6,757 matches
-
Kenneth Burke, ni le indică drept "obligatoriu de vizitat" (a must see, în limba engleză) pe parcursul acestei călătorii. O ultimă "precauție", înaintea aventurii: nu ne aflăm în fața unor "ruine", a unor monumente învechite și lipsite de viață, a căror fostă strălucire ghidul nostru să fie nevoit să o suplinească prin descrieri și explicații, care să redea pietrelor viața de altădată, cu ajutorul poveștilor. Ne aflăm în fața unui edificiu încă viu, încă neatins de uzura istoriei și de vicisitudinile trecerii timpului. Acest monument
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Chiar și din inimile de piatră psalmii storc lacrimi. Cântarea lor este o faptă îngerească, o trăire cerească, o mireasmă duhovnicească. Cântarea psalmilor este glasul Bisericii și podoaba imnografiei ortodoxe. Folosirea psalmilor în slujbele bisericii umple rugăciunile de bucurie, de strălucire și de dorul după Dumnezeu. Psalmul este luminarea sufletului și sfințirea trupurilor. Sf. Ioan Gură de Aur ne spune în cuvântul său despre psalmi: „că, vechii creștini mai toți știau pe de rost psaltirea și o cântau cu multă evlavie
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
să înalțe capul meu pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini pironite de necredincioși pe cruce să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta cea batjocorită cu pălmuiri și scuipări să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Sufletul Tău, pe care l-ai dat Tatălui când erai pe cruce, să mă povățuiască spre Tine prin harul Tău. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut, nu am pocăință, nici umilință
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de la Tine, ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta! Numără-mă între oile Tale cele alese, hrănește-mă împreună cu ele cu verdeața dumnezeieștilor Tale taine! Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta! Numără-mă între oile Tale cele alese, hrănește-mă împreună cu ele cu verdeața dumnezeieștilor Tale taine! Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dumnezeieștilor Tale taine! Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor! Amin. Luminează-mă, Părinte, Să învăț și să țin minte, Ca în timp și cu răbdare, Să sporesc și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în acea imagine. Și apoi oferă alternative. Ai diagnosticat patologia care poate caria tinerețea unui român, îți rămâne alternativa de a exersa și admirația față de un român care a reușit. Conectându-te admirativ la splendoarea unui destin, împrumuți ceva din strălucirea aceea străină ție. Îți ameliorezi tragismul înțelegând dimensiunile ratării. - Literatura compensează. Vremurile moderne începând cu Descartes ne împing într-o sciziune trup-suflet. Modernitatea valorizează excesiv gândirea, minimalizând corpul și valorile lui. Ori acest dezechilibru creează un disconfort pe care doar
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
regimuri politice, chiar religii. O comunitate și o solidaritate spirituală amicală, puternică, independentă, critică și militantă, capabilă să determine curente de opinii, scări de valori și reputații culturale internaționale. Conceptul a făcut o mare carieră. A avut un moment de strălucire deosebită în secolul XVIII 2. Pentru ca în secolul XX sub presiunea regimurilor fasciste și comuniste, care au intensificat la maximum fenomenul exilului științific și literar , realitatea care-l justifică să reapară cu toată vigoarea. Căci aceasta este rațiunea supremă a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a și spus ar fi idealul culturii române? Și dacă, din nefericire, Noi boicotăm istoria și valorificăm mărunt imediatul, după excelenta formulă a lui Andrei Pleșu, de ce o astfel de atitudine ar fi neapărat și exemplară? Succesul și efectul imediat, strălucirea și nu soliditatea, spontaneitatea și nu continuitatea, improvizația și nu planificarea organizată sunt, între altele, semnele culturii minore, nu majore. De ce am fi condamnați doar la un astfel de regim steril, necreator, este foarte greu de răspuns. Fiindcă, de fapt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
În Enciclopedia sa onomastică, Christian Ionescu interpretează numelui Ileana, pe care o consideră formă populară foarte răspândită și specific românească, ca având originea într-un foarte vechi nume personal grecesc Heléne, apropiat de grecescul heláne "torță", "făclie" și héle, heíle "strălucirea, căldura soarelui". Numele ar aparține radicalului indo-european *swel- desemnare a soarelui ca izvor al luminii, căldurii și vieții - din aceeași familie este semnalat ca făcând parte lat. sol, devenit în rom. soare - autorul vede în originea incertă a acestui nume
