5,752 matches
-
miezul lucrurilor, și un sfârșit pregnant, adevărat sfârșit, nu așa cum plănuisem, cu scene de natură biografică. E povestea unui sentiment luat din origine și dus până la sfârșitul lui natural [...]. Eminescu e redat în toată psihologia lui patetică, în infantilismul lui sublim pe o urzeală (pentru cine știe câtă) de sugestii freudiene; nemțoicuța e sinceră, entuziastă, amorezată din intoxicație literară și cu destule tentacule cabotine, dar, în fond, suflet bun, matern, desperată că nu-l poate schimba, de o virtute casnică mereu proclamată, dar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sau de altă natură. Pornind de la niște premize asemănătoare, Ileana Vrancea punea literatura criticului (în mod nejustificat, zic eu) sub semnul "ambiției de a bengescianiza" bovaric, după "rețete teoretic concepute", fără pic de spontaneitate ceea ce ar avea ca rezultat "o sublimă contrafacere", care ne convinge de faptul că Lovinescu "este mult mai interesant prin inconformație epică decât ca romancier realizat". Drept urmare, chiar dacă nu sunt de acord cu afirmația potrivit căreia de la nuvele la Mălureni literatura amfitrionului de la Sburătorul ar urma "fazele
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
-a, pp. 41-71. 157 Ilina Gregori remarca, de exemplu, că, la Eminescu, "orice schimb de priviri adevărat sparge închisoarea eului, ca o eliberare-ruptură", pentru care poetul "imploră nu o dată izvorul ascuns, supraomenesc, al milei". Or, "mila și bunătatea, ca forme sublime ale iubirii, întrețin echivocul eului și, implicit, speranța mântuirii". Prin urmare, "dezideratul echilibrului interior, individualist", ilustrat de celebrul vers din Odă (în metru antic) "Pe mine mie redă-mă", nu e deloc "formula identitară potrivită individualității eminesciene" (op. cit., p. 323
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
explică foarte inteligent și motivele care au condus la abandonarea proiectului eminescian: "Lovinescu, care a abandonat proiectul ciclului eminescian când măsura ideală a devenit imposibilă, a rămas în literatură ca ignobilul explorator al mizeriilor geniului. El, care a îngropat o sublimă iluzie, a fost păstrat ca părintele unui mic personaj" (op. cit., p. 206). 222 Marian Papahagi, " Pentru o lectură "în sistem" a romanului lovinescian", în op. cit., p. 32. 223 Idem, p. 17. 224 Idem, p. 32. 225 Ileana Vrancea, E. Lovinescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
însă tracii, strămoșii noștri etnici mult iubiți? Ce atitudine aveau ei față de muncă, de pildă? La ei trândăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce munca câmpului, îndeletnicirea cea mai umilitoare. Așa s-ar explica, poate, și înclinările noastre profund contemplative, sublim poetice, de popor cândva pastoral, cu vechi reflexe lirice, care cântă din frunză, tolănit sub copaci, păzind visător mioare... Spiritul activ, energetic, faustic, industrios, nu este, în orice caz, foarte trac. Dar aceasta ar constitui chiar un defect, după tracomani
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
fost lucrată separat și sudată la locul potrivit, dar urmele zgrunțuroase ale sudurii se simt Încă, evidente. (Ă). Până acum, În nici una din aceste direcții, M.Novicov nu a mers până la capăt; nu a Înfățișat nici acele pilduitoare exemple de sublim eroism, de solidaritate neînfrântă, despre care mărturisesc cei care au trăit viața din lagăre și Închisori; după cum nu a Înfățișat nici neînchipuitele chinuri la care erau supuși internații. (Ă). Petruț este om cu unele calități, dar și cu mari lipsuri
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
atunci cînd contemplați pe cel mai puternic rege așezat pe tronul său. în unele privințe, unghiul de vedere cel mai impunător sub raport fizionomic, din care poate fi contemplat cașalotul, este cel oferit de fruntea lui. Văzut astfel, capul pare sublim. O frunte frumoasă de om este aidoma unui răsărit de soare în ceasul dimineții. în pacea pășunilor, fruntea încrețită a taurului poartă pecetea măreției. Fruntea elefantului care împinge tunuri grele pe o potecă de munte este măreață. Fie ea de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și eterne, deasupra cărora să poți urmări, în ridurile adînci, gîndurile care vin ca cerbii să se adape din apa acelor lacuri, așa cum vînătorii din munții Scoției urmăresc semnele lăsate în zăpadă de ei. La marele cașalot însă acest caracter sublim și divin al frunții e sporit în așa măsură, încît, privind-o din față, ai sentimentul dumnezeirii și al forțelor ei înspăimîntătoare, sentiment pe care nici o altă ființă din natură nu ți-l inspiră cu atîta tărie. De fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și stabili un lucru, ne rămîne întotdeauna posibilitatea de a emite ipoteze. Ipoteza mea e următoarea: că jetul nu e nimic altceva decît o ceață. La această concluzie mă îndeamnă, pe lîngă alte motive, reflecțiile mele despre grandoarea și caracterul sublim al cașalotului. Nu-l consider defel ca o făptură de rînd, superficială, avînd în vedere că nu e niciodată găsit în apropierea țărmului sau la adîncimi mici, așa cum se întîmplă uneori alte specii de balene. Cașalotul e deopotrivă ponderat și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
