5,716 matches
-
favorit al romanului gotic. Romanul gotic clasic este "Misterele castelului Udolpho", de Ann Radcliffe (1794). Ca și în alte romane gotice, noțiunea de sublim este centrală. Teoria esteticii din sec. al XVIII-lea considera că sublimul și frumosul erau juxtapuse. Sublimul era îngrozitor și terifiant, pe când frumosul era calm și liniștitor. Personajele și peisajele din romanul gotic rămâneau aproape în întregime pe teritoriul sublimului, cu o eroină excepțională. Sensibilitatea “frumoasei” eroine față de elementele supranaturale, indispensabilă în aceste romane, celebra, dar și
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
sublim este centrală. Teoria esteticii din sec. al XVIII-lea considera că sublimul și frumosul erau juxtapuse. Sublimul era îngrozitor și terifiant, pe când frumosul era calm și liniștitor. Personajele și peisajele din romanul gotic rămâneau aproape în întregime pe teritoriul sublimului, cu o eroină excepțională. Sensibilitatea “frumoasei” eroine față de elementele supranaturale, indispensabilă în aceste romane, celebra, dar și problematiza ceea ce urma să fie văzut drept hipersensibilitate. La începutul sec. al XIX-lea, emoțiile încărcate de sensibilitate, așa cum au fost exprimate prin
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
cu o eroină excepțională. Sensibilitatea “frumoasei” eroine față de elementele supranaturale, indispensabilă în aceste romane, celebra, dar și problematiza ceea ce urma să fie văzut drept hipersensibilitate. La începutul sec. al XIX-lea, emoțiile încărcate de sensibilitate, așa cum au fost exprimate prin sublimul gotic, au ajuns la declin. Jane Austen a scris un roman gotic-parodie, intitulat "Northanger Abbey" (1803), care ilustra moartea romanului gotic. Ba mai mult, sensibilitatea a fost din ce în ce mai puțin valoroasă, până la dispariție. Austen a introdus un stil diferit de a
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
cu Dumitru Panaitescu-Perpessicius, cu poeta Otilia Cazimir, cu Gheorghe Eminescu, nepotul poetului Mihai Eminescu, cu scriitoarea Monica Lovinescu și cu Principesa Ileana, (Ileana a României), devenită Maica Alexandra. În 1967, Studioul Cinematografic București i-a achiziționat scenariul de film „Geniu sublim”, conceput cu doi ani înainte, care descrie viața zbuciumată a lui Mihai Eminescu, de la naștere până la tragica lui moarte, proiectându-se realizarea unui film după el. În 1968 prezintă o documentată recenzie a cărții savantului fizician Basarab Nicolescu, „Ion Barbu
Cristian Petru Bălan () [Corola-website/Science/299220_a_300549]
-
factor, însă, a fost reacția sa la sprijinul acordat de profesorii săi liberali țelurilor de război ale Germaniei. Barth credea că profesorii săi fuseseră induși în eroare de o teologie care îl lega prea stâns pe Dumnezeu de cele mai sublime, profunde expresii și experiențe ale oamenilor civilizați, până la a crede în sprijin divin pentru o politică de război despre care credeau ei că se duce în sprijinul acelei civilizații, a cărei experiențe inițială părea să le fi stârnit dragostea și
Karl Barth () [Corola-website/Science/299778_a_301107]
-
Moldova până la gurile sale și de acolo malul stâng al Dunării, până la Chilia și la vărsarea ei în Marea Neagră, formează frontiera celor două imperii." Articolul V prescria: "Partea din Moldova așezată pe malul drept al Prutului este abandonată și dată Sublimei Porți. Înalta Poartă Otomană cedează curții imperiale rusești pământurile din stânga Prutului". Tratatele care existau între Moldova și Turcia și care garantau integritatea și deplina autonomie a Moldovei au fost violate de turci. Rușii au profitat de situația critică în care
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
