5,936 matches
-
sinteză exercită o funcție necesară de autoreglare și compensare. Ceea ce respingem sunt doar excesele și denaturările de orice tip, care decurg din orice gen de exclusivism. Exorbitanța și exagerarea dezlănțuită, necontrolată, în oricare dintre activitățile culturale, se dovedesc, până la urmă, sterile și negative. O filozofie și o etică a echilibrului, mediei și sintezei, orientată de un centru ferm de gravitație, prezidează, în subtext, aceste aspirații. Ele au tradiția lor milenară. Și faptul că revin mereu în actualitate dovedește, încă o dată, că
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
creației prin care cultura românească să iasă din anonimat. Intelectualii români par atașați de această misiune până în a doua jumătate a anilor '30. Treptat, extremismul european în ascensiune va exercita o atracție din ce în ce mai puternică pentru o generație dezamăgită de politicianismul steril ce deconspira faptul că unirea avea și un revers al medaliei. Pentru o intelectualitate a culturii pleda, la începutul deceniului patru, și unul dintre liderii tinerei generații, Mircea Eliade, argumentând că într-o "țară fără posibilități de revendicări politice", "cultura
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
întrunite ne regăsim într-o democrație minimă. Analiza anterioară, ca și această clasificare sumară a democrațiilor (de calitate și lipsite de calitate), evidențiază, dincolo de orice îndoială, cât este de problematică construcția unei democrații "bune", care riscă să devină un exercițiu steril și utopic atunci când nu se dovedește a fi chiar nerealist și dăunător; se explică astfel frecvența democrațiilor lipsite de calitate. O linie interesantă de cercetare pare a fi: aceea de a identifica, înainte de toate, problemele teoretice care apar pentru lumea
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de crezuri: „Suntem impetuoși, năvalnici. Disprețuim pe molatici, pe îndoielnici și pe obosiți”; „O voință mare și puternică și o mare speranță”; „Drepturile noastre le cucerim”; „Convingem prin GEST, nu numai prin raționament”; „Ne ferim de cărturarii pedanți. Sunt totdeauna sterili și totdeauna fățarnici” - și Ce vrem. Catehism pentru suflete nehotărâte. Autorul unor asemenea sentințe care propovăduiau afirmarea impetuoasă era cunoscut până în anii ’50 doar prin aceste broșuri. N. Vătămanu, un participant la întâlnirile „academiei”, prețuind la B. harul și hazul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
avut-o cu stalinismul, a participării sale active la viața socială, a pasiunii sale pentru cinema, a interesului său pentru problema morții, a explicat că simplele jocuri politice, care n-ar lua în considerare aceste diferite aspecte, ar fi doar sterile și simpliste. Era, oare, posibil să se creeze o structură specializată în raporturile dintre știință și politică în cadrul lui Objectif 72? Lucrul ni se părea dificil, dar decisesem să creăm, în paralel cu Objectif 72, un grup informal de reflecție
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
grupului. Un grup poate inhiba creativitatea fiecărui membru prin dinamica sa omogenizantă. Am folosit o expresie a lui Morin: "o intuiție eu-forică tribală a grupului". Oamenii nu înțeleg că un grup înăbușă în aceeași măsură în care stimulează. Există grupuri sterile în care individul e complet diminuat. În acest caz, totalul e mai mic decît suma părților. Grupul e un cuvînt, nu o realitate. Există doar indivizi. Din punctul de vedere al individualismului metodologic, care este totuși concepția sociologică cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Descartes, Lévinas îndepărtează de la început Cogito-ul pentru a pune ideea de infinit în locul său. Lévinas a venit în filosofie cu dor de duh, cuvînt pe care autoarea îl introduce poetic și oportun în analiza viziunii celui care, excedat de raționalitatea sterilă a abordării ființei umane, s-a străduit toată viața să caute și să dezvăluie vocea Celuilalt și calea spre Altul. Și aceasta, printr-o percepție cu totul specială a subiectivității, în care subiectul, traumatizat de propria-i prezență, de propriu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o mare cantitate din această monedă, atât de ușor de creat, am putea toți cumpăra mult, nu ne va lipsi nimic. Cruda dumneavoastră teorie risipește speranțe, iluzii dacă doriți, al căror principiu este cu siguranță filantropic. Da, ca toate urările sterile pe care le putem formula pentru fericirea universală. Extrema facilitate a mijlocului pe care îl invocați este suficientă pentru a-i demonstra goliciunea. Credeți oare dumneavoastră că, dacă ar fi suficient să se imprime bancnote pentru ca noi să putem să
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
