11,293 matches
-
treia oară nu mai încercă să se ridice, ci se lăsă jos pe podea și se tîrî către minuscula bucătărie. ÎI TREBUI UN CEAS ÎNTREG PENTRU A MÎNCA, CĂCI DUPĂ CE SORBI CÎTEVA ÎNGHIȚITURI DINTR-O SOLUȚIE ÎNVIORĂTOARE DE DEXTROZĂ, SE STRĂDUI SĂ ADOPTE O DIETĂ PRUDENTĂ. APOI ÎI VENI ÎN MINTE CĂ AR TREBUI SĂ DOARMĂ. ȘOVĂI ÎNSĂ. MAI RĂMÎNEA PROBLEMA DISTANȚEI SALE FAȚĂ DE PĂMÎNT ȘI CIUDĂȚENIA FAPTULUI CĂ NU SIMȚEA ACCELERAȚIA. UNDEVA PE PARCURSUL ZBORULUI SĂU, PROPULSIA STELARĂ ATINSESE O IDENTITATE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
FIINȚE OMENEȘTI SĂ POATĂ AJUNGE PÎNĂ LA STELE? ȘI DE CE VREI SĂ LE ÎMPĂRTĂȘEȘTI ALTORA SECRETELE NEMURIRII? În ciuda răvășelii din mintea lui Hedrock, încetul cu încetul gîndurile începură să i se prefacă în înțelegere. Aceste ființe ca niște păianjeni se străduiau să priceapă natura emoțională a omului fără ca ele însele să aibă capacitatea afectivă. Iată niște orbi care cer să li se explice culorile, un surd ca masa cerînd o definiție a sunetului. Același principiu. Acum abia se explica ce făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
luase o întorsătură care o făcea să nu se mai simtă la largul ei. Totuși riscă: ― Spune-mi. ― Întrebarea pe care mi-am pus-o, reluă Prințul Del Curtin, era "Ce o preocupă și o necăjește? La ce decizie se străduiește să ajungă?" Ei bine, răspunsul la aceste întrebări n-a reieșit imediat. Sîntem cu toții conștienți de obsesia ta în privința Arsenalelor. În două situații diferite te-ai arătat gata să cheltuiești fonduri guvernamentale uriașe pentru a promova vreo acțiune îndreptată împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
venit abia acum ― poate el e chiar uriașul. Împărătesei nu-i scăpă momentul de ezitare. Se clătină pe picioare de oboseală: ― Bine, dar ce l-ar putea îndemna atunci s-o ia de nevastă pe femeia al cărei imperiu se străduiește să-l distrugă? ― Doamnă ― spuse fără emoție Gonish ― abia acum două luni am descoperit și noi că acest căpitan Hedrock trișează Arsenalele. Dezvăluirea întîmplătoare a inteligenței sale remarcabile, superioare, l-a dovedit a fi un om pentru care și dinastia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
UNUL MORT, DAR ACEASTĂ PRESUPUNERE SE BAZA PE CONVINGEREA MEA CĂ UN OM CARE A MURIT DE DOUĂ ZILE NU E NUMAI MORT, CI ȘI INTRAT ÎN PUTREFACȚIE". SE SIMȚI DE-A DREPTUL ÎNSPĂIMÎNTAT. DE MII DE ANI SE TOT STRĂDUIA SĂ PRELUNGEASCĂ VIAȚA OAMENILOR, MERGÎND PÎNĂ SPRE IMORTALITATEA PE CARE EL O OBȚINUSE ÎN MOD ÎNTÎMPLĂTOR. DAR AICI ÎNTÎLNISE FIINȚE CARE FĂRĂ DOAR ȘI POATE ERAU CAPABILE NU NUMAI SĂ REZOLVE ACEASTĂ PROBLEMĂ, CI ȘI SĂ ÎNVIE MORȚII. CIUDAT, DAR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CE SE ÎNTÎMPLĂ ȘI M-AU AMENINȚAT CU DISTRUGEREA DACĂ NU COLABOREZ CU EI. \ ȘI CREZI CĂ VOR AJUNGE UNDEVA ÎN CERCETAREA LOR DE A ÎNȚELEGE NATURA AFECTIVĂ A OMULUI? HEDROCK CLĂTINĂ DIN CAP: \ DE ANI DE ZILE OAMENII SE STRĂDUIESC SĂ-ȘI DOMINE IMPULSURILE EMOTIVE. TAINA, FIREȘTE, CONSTĂ NU ÎN ELIMINAREA EMOȚIILOR DIN VIAȚĂ, CI ÎN CANALIZAREA LOR ÎN DIRECȚII NORMALE ȘI SĂNĂTOASE: VIAȚA SEXUALĂ, DRAGOSTEA, BUNĂVOINȚA, ENTUZIASMUL, PROMPTITUDINEA, PERSONALITATEA ȘI AȘA MAI DEPARTE. ACESTEA SÎNT PARE-SE ASPECTE ALE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și simplu cînd văzu cine e în imagine și apoi dădu