un tânăr funcționar public cu o vastă cultură literară. Șidlovski îi influențează mult gândirea și îi îndrumă lecturile. Cei doi îi citesc și îi discută pe Homer, Shakespeare, Schiller sau Hoffmann. Pentru Dostoievski, Șidlovski este întruchiparea romanticului, o « ființă superbă, sublimă, adevăratul contur pe care l-au trasat Shakespeare și Schiller », dar în același timp un geniu gata « să se prăbușească în abisul nebuniei personajelor lui Byron ». Perioada adolescenței scriitorului coincide, în planul literaturii ruse, cu fenomenul de tranziție de la romantismul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
se impune. » La 13 august 1867, Anna și Dostoievski se stabilesc în Geneva. Dostoievski corespondează cu Apollon Maikov, exprimându-și adesea dorul de casă și disprețul față de unii atei aroganți ca Turgheniev, care nu reușesc să descifreze în Hristos « reprezentarea sublimă a omului » și « idealul omenirii în vecii vecilor ». Scriitorul începe să lucreze, din septembrie 1867, la un nou roman, dar procesul de creație este foarte anevoios și dezordonat, din cauza tot mai frecventelor crize de epilepsie și a dificultăților financiare. După
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
1973 - 1976, prin volumele "Imnele Bucuriei" și "Imnele Transilvaniei". Cu privire la "Imnele Transilvaniei", criticul literar Mircea Tomuș arăta că tot «ce este mai valoros în noua carte a lui Ioan Alexandru este imaginea unei Transilvanii dramatice, pe chipul căreia însemnele unei sublime frumuseți stau alături atât de firesc încât se resimte comunicarea de adâncime, chiar condiționarea, cu adâncile răni ale suferinței ancestrale; un univers rustic aspru, cu dealuri și munți bolovănoși, expresie a dramatismului conținut, dar și a unei substanțe cu duritate
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
sunt realizate mai puțin plastic și culorile sunt estompate. Artistul conferă tabloului trăsături specifice artei antice, revoluționând iconografia respectivei scene religioase tradiționale. Raportarea la antichitate este caracteristică Renașterii, fascinată de vechea cultură greco-romană. „Poți să citești toate tratatele despre frumusețea sublimă, și tot nu vei înțelege această noțiune. Intră însă în Capela Sixtină și rotește-ți privirea: aici vei descoperi frumusețea în esența ei pură” (E. Castelar y Ripoll, 1872). Michelangelo a lucrat timp de patru ani la zugrăvirea boltei Capelei
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
liberté guidant le peuple.jpg|left|thumb|270px||"Libertatea conducând poporul", Eugène Delacroix]] Conform lui [[Giulio Carlo Argan]] în opera sa "Artă modernă", romantismul și [[neoclasicism]]ul sunt pur și simplu două fețe ale aceleași monede. Pe când neoclasicimul caută idealul sublim, sub o formă obiectivă, romantismul face același lucru, prin subiectivizarea lumii exterioare. Cele două mișcări sunt legate, deci, prin idealizarea realității. Primele manifestări romantice în [[pictură]] vor apărea când [[Francisco Goya]] începe să picteze la pierderea auzului. O pictură cu
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
ca și relațiile între indivizi. În a treia lucrare de critică, "Critica puterii de judecare" ("Kritik der Urteilskraft", 1790), Kant abordează problemele de estetică. Frumosul artistic este strâns legat de alcătuirea naturii, în special când aceasta dă prilejul senzației de sublim. "Frumos" în sens estetic este ceea ce se contemplă cu o satisfacție desinteresată, lipsită de intenție sau scop personal, în forma sa cea mai pură. Această concepție a influențat în mod hotărâtor mișcarea literară denumită ""Sturm und Drang"" ("Furtună și Avânt
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