anii care precedă plecarea în Germania, prefigurează însă linii tematice developate în cărțile tipărite după revenirea în viața literară românească. Volumele lui de versuri alcătuiesc un „jurnal de aventuri cotidiene ale emigrantului” (Barbu Cioculescu), iar „personajul” liricii se declară „produsul steril al mai multor limbi și culturi”, care „a pierdut totul afară de accent” și care, „născut la răscruce de drumuri”, încearcă să transmită starea de încordare și deziluzie ce însoțește o existență aflată într-un veșnic provizorat. Fiul risipitor și Turnul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
editor, critic, istoric literar, publicist și scriitor român de origine evreiască, care dedică o mare parte din activitatea sa identificării unor tendințe antisemite în creația scriitorilor români. Apreciind că antisemitismul lui Eminescu era mai mult o atitudine fiziocratică față de "clasa sterilă"282, G. Călinescu își exprima în 1946 speranța că lucrurile vor fi puse la punct în această privință. Din păcate, la peste un secol de la moartea poetului, asemenea acuze mai pot fi întâlnite în exegeza eminesciană. Cert este că gazetarul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
recruta, rezervist, somare ș.a.; e) cultură: anticar, broșură, burlesc, clerical, coloană, comedie, confesional, ecleziastic, farsă, hebdomadar, monitor, mozaic, plagiator, plastograf, piedestal, prelat, sacrament ș.a.; f) știință: celulă, craniu, corolar, diagnoză, embrionar, fonetism, fibră, fiziolog, genetic, idiomatic, microcefal, paralogism, peripatetic, simptom, steril, supapă, telegraf, trigonometrie ș.a.; g) însușiri, atitudini, calități: abnegație, absurd, ariditate, atracțiune, barbarie, calomnie, catilinar, colosal, compromis, conduită, decepțiune, denatura, desfigura, dualism, duplicitate, echilibru, eufemistic, febril, flagrant, flotant, funebru, funest, gregar, imoralitate, impetuos, magnificență, maltratare, munificență, odios, onestitate, oportun, predilecție
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ducă în fața Domnului cu mâinile lor, fiind de-acum aproape un concetățean al îngerilor. 5. Dar, pentru ca să nu se bucure doar pentru sine acolo pe munte, unit în îmbrățișarea unicei Rahele (cf. Gen 29,15-30), adică în contemplație, frumoasă dar sterilă, a coborât la casa interzisă a Liei, pentru a conduce turma bogată în miei gemeni în mijlocul deșertului să caute pășuni de viață, pentru ca acolo, unde mana cerească este hrană pentru cei care s-au despărțit de zgomotul lumii, aruncând sămânța
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cu aceeași curiozitate alt peisaj, În contrast de obicei cu cel dinainte, În așa fel Încît ele formează un cuplu de alb-negru. În Grui-Stnger sînt două imagini ale universului material: frenezia, monstruozitatea vegetală a Codrului fără viață și, apoi, singurătatea sterilă, mută a pămîntului blestemat. În Răzbunarea lui Statu-Palmă dăm, Întîi, peste un peisaj edenic: „CÎte lunci, păduri și codri de cîntări și de flori pline, CÎte paseri vii, măiestre, șoimi și pajuri năzdrăvane, Păuni mîndri, fulgi de sare, dulci minuni
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de soare În patru părți a lumei se-ntinde-ngrozitoare, Cu iarba-i mohorîtă, cu negrul ei pămînt, Cu-a sale mari vîrtejuri de colb ce zboară În vînt. De mii de ani În sînu-i dormind, zace ascunsă Singurătatea mută, sterilă, nepătrunsă, Ce-adoarme-n focul verii l-al grierilor hor Și iarna se deșteaptă sub crivăț În fior. Acolo floarea naște și moare-n primăvară, Acolo pere umbra În zilele de vară, Și toamna-i fără roadă, ș-a iernii vijelii Cutrieră
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
zgomot pustiele cîmpii. Pe cea savană-ntinsă și cu sălbatic nume, Lung ocean de iarbă necunoscut În lume, O cumpănă se-nalță aproape de un puț, Și-n orizon se-ntinde ca gîtul unui struț.” Șesul nemărginit cheamă figura singurătății: „mută, sterilă, nepătrundă”. Poet fără simțul transcendenței, Alecsandri privește departe, spre orizont, și, nevăzînd decît pustietatea goală, se Întristează. Oceanul de iarbă nu-i spune nimic, mișcarea procesuală a naturii sălbatice (nașterea, moartea ierburilor) nu-i stimulează imaginația cosmică. Natura, ca să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
precare fertilizări (umanizări) a pustiului. O. poetică, Încă modestă, se prefigurează aici: o poetică a carbonizării, o reverie a pustietății: „focul verii”, „pustietatea goală sub arșița de soare”, „iarba mohorîtă”, „mari vîrtej de colb”. PÎnă și singurătatea se mineralizează: „mută, sterilă, nepătrunsă”, ea zace ascunsă de mii de ani În pămînt. Este o singurătate geologică, pietrificată. După ce lasă imaginației materiale inițiativa În prima parte a poemului, Alecsandri revine la obișnuita lui retorică literară (o scenă animată) În cea de a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe bătrân, neștiutor de tragedia propriei sale dezagregări, ci se plângea pe dânsul, care trebuia s-o vadă, să o miroase, și să ducă el mai departe povara aceleiași existențe lipsite de scop". Dar cunoașterea de sine se dovedește finalmente sterilă, câtă vreme nu declanșează și resortul salvator al creației. Și nu-l declanșează. Pentru că Bizu, atunci când ajunge să scrie, o face (am văzut) ocazional și doar "pentru sine", "pentru a-și scurta lungile nopți de iarnă". Iar de scris scrie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