repede drumul la sunet. ― Hedrock! strigă el. Tu ești! Pe față i se răspîndi un zîmbet de plăcere. Ochii i se luminară: ― Hedrock, unde ai fost? Ne-am tot străduit să te contactăm. Hedrock îl întrebă: ― Care e statutul meu în rîndul Făuritorilor de Arme? Cadron își îndreptă puțin spinarea: ― Consiliul demisionar m-a autorizat să-ți cer scuze pentru acțiunile noastre isterice împotriva ta. Nu putem decît să presupunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dezlege de păcatele noastre. Obținem, deci, iertarea și pacea prin mijlocirea Bisericii. Aducerea de mulțumire La sfârșitul spovezii, credinciosul laudă milostivirea lui Dumnezeu, și îi mulțumește pentru iertarea păcatelor, nu numai prin rugăciune dar și prin viața sa. Se va strădui să ajungă la o iubire și mai mare față de Dumnezeu și față de oameni. Spovada, într-un anumit sens, este sacramentul cel mai personal și cel mai delicat. Într-adevăr, cel care își deschide propria inimă este vulnerabil. De aceea, este
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
pe care le-a făcut bolnavilor evidențiază că Dumnezeu vrea să reînnoiască creația sa, și să dăruiască tuturor mântuirea. Prin îndemnul: «Vindecați-i pe cei bolnavi» (Mt 10,8), Isus a încredințat discipolilor grija lui pentru cei bolnavi. Biserica se străduiește să îndeplinească această misiune, prin comunitatea bărbaților și a femeilor care îngrijesc bolnavii, cât și prin îngrijirea lor în spitale. Dacă dorim să-l urmăm pe Isus, nu putem să-i lăsăm singuri pe bolnavi, trebuie să-i însoțim în
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Nu mă întreba nimeni nimic, nu trebuia să țin seama decât de mine însumi, ceea ce și vroiam, de fapt, eu fiind singura persoană care mă interesa. Am rămas în convalescență, cum îmi recomandaseră medicii care vorbeau de o epuizare nervoasă, străduindu-mă să nu-mi fac gânduri. Între timp, toamna se instalase de-a binelea. Copacii îngălbeniseră și începuseră ploi lungi, plicticoase, ucigătoare, care mă alungau de la fereastră sub pătură. Ca să-mi cumpăr alimente, m-am văzut nevoit să vând diverse
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
copil. Ajunsesem la capătul puterilor. Întreaga mea energie se epuizase în concentrarea nervoasă de la proces. Eram slab, domesticit de suferință, dar nu mă vedea nimeni. La închisoare, am încercat în toate felurile să-mi îndulcesc cât de cât viața. Mă străduiam din răsputeri să nu iau în tragic ceea ce mi se întîmplase. Patru ani mi se păreau un abces. Încercam, mai ales, să uit că dintre toate cuștile prin care trecusem aceea era cea mai asemănătoare cu ce văzusem la circ
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
picioare pe timp de furtună. Sub rafalele unei furtuni oribile, Nelson a ieșit să caute ceva pe punte și a observat acolo un domn foarte distins, bine îmbrăcat și cu capul gol, stând nemișcat în ploaie, balansîndu-se odată cu vasul și străduindu-se să-și păstreze echilibrul. S-a apropiat să-l ajute, dar când ajuns lângă el l-a auzit murmurînd: " Domnule, nu pot se mă mișc din cauza furtunii și nu mă mai pot ține. Nu vrei dumneata să fii atât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ca să nu se spună că a fost pus la cale un proces în care n-a existat apărare. Clevetitori se găsesc totdeauna. Bătrânii ascultau cu