un argument în polemicile privitoare la vârsta potrivită pentru o educație filosofică. Formarea sa la Stuttgart stă sub principiile iluminismului și se bazează pe textele clasice ale Antichității. Hegel arată o preferință pentru limba și cultura greacă. Traduce tratatul "Asupra sublimului" de Longin, "Manualul" lui Epictet și "Antigona" lui Sofocle. Face note de lectură de literatură, estetică, fiziognomie, matematici, fizică (teoria culorilor), pedagogie, psihologie, teologie și filozofie. Scrie bine în franceză când redactează note asupra lui Rousseau. Hegel se dăruiește teologiei
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
declarație poetică, fiind un crez ontologic, totul concentrat în optativul inițial, ""să mă lăsați să mor"". Ca și în "Miorița", propria anulare a eului postulează pătrunderea acestuia în realitatea naturală, în universul vegetal, mineral și animal, vis evocat în mod sublim și în basmul filozofic al "Luceafărului". O asemenea intuiție se ascunde în vocația stingerii la Eminescu, care-l leagă de anumite prezențe în realitatea înconjurătoare, prima fiind aceea a teiului care devine sălașul lui poetic, ba chiar sfânt, tei care
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
care își propuneau expunerea directă a unui conținut poetic (idei, sentimente) și cele care amestecau elementele primelor două categorii. În Evul Mediu s-a ajuns la împărțirea literaturii în: „humilis” (genul simplu, păstoresc), „mediocris” (genul evocând agricultorii) și „gravis” (genul sublim, având în centru eroii) etc. Clasicismul a impus separarea netă a celor trei genuri literare, în timp ce romantismul a optat pentru amestec. Tendințele actuale direcționează cercetările în sensul descoperirii unei puzderii de tipuri de creație, fiecare diferențiindu-se / asemănîndu-se între ele
Literatură () [Corola-website/Science/296566_a_297895]
-
o altă odă - adaptată într-o limbă latină desăvârșită de Catul, marele admirator al poetei - revărsarea de pasiune descrisă sub aspectul fizic, cu elemente puternic contrastante, impresionează și astăzi, așa cum a impresionat și pe autorul care a scris ""Tratatul despre Sublim"". În această odă Sappho asistă, stând deoparte, la șoaptele a doi îndrăgostiți. Iată începutul poemului: Mi se pare întocma la fel cu zeii/ Omul care chiar dinainte îți șade/Și de aproape dulcile șoapte îți soarbe/ Capul plecându-l/Și
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
sub forma unor strigături. Admirând-o, din diferite puncte diferite de vedere, fiecare din criticii literari ai antichității au relevat laturi diferite ale talentului ei: Dionysos din Halicarnas i-a lăudat melodia versului, eufonia stilului. Autorul anonim al ""Trata despre Sublim"" a fost impresionat de exactitatea nuanțelor emotive găsite de poetă. În secolul al II-lea alături de Mimnerm și Arhiloh, poeziile create de Sappho erau foarte citite de publicul iubitor de poezie; în acea vreme, retorii Maximos din tyr, Himerios, Synesios
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
satul și oamenii lui.” (Lucian Steia, "Marginalii la cântările Floricăi Ungur", în: Alma Mater, nr. 9-10 (33-34), an V, octombrie-noiembrie 1973) „Cântecul Floricăi Ungur pune un strop de fericire în fiecare inimă. Cântecul ei preamărește omul, viața, iubirea în firescul și sublimul lor”. (Ioan Laza, ziarist, "Farmecul unui glas", Crișana, 1976) „Florica Ungur m-a învățat cântecele, și s-a înălțat pe prispa casei cu ele, apoi a adormit în tărâmurile lor legănată de o mamă bătrână, cu brâul de lână. Cântecul
Florica Ungur () [Corola-website/Science/307616_a_308945]
-