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
trecerii și a apariției. Imagine care arată distanța retragerii, pliul diferenței în care ea se întemeiază ca loc de trecere. Dar ce mod al inaparenței face ca imaginea să apară și să lumineze prin transparența care îi dă consistență și strălucire? Cum își definește inaparentul propria imagine transparentă, pusă în lumina manifestării? Care sunt constantele sferei de manifestare ce dau măsura acestui fond inevident, pulsiunilor sale imaginale, în pofida fluctuației diacronice a imaginii exterioare? Vom încerca să răspundem la aceste întrebări, și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginea voalată care arată nearătându-se; fără să fie prezentă, nu e nici absentă întru totul. Deschiderea e chiar această distanță a posibilului între prezență și absență, loc al semnificabilului ce se dezvăluie în propria învăluire de sine. Numai astfel strălucirea sa este lucrătoare, căci semnificarea nu e doar arătătoare a originarului, ci și creatoare a ceea ce prin el devine posibil. El nu poate fi scos din ascunderea pe care o deschide, dar luminează facerea însăși, creșterea prefigurată, face "să-nalțe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
zămislire "supt ceruri cari încă nu s-au clădit", "un cer chemător și necucerit 11". Puterile - "în ipostază de boabe" - semnifică înainte ca rostirea să dea glas, aspiră la ființa lor cerească, iar tensiunea acestui avânt creator este lumină, dă strălucire întregului parcurs încă nestrăbătut. Întrevăzutul este deocamdată imaginea clar-obscură a perspectivei, nelămuritul unui semn aparent-disparent: Calea lactee abia ghicită se pierde/ scrisă în noapte fierbinte și calmă"; "un astru/ văzut - nevăzut, în albastru 12" călăuzește imposibila apariție a ceea ce totuși
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cheamă, și înscrierea lor creatoare în orizontul unei ființe îndepărtate, abia întrezărite. Smulgerea, izbucnirea, mișcarea schismatică reprezintă actele prin care tot ce începe să ființeze încearcă să iasă din ascunderea originarului: "Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide,/ Sinteze transparente, de străluciri avide/ Zbucnesc din somnorosul noian originar" (Banchizele)13. Ceea ce iese din magma informă are deja un trup, transparentă întruchipare a dublei naturi. În această cvasi-lume nehotărâtă, ființările sunt potențe predispuse la creație dar, în același timp, frânate în avântul lor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
același timp, frânate în avântul lor de puterea magnetică a adâncului din care nu s-au desprins cu totul: "smulgându-ne din cercul puterilor latente,/ Vieții universale, adânci, ne vom reda" (Panteism). Ceea ce se dă ca posibil întrupat în transparența strălucirilor avide se re-dă stadiului pre-ființial al originii, universală ascundere a Vieții fondatoare. În Banchizele e exprimată pregnant această subtilă dialectică ce conjugă la nivelul ființării tensiunea dintre ascundere și neascundere: "Mereu rătăcitoare, substratul lor închide/ Tot darul unui soare roșiatec
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
totuși, sclipirea ei curată/ Te-a înfrățit de-a pururi cu sferele senine.// De-atunci, spre-o altă lume fluida-ți formă tinde.../ Cu slava-ntrevăzută un dor fără de spațiu/ Ar vrea să te-mpreune" (Lava). La fel, munții logodiți "cu vasta strălucire,/ Un braț semeț au repezit spre fire" (Munții) sau copacul "hipnotizat de-adânca și limpedea lumină/ A bolților destinse deasupra lui, ar vrea/ Să sfarăme zenitul și-nnebunit să bea/ Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină" (Copacul). Slava-ntrevăzută, vasta
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Un braț semeț au repezit spre fire" (Munții) sau copacul "hipnotizat de-adânca și limpedea lumină/ A bolților destinse deasupra lui, ar vrea/ Să sfarăme zenitul și-nnebunit să bea/ Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină" (Copacul). Slava-ntrevăzută, vasta strălucire și limpedea lumină sunt imaginile unui nou tărâm, ale unei alte lumi spre care năzuiesc ființările. Împreună, ele alcătuiesc "imaginea senină" (s. n.) a unei distanțe transparente, forma luminoasă a diafanului. Diafanul nu arată ceva decât în transparența inaparentului; el oferă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să semnifice se arată - ca începutul însuși al semnificării - doar în posibilitatea