gurile căscate, în vreme ce Călugărul începu să le povestească procesul. ― Fiecare din cei trei cardinali se străduia să fie cât mai necruțător cu mortul ca să intre în grațiile papei Ștefan. Eu mă pregăteam să-i fac pe ceilalți doi să se îngălbenească de invidie. Mă consideram cel mai înzestrat pentru învinuiri și calomnii și am cerut cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dominic și chiar Victor, asistați de Domnul Andrei, săriseră să pună mâna pe găleți cu care să aducă apă din mare. Mopsul scuipa pe toată lumea dând sfaturi. Călugărul murmura rugăciuni. Se nimerise să fie treaz în noaptea aceea. Filip se străduia să-l împingă afară pe Leon care privea incendiul în vreme ce la picioarele lui se forma o băltoacă galbenă. "Du-te, mă, îi striga el, mai bine ajută la stingerea focului decât să ne împuți aici". Dodo și Anton se zăpăciseră
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un orificiu și dispărem printr-un orificiu. În clipa când sosea Moașa, însoțită de Arhivarul, Călugărul devenea serios, tușea de două, trei ori: ca să-și dreagă glasul și începea ceremonia funebră. Un cor prăpădit de bătrâni, dirijat de Dodo, se străduia din răsputeri să fie la înălțimea situației, în timp ce, în asistență, toți stăteau cu capetele plecate, așteptând să se termine corvoada, căci corvoadă era pentru ei, păstrând totuși o atmosferă de reculegere. Mai mult dintr-un spirit de prevedere decât din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
măsor cu el, dar umilința pe care o simțisem cu o zi înainte în fața pescarilor m-a ajutat să îndrăznesc. Poate credea că mă chemase Bătrânul. Mi-am luat, deci, inima în dinți și am continuat să înaintez spre el străduindu-mă să par cât mai degajat. Spre marea mea bucurie, când m-am apropiat, namila s-a dat la o parte fără să mă întrebe nimic, făcîndu-mi loc. Apoi a pornit după mine ca un însoțitor politicos. Eram uimit, totul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
face o intrare solemnă, impunătoare. Ezitam. Să mă așed pe unul din cele două fotolii și să aștept? Dar nu se cădea. Trebuia să aștept respectuos în picioare. Aproape paralizat de ideea că eram studiat de un ochi invizibil, mă străduiam să-mi impun o atitudine cât mai avantajoasă și să par liniștit, deși îmi auzeam pulsul zvâcnind la tâmplă. Ca să mă calmez, m-am uitat în jur. Abia atunci am văzut sala și am simțit o emoție încă și mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
oprit în fața mea și m-a fixat cu o privire autoritară. ― Ei, ce zici? Eram înfricoșat și vrăjit. În ochii lui exista o nebunie dogoritoare care mă fascina. ― Ce faci, domnule sculptor, mă somă Bătrânul, ai căzut pe gînduri? Mă străduiam să-mi aduc aminte ceva, o vorbă, o frază care să mă scoată din impas și nu reușeam. El mă privea în continuare, ochii lui se fixaseră de mine ca niște lipitori. Mă credeam pierdut. Nemulțumit, Bătrânul s-a așezat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
repede, pufăia nervos și bea mereu limonadă, din care pricină transpira abundent. Petele din obraz deveneau mai vizibile, iar degetele îi tremurau. Nu mai ridica ochii spre mine și nici eu nu îndrăzneam să-l privesc decât pe furiș. Mă străduiam din răsputeri să pierd și, ca să-i fac plăcere, mă acuzam că joc prost, că numai norocul mă salva. Enervat, el juca și mai rău, încît, cu toate gafele mele voite se apropia o victorie amenințătoare... Până la urmă am trișat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