tip de conștiință scindată, care condamnă realitatea și reclamă refugiul în imaginar. Pe de altă parte, iubirea față de Mite trebuie înțeleasă ca o formă particulară de admirație pentru "modelul german" expresie a dorinței triunghiulare, semnalând resentimentul și, subsecvent, pericolul mimetismului steril -, pe când dragostea pentru Veronica lasă impresia unui sentiment mai firesc, mărturisind o trăire oricum mai "spontană" și mai "specifică", în deplin acord cu înclinațiile "temperamentului moldovenesc". Or, personalitatea poetului oscilează mereu între impulsul afirmării nestingherite (încurajat de șturlubatica Veronică) și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de la paris că nu suntem europeni și a nu face nimic, dar absolut nimic, pentru cultura română, ca ea să se apropie, fie doar și prin câteva vârfuri, sau sub unele aspecte, de cultura europeană, ni se pare egocentric și steril. Nu este vorba de lipsă de patriotism, ci pur și simplu de autism, grimasă și uneori chiar de cabotinism. O atitudine regretabilă. Oricum am privi lucrurile. Chiar dacă destule rezerve sunt, sau pot fi, adesea și din nefericire, îndreptățite, în legătură cu realitățile
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
toate proporțiile să presupunem că, în condiții specifice de raportare, un autor român, sub un aspect sau altul, poate să intereseze undeva, selectiv, în spațiul literaturii universale? Deci selectivitate fără frontiere, prin depășirea complexelor subalterne și a subordonării mimetice și sterile. În ce ne privește, ne-am revendicat și nu o dată, inclusiv în această carte calitatea de român și european în același timp. și ceea ce ar fi valabil pentru operele literare, devine virtual posibil și pentru critica și estetica literară. Studiile
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
tonului de imprecație usturătoare a poetului, Împotriva „căftăniților”. Deci limbajul de „didahii” sau de mustrări biblice vehemente, reprezintă pentru Dan Deșliu un mijloc de materializare a suferințelor istorice, de localizare În timp a acestora și nu un artificiu, pitoresc dar steril, cu care lucra Arghezi. Și aici atingem unul din nervii poeziei lui Deșliu: aspectul de șuvoi nestăvilit, care potopește cu ură pe dușmanii poporului, dar care și irigă câmpurile țării. În ceea ce privește „socoteala” cu cei dintâi, cuvântul lui pleznește În dreapta și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Critica literară a căutat să adopte uneori o poziție neutră, să privească opera cu ochii unui spectator străin și indiferent față de scopul urmărit de operă. Preocupată să judece o lucrare literară după criterii «pur estetice», o asemenea critică diluează În sterile discuții formaliste, conținutul lucrării, orientarea ei politică, ocupându-se de aceasta pe un plan secundar. Opere așteptate de clasa muncitoare de la noi și care constituie un succes al literaturii noastre, cum este volumul de poeme Sângele popoarelor de Radu Boureanu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cel mai amarnic pe cititori, presupunându-le debilități mintale: el nu exprimă judecăți de valoare, ci explică (Ă). Pe lângă o poezie constatativă, de registratură sau cum vreți să-i mai spuneți, s-a ivit și o «critică» pe măsură, de sterile sondaje orizontale: «abyssum invocat». ĂE trist când poeții nu citesc. Dar e și mai trist când nu citesc criticii. (Ă). Ideologia marxist-leninistă trebuie aprofundată nu numai de creatori, ci și de critici, care - Înzestrați cu armele ei - vor ajunge la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
decât să stagneze, să sucombe, sau să devieze În episoade lipsite de Însemnătate. Așa se Întâmplă lucrurile În romanul Sandei Movilă, unde atenția cititorului este mereu abătută de la problemele de bază ale zugrăvirii conflictului de clasă la zeci de episoade sterile, cuprinzând certuri, bătăi, inventarierea expresiilor necuviincioase ale eroilor, nu streine de maniera naturalistă. Poziția ideologică nejustă a scriitoarei determină și o tratare obiectivistă a unor situații și probleme. Primul război mondial este prezent În treacăt, obiectivit. (Ă). Arta nouă, În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
confuziei. (Ă). Personajul romanului Cellei Serghi descoperă lupta de clasă abia la Paris, iar când trebuie să o surprindă În țara noastră, figura comunistului român Vasile este cu totul episodică și convențională. (Ă). Cella Serghi confundă În mod condamnabil scormonirea sterilă a sufletului, În chip invidualist cu autocritica. (Ă). Metoda antirealistă a scriitoarei se dă pe față și În practica naturalismului și a sentimentalismului. Când spunem naturalism, nu ne gândim numai la scenele de frenezie a instinctelor, relatate cu o stăruință
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]