le face cu totul invizibile; dar cînd se pregătește să se scufunde în adîncuri, aripile acestea se ridică, laolaltă cu cel puțin treizeci de picioare din întregul trup, vibrînd o clipă în văzduh înainte de a se mistui în apă. Cu excepția sublimei „sărituri“ - o mișcare pe care o vom descrie altundeva - acest plonjon al aripilor cozii de balenă oferă poate cel mai frumos spectacol din întreaga natură însuflețită. Uriașa coadă pare să se smulgă spasmodic din adîncurile insondabile, pentru a cuceri înălțimile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nesfîrșit alai de suferințe, pînă dincolo de mormînt. Dar chiar și fără asta, o analiză cît de cît profundă a lucrurilor te duce la încheierea că există o mare inegalitate la mijloc. Căci, își spunea Ahab, în timp ce pînă și cele mai sublime fericiri pămîntești ascund întotdeauna ceva meschin și insignifiant, toate suferințele sufletești au, în fond, o semnificație mistică, iar la unii oameni sînt semnul unei măreții angelice. Observațiile directe nu fac decît să confirme această concluzie. încercînd să stabilim genealogia acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
toți sînt egali, îi impresionează pe toți, cu o ultimă revelație, pe care doar un scriitor înviat din morți ar putea-o descrie cum se cuvine. De aceea, nici un chaldeean sau grec în agonie n-a avut, cred, gînduri mai sublime și mai sfinte decît umbrele misterioase ce se tîrau pe fața sărmanului Queequeg, în clipa cînd zăcea nemișcat în hamacul lui, iar marea părea ea însăși să-l legene blînd, purtîndu-l pe ultimul său drum și ridicîndu-l din ce în ce mai sus, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai cumplite, iar catargul creierului meu lunecă acum printre nori. Să-i dau jos pînzele? Numai fricoșii își dau jos pînzele din cuget pe vreme de furtună. Ce-i gălăgia asta, colo sus? Ar putea să mi se pară ceva sublim, dacă n-aș ști că e vorba de colici, o boală zgomotoasă. Ia un hap, Doamne, ia un hap! Capitolul CXX MIEZUL NOPȚII. PARAPETUL DE LA TEUGA Stubb și Flask, călări pe parapet, leagă ancorele atîrnate acolo. Ă Nu, Stubb, poți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
corabie pîndită de o moarte glorioasă! Ți-e dat să pieri fără mine? Să fiu lipsit oare de ultima vanitate a celor mai de rînd căpitani naufragiați? O, singuratică moarte la capătul unei vieți singuratice! Acum simt că măreția mea sublimă e în durerea cea mai adîncă. Hei, valuri semețe ale vieții mele, veniți din cele mai depărtate zări și abăteți-vă asupra acestui unic talaz al morții mele, umflîndu-l! Spre tine mă rostogolesc, balenă atotnimicitoare, dar care nu mă poți înfrînge
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
zice Barnuțiu. "Galuscus (Deschide jurnalul și se adâncește în ce-tire): Ce stil! Ce expresiuni energice! Ce logică invincibile! Admirabil ziar! Admirabil redaptor! Cine-i subsemnat? (caută la sfârșitul foaiei) Clevetici! îl gâcisem de la început. (Cetește din ziar, apoi:) ă...î Sublim! Iaca accente patriotice!..." Iată pe Galuscus democrat - "Ultra-demagog" - ca și Răzvrătescu. Galuscus, Răzvrătescu, Clevetici au aceeași atitudine din punct de vedere politic și social. Și atunci e curios ca Galuscus să zică despre Răzvrătescu că e "perturbator" și "anarhist"... ori
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nu a aspirat niciodată să fie un scriitor realist. Când călătorește, călătorește însoțit de Don Quijote și de Sisif (mituri preferate). Sentimentul dominant este că trăiește la o răspântie a timpurilor și civilizațiilor, nu acceptă ideea turnului de fildeș ca loc sublim pentru creatorul de artă pentru că nu crede în tăceri inocente. Pe când era tânăr se gândea să scrie o istorie etică a artei. Nu e atras de filosofia de sistem și, în genere, crede, ca Nietzsche, că orice om de sistem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
era alungat restituindu-i-se bunurile luate. Pentru o bună îndrumare pe calea călugăriei, novicele era încredințat, pe o perioadă de un an, unui bătrân alături de care se ocupa de primirea oaspeților și a străinilor (cap. 3 - 6). Partea sublimă a Cărții a IV-a se află în capitolele 33-43 care arată ce este în realitate monahismul și este cunoscută în toată lumea creștină. Ea este redată ca aparținând starețului Pinufius, și fiind rostită la primirea în mănăstire a unui frate