capăt, nu mergem decât înainte, doar asupra viitorului putem interveni", am murmurat, așteptând să se întîmple ceva, în vreme ce pe malul unei mlaștini pline de nuferi galbeni m-am văzut pe mine, mai tânăr, ridicând pușca. 32 Probabil, oricât m-aș strădui n-aș putea să redau ce s-a întîmplat atunci. Totul îmi e atât de clar încît limpezimea se întunecă și bâjbâi prin ea ca un bezmetic, lovindu-mă de ziduri, de mine însumi și nu mai știu încotro să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Belle Arte pierdusem un examen numai fiindcă mă încăpățînasem să pretind că orice sculptor ar trebui să sufere de agalmatoremafobie, adică de teama că statuile vor vorbi. Întâlnisem acest cuvânt complicat pe lista fobiilor, îmi plăcuse cum suna și mă străduisem să-l învăț. Susțineam că eu aș fi ales candidații la Belle Arte întrebîndu-i un singur lucru, ce părere au despre agalmatoremafobie. Celor care ar fi considerat-o o boală, le-aș fi spus să plece. Era păcat să-și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fără învoire în cătun. Trebuia să cioplesc pietre funerare și atât, să devin un veritabil vierme de mătase. M-am întors la azil și încă din acea zi am început să pun în aplicare un plan. Mai întîi m-am străduit să mă reapropii de bătrâni și chiar să le recâștig cât de cât simpatia celor care n-aveau motive să-mi poarte pică. Arătam ca un om ieșit din convalescență, dornic, din nou, de viață, de bârfeli, de societate, fără
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se muncește în el, cum se iubește și cum se moare. În orășelul nostru, să fie un efect al climatului, toate acestea se fac laolaltă, cu același aer frenetic și absent. Adică oamenii aici se plictisesc și tot aici se străduiesc să-și formeze obișnuințe. Concetățenii noștri muncesc mult, dar totdeauna doar ca să se îmbogățească. Sunt interesați mai ales de comerț și, în primul rând, chiar după cum spun ei, să facă afaceri. Firește, au și slăbiciunea bucuriilor simple, iubesc femeile, cinematograful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și mai bine de ceea ce avea în ea insolit descoperirea. Prezența acestui șobolan mort i se păruse doar ciudată în timp ce, pentru portar, ea constituia un scandal. Părerea acestuia din urmă era categorică : nu existau șobolani în bloc. Doctorul s-a străduit în zadar să-l asigure că era unul pe palierul primului etaj și, probabil, mort, convingerea domnului Michel rămânea neclintită. Nu existau șobolani în bloc, prin urmare trebuie să fi fost adus acolo de afară. Pe scurt, era vorba de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de cronică a acestei perioade grele. Dar este vorba de o cronică cu totul aparte, care pare să se supună unei idei preconcepute asupra lipsei de însemnătate a faptelor. La prima vedere s-ar putea crede că Tarrou s-a străduit să privească lucrurile și oamenii prin capătul celălalt al binoclului. În haosul general, el se străduia de fapt să devină istoricul a ceea ce nu are istorie. Putem deplânge, fără îndoială, această idee preconcepută, și bănui, o dată cu ea, uscăciunea sufleteasca. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]