Îmi Încuiau hainele ca nu cumva să ies pe geam. Într-o zi, din pricina căldurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]