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
doar bruioane. SCRIERI: Frații mei blânzi, Iași, 1974; Aurea saecula, Iași, 1977; Elogiul înțelepciunii, Iași, 1979; Voce eternă. Pro Patria, Iași, 1985. Repere bibliografice: Constantin Ciopraga, Un poet autentic, „Opinia studențească”, 1974, 4-5; Miron Blaga, Un poet al grației și sublimului, „Opinia studențească”, 1974, 4-5; Horia Zilieru, Corneliu Popel, CL, 1978, 6; Constantin Ciopraga, Corneliu Popel, RL, 1978, 27; Teohar Mihadaș, A plecat un poet, TR, 1978, 28; Andrei Corbea, „Aurea saecula”, „Dialog”, 1978, 61; Andrei Corbea, „Elogiul înțelepciunii”, „Dialog”, 1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
neostoită: În toate să pătrunzi pân'la esență!..". Teama de platitudine îl împinge pe eroul nostru să pătrundă totul cu energia disperării. Și asta explică multe. Întrebarea e când se va opri și unde se va opri. Cine a atins sublimul nu mai poate da înapoi. Un răspuns ar fi în confesiunea sa despre copilărie. Citind-o, îți dai seama că acest creator, încordat ca un arc, a rămas un copil cu visul de a călători printre stele. Ajungem iar la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
OMUL. Special vicleanul și înțeleptul Will nu i-a făcut o piesă a lui, ca lui Hamlet sau lui Richard, ori lui Othello, dar l-a lăsat să se miște plenar în două piese în limitele "nelimitate" ale omului de la sublim la mizerabil, trecând prin tot ce este "omenesc": frumusețe și mizerie, iubire și ură, eroism și lașitate, prietenie și trădare... Nu există bine sau rău, gândirea omului e cea care transformă realitatea"ne învață înțeleptul Solomon. Așa cum vânătorul întinde lațul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
oferă un adevărat recital (după atâția ani, în sfârșit, i s-a încredințat un rol pe care îl merita și pe care multă vreme ni-l vom aminti), de asemenea finalul, unde Constantin Adamovici face de monstrație de virtuozitate, încheind sublim spectacolul, împreună cu Melania Ursu, în acel dans al lacrimilor. (Ilie Călian) Grafica afișelor Vittorio Holtier Clasicii în actualitate ...La Unchiul Vanea se poate vorbi de o adecvare deplină a mijloacelor scenice la cerințele textului, privit în lumina critică a celor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că această lectură modernă a textelor clasice, acest transfer de viziune istorică asupra unor opere care poartă deja pecetea fierbinte a propriei lor viziuni, adeseori genială, se face cu pierderi prea mari, cu "jigniri"? Cred că una dintre cele mai sublime funcții ale artei este aceea de a nu putea fi deslușită imediat. Există o zonă de mister în fiecare operă literară, un con de umbră care ascunde și protejează interpretările viitorului. Acolo se află zestrea ei de permanentă actualitate, locul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
putut face față, dar mi s-a părut prea puțin să faci artă în acest climat de zgură. Cred că înlăuntrul meu se pun de-a curmezișul două direcții: pe de o parte dorința de a renunța la această aventură sublimă care este teatrul, dar care devine o luptă prea concretă și pe de altă parte dorința de a face ceva prin teatru. Iar a face ceva prin teatru înseamnă a elibera arta teatrului de momentan. Până acum nimeni n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
perioadă din viața lor au dedicat acestei munci de acompaniere a unor semeni către fruntariile morții, ei merită cel mai profund omagiu pentru darul lor de lumină. Iar cuvintele scrise de E. Kübler-Ross (2008, p. 415), unul dintre cei mai sublimi însoțitori ai drumului care duce spre moarte, sintetizează esența solară a acestui temerar efort: „cei care găsesc puterea și dragostea necesară pentru a sta la căpătâiul bolnavului muribund, înconjurați de liniștea de dincolo de cuvinte, vor ști că acest moment nu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de o lume clădită pe alianța fricii, pe bipolaritate! În realitate, complementaritatea prevederilor celor două documente, ce par a conduce la gândul unui spirit colectiv iluminat care le-a inspirat deopotrivă, constituie, din punct de vedere politico-juridic, un adevărat și sublim Tratat politic de bază și, fără îndoială, cea mai bună creație a celor două cancelarii diplomatice de la București și Chișinău. Aceste documente ar urma să constituie textul Tratatului și validitatea lui solemnizată în comun și cu multă emfază de către guvernanții
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]