ans après, în Contemporanul. Ideea Europeană, nr. 10 (681), octombrie, 2009; - Raluca Lazarovici, Aura Christi. O poetică a abundenței austere, în Oglindanet, 27 ianuarie 2010; - Marian Victor Buciu, Romanul viu, viul în roman, în Ramuri, nr. 1, 2010; - Florin Oprescu, Sublima lecție despre cub, în Contemporanul. Ideea Europeană, nr. 3, 2010; - Ștefania Mincu, Aura Christi, Grădini austere, Sfera frigului, în Paradigma, nr. 3-4, 2011; - Nicolae Breban, Splendidul travaliu al adorației, în Cultura, 21 iulie 2011; - Marian Victor Buciu, Posibila carte a
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
și ca concepție și ca colorit..."” . La astfel de atacuri, a urmat și o replică din partea lui A.D. Atanasiu care l-a atacat vehement pe Bărbulescu și a susținut nemărginit concepția lui Băncilă și a declarat opera pictorului ca fiind sublimă. În perioada 1907 - 1916, Octav Băncilă și-a perfecționat abilitățile tehnice, și-a aprofundat ideile, totul fiind dublat de o voință neclintită care l-a dus în final la o creație excepțională de o mare măiestrie artistică. Încrederea în viitorul
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Cluj-Napoca, 1978 „Apullum” este „o piesă istorică” în care se concentrează esențial trecerea unui popor prin altul, așa cum se întrepătrund arătătoarele unui orologiu la ora 12, lăsând în urmă imaginea basoreliefului de pe Columna lui Traian și rezumând nașterea unui neam sublim”, Geneză, Adrian Dohotaru, Hotărârea,Teatru comentat, Mircea Bradu, Editura Eminescu, București, 1983. „Geneza poporului român în Apullum sau Noaptea albă se reconstituie prin acțiuni istorice luminate de mit și legendă, de vechi ritual, de caractere morale și moralizatoare, ce urmăresc
Mircea Bradu () [Corola-website/Science/307793_a_309122]
-
trupelor tehnice. Gazat cu iperită, la sfârștul anului 1917 este declarat inapt pentru continuarea seviciului militar. Întors la Paris, artistul își schimbă cu desăvârșire stilul, decizie pe care o explică în felul următor: "Războiul a fost pentru mine un eveniment sublim. Am părăsit Parisul epocii picturii deliberate în care domnea arta astractă, pentru ca brusc să mă găsesc în mijlocul geniștilor, meseriași care lucrau în lemn și metal. Mi-ar fi trebuit și mai puțin decât atât pentru a uita de formele abstracte
Fernand Léger () [Corola-website/Science/308312_a_309641]
-
de Antonio Somma. Premiera absolută a operei a avut loc la "Teatro Apollo" din Roma, în ziua de 17 februarie 1859. Durata operei: cca 140 minute. În ciuda finalului său tragic, opera are multe momente foarte reușite, de combinare armonioasă a sublimului și ironiei, o mixiune de tragism și comedie care i-a făcut pe mulți critici de muzică de operă să o eticheteze ca "shakespeariană". Opera este inspirată pe asasinarea regelui Gustav III al Suediei din anul 1792, dar este lipsită
Bal mascat () [Corola-website/Science/307437_a_308766]
-
lui Mykerinos. În privința soției există mai multe presupuneri; oricum, Bunefer fiind persoana pe care unii egiptologi o socotesc soția, alții fiica faraonului. Documentele vremii atestă o fiică a lui, Khamaat, soția marelui preot din Memphis, Ptahshepses. Se cunosc numele-Horus:„Cel sublim al corporației“ și numele-nebti: „Cel sublim al celor Două Stăpâne“. Lista regală de la Abydos i-a înregistrat numele la al 25-lea cartuș, în schimb în Canonul Regal din Torino fragmentul care-i este atribuit(col. III.15) conține numia
Shepseskaf () [Corola-website/Science/303050_a_304379]
-
multe presupuneri; oricum, Bunefer fiind persoana pe care unii egiptologi o socotesc soția, alții fiica faraonului. Documentele vremii atestă o fiică a lui, Khamaat, soția marelui preot din Memphis, Ptahshepses. Se cunosc numele-Horus:„Cel sublim al corporației“ și numele-nebti: „Cel sublim al celor Două Stăpâne“. Lista regală de la Abydos i-a înregistrat numele la al 25-lea cartuș, în schimb în Canonul Regal din Torino fragmentul care-i este atribuit(col. III.15) conține numia anii de domnie:„..., 4 ani“. Manethon
Shepseskaf () [Corola-website/Science/303050_a_304379]