întrupării sale luminoase, a iradierii sale diafane. Diafanitate care deschide imaginii "un câmp de interactivitate (o "interfață", s-ar spune în zilele noastre) care posedă, în afara calităților de strălucire a diafanului (captare a luminii, transluciditate sau claritas, receptacol și transmițător de luciditas), calități specifice de reactiv sensibil comparabil, pentru a folosi o metaforă, cu epifania unei "fețe""15. Ceea ce se înfățișează "pretutindeni unde-ți porți surâsul" nu e prin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sau claritas, receptacol și transmițător de luciditas), calități specifice de reactiv sensibil comparabil, pentru a folosi o metaforă, cu epifania unei "fețe""15. Ceea ce se înfățișează "pretutindeni unde-ți porți surâsul" nu e prin urmare doar ceea ce e intuit ca strălucire, imagine "la vedere" a unei rostiri care face semn, ci și drept cuprins elocvent al unei intermedieri, revelator al unei fețe resensibilizate, altfel nevăzute 16. Ce se între-vede nu e decât ceea ce - ca urmă - urmează să fie văzut, dă de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
arată o altă dimensiune - invizibilă - acolo unde corpul lumii și al poemului se descompun. Albul din miezul întunecimii profilează imaginea matricială a unei înălțări fulgurante. Iată cum tot ceea ce coboară în imprezentabilul premanifestării dobândește în chiar liminarul acestei limite o strălucire nelimitată, a noii imagini care se ridică din adânc, vine de departe. A fi desprins de lume - și de imaginea evidenței pe care aceasta o proiectează pe retină - înseamnă a fi pus în depărtarea cea bună a unei noi poziționări
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe rând hotarele până la răsfrângerea în clipa "albă" a luminii nevăzute. Lumină a începutului inaparent care face însă totul posibil, precum în sfera de cristal a unei cupe prin care "lumina lumii trece". Trecere a luminii prin mediul transparent al strălucirii, prin vălul nevăzut de care "se frânge vânt și val". Desăvârșire a creației, act împlinit în opera de artă; dar "privind la raza ei nu știi/ Genunea ce-o născu grozavă/ Și patima ce-i limpezi/ Seninul izvorât din lavă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ce au ochii sublimi/ Prin aerul sfânt se străvăd". Adică modelul care se dezvăluie în imagine, strălucind în ceea ce îl arată și îl ascunde totodată: "Prin înfățișările cerului, poetul invocă acel ceva care, dezvăluindu-se, face să apară în deplină strălucire tocmai ceea ce se ascunde și-l face să apară ca ceea ce se ascunde" (s. n.); "întrucât creația poetică ia această misterioasă măsură, și o ia în raport cu chipul cerului, ea vorbește în "imagini""; "esența măsurii este de aceea identică cu cea a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poemul Taborul 69, în care - spre deosebire de Horeb lăuntric, dar complementar acestuia - revelația nu mai e căutată, ci împlinită. Înălțarea sufletului în slavă e o întoarcere acasă (" Noi, copiii Slavei, ne-nturnăm acasă"), conversiunea transfigurării ("noi, schimbații mai presus de îngeri") în strălucirea albă a Schimbării la Față70. În acest mediu inimaginabil al ivirii imaginii, "din marmora în lespezi cu miezul de amiază,/ Nălucitoare piatră de sine luminează,/ Și-n ziua împietrită frontoanele-aninate/ Destăinuiesc azurul din care-au fost tăiate"71. Lumina transpare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cât și lumina "urcând o vale spre deal", conversiunea spre orizontul "oval" al soarelui orbitor. Imaginea nu e mai mult, dar nici mai puțin, decât răscrucea luminii, forma voalată în care vederea e întretăiată, figura clar-obscură prin care se vede strălucirea inaparentului. O ultimă ipostază a luminii ce taie vederea, și desăvârșirea celor anterioare, se configurează în Nod 3216: "Mai stau o înserare,/ ca să văd,/ umbră din umbră cum se lasă,/ cum al luminii văzătoare, dur prăpăd/ devine de din ce în ce mai moale
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
urmare a acestui semn care - abia el - ne anticipează, ne arată drumul către teritoriile necunoscute care sunt întotdeauna înaintea noastră. Un semn umbros de lumină, așadar, cel care străpunge întunericul și ne cheamă prevestindu-ne. Cum putem avea previziunea acestei străluciri dacă nu prin intuiția care ne deschide calea către miezul unui poem, acolo unde ne descoperim propria lumină? "Doar intuiția - spune Alonso -, doar săgețile șuierătoare trec peste ziduri și ajung în sălașul lăuntric. Acolo domnește lumina"2. Înainte de a fi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]